515 matches
-
cam trist feciorul și se gândi puțin în brațele-i vânjoase, frumoasa ce-a ales simțea cum se topește ca și cuvântu-n vers. O caldă-mbrățișare, parfumul ei divin pe-o tainică carare îl poartă spre sublim, în valuri înspumate cânta vrăjindu-i marea simțeau în ei dorința, îi ascultau chemarea pătrund în a ei lume, magia îi cuprinde el strânge-n brațe trupul, iubitei lui plăpânde și ocrotiți de valuri, și-n a iubirii mreje nu-i cine să
POVESTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075]
-
tema fundamentală iubirea sub nenumăratele ei forme de manifestare ci și teme adiacente precum uitarea, înstrăinarea, natura sau dorul de casă, toate folosind meșteșugul simbolurilor care nu se lasă dezvăluite la o primă lectură chiar dacă este atent făcută. Nici marea înspumată ca metaforă a neliniștilor permanente, nici cerul, chiar dacă senin, ca necuprins al eu-lui profund și nici un țărm stâncos, un simbol al luptei în care oricât de puternic ești, chiar dacă aparent câștigi, ceva tot vei pierde. Vorbind despre anotimpuri rătăcite autoarea
O PRINŢESĂ ÎN REGATUL POEZIEI. DESCIFRAREA ANOTIMPURILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360067_a_361396]
-
i se căsca în suflet și a cărui limbă vibra într-o adâncă tristețe, părea că se făcea simțită mai acut ca oricând. Începea să înțeleagă că prezența acestei senzații, oriunde s-ar fi aflat ea, ca persoană, fie în înspumatele valuri, fie pe plaja fierbinte, fie privind îngândurată, neînsemnatele cruci de lemn de la mormintele bunicilor săi - morminte aflate pe undeva, pe acolo, într-unul sau altul dintre cimitirele ce străjuiau drumul care ducea spre plajă și prin care pașii săi
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
bine la stomac", fac abstracție de picioarele umflate din cauza lungii călătorii cu trenuri, avioane și mașini și străbat cei trei sute de metri până la plaja Bentota, ca să îmi răcoresc trupul în apa Oceanului Indian. La ceas de seară, fac cunoștință cu valurile înspumate ale Oceanului Indian. Referință Bibliografică: Lacrima din ocean (Jurnal de călătorie) / Helene Pflitsch : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 735, Anul III, 04 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Helene Pflitsch : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
ridica sus cu aripa de pescăruș. Și pentru toate acestea pe care le poți tu ai doar iluzia unei nopți, și adunate, scăzătorul le împarte la o mie de nopți între Ali Baba și patru porți cu halba de bere înspumată ca o nucă seacă dar poți, cu gândul în nopți de întuneric și lumină prin luna vecină. Referință Bibliografică: Cu Luna vecină / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2056, Anul VI, 17 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
CU LUNA VECINĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340256_a_341585]
-
un străfulger, Chipul ei, e-un zămbet viu pe-ale nopții vise arse, Sufletul rănit de ani are-un plâns mocnit de înger. Umerii prin crângul serii au un șal de nor albind, Mâinile-s ca două raze peste marea înspumată, Ea străpunge imensitatea, curcubeu viu înflorind, Viața cea nocturnă, mută,în străfunduri lin înoată. Cu lungi haine de lumină se încumetă să umble Prin dumbrăvi întunecate arse-n vară de mult soare, Deșteptate de-a ta rază, adormite-n pale
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
mea de gând urmăm noi la rând? Fluviu cuvintelor De atâta căldură în note muzicale cuvintele curg de căldură- un izvor ieșit în cale se strecoară din inimă în gură mai multe în fluviu se-adună ce curge la vale înspumat, ziua și noaptea pe lună râul de cuvinte născut din păcat. Se-adună toate în Marea Limbii Române, Furtună de verbe în adâncuri și valuri, Seninul cuvântului rămâne în patria întinsă la plaje pe maluri... Fluturele de pe fundul apei Cerul
FLUVIU CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340819_a_342148]
-
se ducă și la ce poartă să se oprească. Apoi, în grajdul lui Lița Nuța, asistam la muls și la ritualul stropitului vacii cu lapte, să nu-i sece ugerul. Ne întorceam acasă pe-nserat, cu canta plină de lapte cald, înspumat, și ceream voie să-l bem crud. Ce bun era! Zilele de vacanță se succedau egale, pline de lecturi și dezbateri, de mâncare gătită bine de bunica și de împăcare. Știam că a mai început o săptămână doar pentru că lunea
LA SĂLIŞTE (POVESTIRI DIN VOLUMUL „DEPARTE DE ŢARA CU DOR”) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340916_a_342245]
-
în liniște. Doar zgomotul valurilor sparte de dig vă va tulbura contemplarea. Este un cer superb pentru romantici ... Păcat că nu este marea liniștită să aveți un cadru demn de admirat, dar și aceasta are farmecul ei aparte, cu valurile înspumate spărgându-se de stabilopozi și pescărușii zburătăcind pe deasupra mării. Oricum, când veți fotografia răsăritul, va fi superb, soarele ieșind câte puțin din valuri, apoi devenind mare și rotund cât roata carului, apoi înaintând spre înaltul cerului, deasupra orizontului. - Cine vorbea
FEMEIA DE SUB LUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341203_a_342532]
-
-i ating coasta! Ascultandu-ne valurile înspumate din noi, Imbratisandu-ne simțirile ce vin puhoi, În valurile mării mari ne-am și acoperit, Jucandu-ne cu simțirea ce ne-a troienit! Suntem apă de mare și-un văzduh comun, Valul înspumat, dorințele amorului cel bun Soarele vazandu-te rază frumoasă, a apus, Inbalsamandu-te luminoasă scopu-si ajuns! Osteniți de ludice mișcări date di-un amor, Ne întoarcem, pe plajă ne găsim un locușor, Te contemplu cum numai toată te-ai udat, Cum
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]
-
Dobroe utro”. Zâmbesc. Pierdută într-o lacrimă a Oceanului Indian mă aflu tot la mijloc, împărțind politicos zâmbete în dreapta și în stânga. Nisipul fierbinte îmi arde tălpile.De undeva din față muzica pare lină, suavă și parcă mă cheamă spre ea. Ape înspumate îmi îmbrățișează gleznele fierbinți. Îmbrățișarea lor este atât de plăcută, muzica ce o aduc cu ele atât de fascinantă încât pășesc într-acolo. Încet, încet, apele cresc și-mi cuprind genunchii. O poartă se deschide ca și cum sfera în care sunt
SFERA ALBASTRĂ de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341364_a_342693]
-
nicio îndoială că Ovi e făcut pentru mine. Îl văzusem iubind copiii, animalele, câmpul, marea, munții și cerul. Și el mă verificase destul. Văzuse deja, după ce am mâncat cireșe cu viermi și am urcat la Crucea din Caraiman pe Vâlcelul înspumat, prin Poiana Morților, că pot trece peste orice obstacol. Ne-am oprit înainte de a face ultimul pas pentru a pune mâna pe Crucea de pe Caraiman și ne-am logodit, "cerându-ne" unul pe altul. Nu mai puteam da înapoi, dar
ÎN PEŢIT de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342021_a_343350]
-
Nu știu ce întâlnire or fi avut acolo... că noi am spălat repede puțină din calea lor. De acolo am coborât în localitatea La Honda, apoi am ieșit la coasta Pacificului la Sân Gregorio, unde ne-am plimbat puțin, alături de valurile cam înspumate. Ceva mai sus lașasem mașină la un parcaj imens. De la Sân Gregorio, am rulat spre nord, paralel cu litoralul, până la localitatea Halfmoon Bay, unde am părăsit litoralul, îndreptându-ne către est și trecând golful Sân Francisco pe podul Sân Mateo
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
vântul turbat, se depune aiurea, sub formă de troiene înalte. Marea... valuri uriașe se înalță în întâmpinarea miilor de aripi ale crivățului, pentru ca, furioase, să revină cu mugete sălbatice la sânul mamei, unde se sparg împrăștiind în jur dantela albă, înspumată a stropilor. Cum privesc de sus, în partea dreaptă este o așezare, formată din care amenajate și drept locuință. La început nu-mi dau seama ce poate fi. Pare o tabără de nomazi. Îmi arunc privirea într-una din aceste
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > PUNTI PESTE TIMP. - POVESTIRI Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1246 din 30 mai 2014 Toate Articolele Autorului Învingerea stihiilor Mai era puțin până la revărsatul zorilor. Barca se mișca metru cu metru pe luciul apei înspumate. Am plecat de la mal cu teamă și neîncredere. Norii plumburii și fulgerele ce brăzdau cerul, nu prevesteau nimic de bun augur. Dacă avansam prea mult în larg, exista riscul să nu mai ajungem la mal, în caz că se pornea vântul dinspre
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
Scoatem și minciogurile cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă parâma nu se mai termina de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă. Numai
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
mea”, cum am numit-o, strachina cu orez. Plaja Bentota. O găsim scăldată de apele Oceanului Indian, așa cum a fost lăsată pe Pământ. Poate de aceea este plină de farmec: un nisip fin, ce devine fierbinte la ceas de amiază, valuri înspumate și prietenoase o îmbrățișează. Albastrul cerului, razele soarelui ce cu greu găsesc un petec de nor alb să se joace, îi dau o strălucire aparte. În zare, nu departe de țărm, se zăresc, ieșind din ape, petece de pământ. Câte
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
lasă trupul învăluit de arșița zilei, ca apoi să și-l răcorească în apa oceanului. O egretă se plimbă și ea plictisită pe nisipul umed, iar singura muzică pe care o poți asculta este a superbului cor format din valurile înspumate și ciripitul pasărilor de tot felul. Și muzica asta nu îți sparge timpanele, este exact ceea ce ai nevoie ca să te relaxezi după zile de muncă și stres. Pentru mine, aceasta este plaja perfectă. Aici nu mă împiedic în cearșaful nimănui
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
mea”, cum am numit-o, strachina cu orez.Plaja Bentota.O găsim scăldată de apele Oceanului Indian, așa cum a fost lăsată pe Pământ. Poate de aceea este plină de farmec: un nisip fin, ce devine fierbinte la ceas de amiază, valuri înspumate și prietenoase o îmbrățișează.Albastrul cerului, razele soarelui ce cu greu găsesc un petec de nor alb să se joace, îi dau o strălucire aparte.În zare, nu departe de țărm, se zăresc, ieșind din ape, petece de pământ. Câte
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
lasă trupul învăluit de arșița zilei, ca apoi să și-l răcorească în apa oceanului. O egretă se plimbă și ea plictisită pe nisipul umed, iar singura muzică pe care o poți asculta este a superbului cor format din valurile înspumate și ciripitul pasărilor de tot felul. Și muzica asta nu îți sparge timpanele, este exact ceea ce ai nevoie ca să te relaxezi după zile de muncă și stres. Pentru mine, aceasta este plaja perfectă. Aici nu mă împiedic în cearșaful nimănui
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
cutreera harta lumii s-a poticnit în ditamai “ghildăul” și măsura nerăbdător și parcă pe furiș adâncurile în care plonjase, mai întâi din precauție cu picioarele, “pășind” apoi fidel unui clișeu biblic, pe ape, precum Învățătorul lumii, scrutând tumultul valurilor înspumate, necuprinderea și hăul terorizându-l deopotrivă și mai că se abandonase unei neliniști metafizice pe care n-o mai încercase vreodată. Îl copleșiseră gândurile la dimensiunile lui la scară planetară, adâncimile insondabile, complexitatea vieții faunistice și vegetale marine, uriașul rezervor
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
sufletul plin de sintonii, peste luciul apei liniștite. Se oglindea prin miile de frunze - ochii unui satir plângător. Era minunat acest copac, era minunată această ... vie simfonie! Vestea despre copacul cântător ajunsese până departe, trecând peste munți înverziți, țărmuri, valuri înspumate, înlănțuind cascadele timpului. În țara oamenilor, aceștia doreau să afle de unde veneau acele armonii. Ar fi dorit să le împrumute, pentru a le face cunoscute lumii întregi. Oamenii visau să aducă copacul în mijlocul lor, dar acest lucru le era peste
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
de la cer la pământ și-n suflet” „Sunt un om simplu, cu dragoste pentru tot ce e bun și frumos” Originară din Constanța, Gabriela Petcu a văzut lumina zilei pe 12 aprilie 1960. Copilăria i-a fost vegheată de albastrul înspumat al mării, dar și de părinții săi pentru care poeta are o dragoste necondiționată: “din exigența mamei, am învățat că trebuie să fiu foarte atentă în viață, formându-mi raționamente încă din copilărie iar de la tata, am învățat să fiu
GABRIELA PETCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344306_a_345635]
-
o redau aici, deși nu prea se obișnuiește: „El cântă pe țărm. Perfida,/ unda mării s-alintă. / Ea zicea: Mă simt silfidă, /prinde-mă - și sunt a ta... / Marea chicotea: - Ha! Ha!... / Și-a sărit în apă fata. / Unda mării, înspumată, / doar atâta așteptă. / Ca pe-o floare-n vânt o poartă / valul viu și apa moartă./ El o caută-n zadar: / trupul ei mereu își pierde/ în argint albastru-verde / auriul chihlimbar. / Iată - atingând nadirul / sânii goi și trandafirul./ Unde-s
CĂLCÂIUL VULNERABIL AL MĂRII, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343838_a_345167]
-
adape setea în cristalul oglindirii de ape, acolo; unde soarele strălucește pe cerul nepătat de furtuni; unde apusul își iubește culorile oferindu-le în dar pe altarul luminii, iar adierea vântului este asemeni brizei: ademenitoare, în mângâiere diafană de val înspumat, în tandră atingere a dorinței calde, cuminți; ori zbuciumate, aprige și fierbinți... Acolo; în acel petec neîntinat de suflet; mă regăsesc, de câte ori mă caut pe mine - cea care uneori se rătăcește în vâltori și în cețuri dese, dar își primește
SENINUL UNUI COLŢ DE SUFLET de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343334_a_344663]