308 matches
-
această conversie semantică, Greenfeld afirmă că s-a produs o "revoluție conceptuală" care a "lansat era naționalismului" (p. 6). Noua înțelegere a națiunii ca popor suveran, precizată gradual în contextul socio-politic britanic, avea să fie consfințită politic prin Revoluția franceză. Înstăpâniți de idealurile democratismului, de dreptul popoarelor la autodeterminare și de principiul suveranității populare, doctrinarii revoluției au definit națiunea ca "un corp de asociați ce trăiesc sub aceeași lege și sunt reprezentați în același organ legislativ" formularea îi aparține abatelui Sieyès
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vidului existențial. Interbelicul este spațiul în care are loc deplina distilare identitară a specificului românesc. Heralzii Școlii Ardelene au fost ctitorii tradiției naționale românești, la care și-au adus contribuția, de-a lungul timpului, generații succesive de cărturari subjugați intelectual, înstăpâniți politic și posedați sentimental de ideea națională. Această tradiție națională românească, în care se împletesc tramele mesianismului național, a permanenței etnice și destinului istoric românesc, a unicității și specificului autohton, își dobândește desăvârșirea stilistică în opera poetului-filosof Lucian Blaga. În timp ce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de Blaga. Coordonatele axiale ale spiritualității românești spațiul mioritic și timpul ondulat fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de care este impregnată până în ultimele sale străfunduri ființa românească. Cu toate că se desparte, prin filosofia sa non-ortodoxistă, de "metafizica harică" înstăpânită în gândirea românească sub acțiunea lui N. Crainic, declanșând prin această erezie intelectuală "disputa metafizică dintre București și Sibiu" (Mihu, 1995b, p. 30), Blaga (1969) rămâne ferm înrădăcinat în ancadramentul ideologic conturat în jurul consensului naționalist. Tezele blagiene ale "unității stilistice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1947-1964 în care patosul naționalist a fost substituit cu la fel de înflăcărata doctrină a internaționalismului proletar. Primul ciclu a debutat în epoca postpașoptistă, când memoria națională românească a prins cheag, evoluând pe parcursul unui secol pentru a-și atinge climaxul în interbelicul înstăpânit de crezul fanatic al ideii naționale (Goga, 1927). Al doilea ciclu, culminând cu dubla canonizare a lui Ștefan cel Mare și a lui Constantin Brâncoveanu, s-a încheiat după 1998, când modul de raportare la trecutul românesc s-a transfigurat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prețuirea cea mai înaltă pentru personalitatea proteică, extraordinară a geniului eminescian? Limba dezgolește tocmai ceea ce indivizii care o bruschează vor să ascundă: anume că nimeni este chiar Nimeni, individul depersonalizat, despre care vorbea Denis de Rougemont și care se crede înstăpânit pe lumea tuturor valorilor, convins că în opacitatea lumii adevărul e chiar cel ce nu poate fi. Și pentru a pune punctul pe i, filosoful postmodernist conchide: "Din punct de vedere politic, Eminescu este irecuperabil". Cu asta suntem luminați asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sau de regret după puritatea pierdută. Uneori poemele adoptă maniera dialogului filosofic și euristic ( Un bătrân student cercetător de astre către magistrul său) ori a reportajului ironic (Dați ordin să înflorească magnolia). Odată cu Viața la treizeci și trei de ani (1981) se înstăpânește tematica desacralizării, care duce la o lirică născută nu din beatitudine, ci din sentimentul spaimei existențiale: „Scriu poezie dintr-o frică grozavă” (La mormântul lui Mihai Eminescu II). În volumul Balada vestitorului și alte poeme (1986) recursul la prozodia clasică
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
Aurel Baranga și Dinu Negreanu în Viața învinge îi cereau intelectualului șovăielnic să creadă nestrămutat în viitorul luminos desenat de Partid, Jean Georgescu și Victor Iliu îi cer țăranului pragmatic să creadă în Pământul Făgăduinței, colhozul sovietic care se va înstăpâni și la noi. Este începutul unui proces de alungare a gândului de pe teritoriul României, pentru a fi înlocuit cu mistica Partidului și mesianismul Tovarășului, avându-l ca model pe Stalin. Există în În sat la noi o singură imagine care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
sau pentru oricare alt sat în situație similară, că locuitorii lui ar fi dobândit proprietate deplină asupra pământului obținut prin defrișare, prin acapararea spațiilor libere, inclusiv prin vânzarea și cumpărarea dreptului de folosință. Proprietatea personală, în sens modern, s-a înstăpânit în partea de nord-vest a Moldovei, numită Bucovina, ocupată de Imperiul Habsburgic în 1774-1775, după revoluția de la 1848-1849, la fel ca și în alte țări ale Europei. Treptat, odată cu evoluția demografică, satul Vama s-a extins de-a lungul văilor
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
numai una dintre multele istorii posibile, neorganizate de principii ordonatoare prestabilite. Ea oferă mai puțină certitudine și mai multe promisiuni narațiunii și posibilităților ei de a se exprima prin pictură. În desfășurarea acestei istorii, narațiunea este un fenomen care se înstăpânește asupra acestui lucru care este imaginea picturală, este un câmp de forțe care exploatează acest lucru, și-l aservește și se exprimă prin el. Este o luare în posesie, o dominare, este valorificarea unei anume cantități de realitate care este
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
forțelor care luptă pentru a-și însuși pictura, narațiunea își face loc pentru a deschide varietatea sensurilor ca: „succesiune de fenomene înrobitoare mai mult sau mai puțin profunde, mai mult sau mai puțin independente unul de celălalt”.Dar narațiunea se înstăpânește asupra acestui lucru care este pictura, nu pentru a o face cu totul narativă, ci pentru a-i oferi o anume narativitate, pentru a-i oferi șansa de apartenență la un grup pictural plasat în marginea narațiunii, pe un traseu
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
și semnificative în ceea ce privește relația evenimentelor cu un proiect uman care se desfășoară într-un univers umanizat. S-ar putea spune astfel că narativitatea unei imagini depinde de modul în care audiența privește o manifestare vizuală, că depinde de audiența care înstăpânește, care își aservește, care exploatează pictura monoscenică și așează imaginea în conexiune cu narațiunea văzută ca: „produs și proces, obiect și act, structură și structurare...povestire a unuia sau mai multor evenimente reale sau fictive, comunicate de unul sau mai
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
invizibilului greimasian care în esența ei nu se vede, dar care traversează totuși, într-un fel absent, comentariile lui Corrain și Beayert. Apare aici un exercițiu care anticipează partea a doua a lucrării Este nuanțat aici faptul că narațiunea se înstăpânește asupra picturii, nu pentru a pretinde că este narativă, ci pentru a-i atribui o anume narativitate sau pentru a o atașa unui fenomen plasat în marginile narațiunii. Sunt prezentate câteva din contribuțiile notabile la studiul narativității în imagine. Sunt
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
fi o paranteză regretabilă în vastul ansamblu al relațiilor internaționale și devine o realitate permanentă - întreruptă doar de mici pauze - până la lărgirea puterii comuniste la dimensiunile întregii lumi; raporturile sociale ca și relațiile de comandă, inclusiv cele care se vor înstăpâni progresiv în sânul partidului* însuși, îmbracă din ce în ce mai mult un aspect militar. Astfel, bolșevicii adoptă exact contrariul doctrinei lui Clausewitz: politica devine continuarea războiului - național și civil -, dar mijloacele rămân aceleași. în afară de asta, bolșevismul nu se naște din război numai din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să fie „dur”, călăuzit doar de pasiune și de „calculul rece”, neavând decât „dispreț pentru morala socială”, „romantism” și „sensibilitate”. Cernisevski îl descrie pe revoluționarul profesionist, „acest monstru lugubru” care știe să îmbine scientismul și acțiunea radicală pentru a se înstăpâni asupra istoriei și a concretiza promisiunea de fericire comună. în 1902, în Ce e de făcut?, Lenin amintește că „numai un partid călăuzit de o avangardă poate să îndeplinească rolul de combatant de avangardă”. Cu ideea sa de căpătâi „transformarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
același timp, începând de la mijlocul anilor 1950, sub conducerea lui Hrușciov*, apoi a lui Brejnev, URSS își extinde sfera de influență la zone geografice în care nu fusese prezentă niciodată până atunci: revoluția castristă din Cuba* îi permite să se înstăpânească pe continentul american, în timp ce profită de decolonizările din Africa*, pentru a-și așterne și aici influența asupra a diverse state, între care, în primul rând, se numără Angola și Mozambicul. La sfârșitul anilor 1970, URSS se află la apogeul puterii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ar putea transforma în ceva interesant“. Critica a vorbit, în 2002, despre rezonanța existențialistă a unui astfel de roman, urmând intuiția lui Șerban Foarță, care i-a și dat formularea cea mai pregnantă: „existențialismul de cârciumă și gang“. S-a înstăpânit totuși convingerea că Teodorovici parodiază cu mijloace, știu eu?, postmoderne o formulă literară în care nu crede. Mai degrabă însă, romanul autenticist își găsește în autorul ieșean un veritabil continuator, reluând cu hotărâre nu numai spiritul, ci chiar practica de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
știau maghiara, nu erau stabili și trebuiau să viziteze adesea alte centre catolice din țară iar, în trecut, unii dintre ei nu au fost mereu exemple edificatoare. Ba mai mult decât atât, credincioșii pretindeau că Misionarii Conventuali s-ar fi înstăpânit pe nedrept de biserica locală și cereau arhiepiscopului Bandini să ia biserica misionarilor italieni și să o dea unui preot de limba lor. În mod natural, Pr. Gaspare, Viceprefectul Misiunii, nu a rămas inert și a căutat să se opună
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
și, pervertind, împinge poporul maghiar împotriva Noastră, dat fiind că și el este maghiar, vizitând fără știrea noastră Provincia, mutând parohii, punând dascăli după capul lui. Testamentele făcute cu prilejul lăsărilor [mutațiilor, n.n.] le schimbă și lăsându-și-le sieși, înstăpânindu-se de unele locuri principale, unde cu autoritatea lui pune iezuiți ca parohi, face lucruri într-adevăr insuportabile și împotriva canoanelor sacre. Vă rog, să interveniți pe lângă Sf. Congregație să fie îndepărtat cât mai repede. În aceiași scrisoare, Mons. Bandini
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Ordinului. După vizita din 1644 a Arhiepiscopului de Sofia făcută în Valahia, unul dintre Frații Minori Observanți din Bulgaria a mers chiar la Constantinopol ca să obțină din partea sultanului un firman pentru îndepărtarea Misionarilor Conventuali de la Târgoviște și pentru a se înstăpâni de conventul și de biserica lor. Pr. M.ș Giovanni Battista di Lugo, Prefect și Vicar Patriarhal, înștiința Sf. Congregație a Propagandei asupra acestui fapt prin scrisoarea din 6 februarie 1645: Pe 24 a lunii trecute să știi, că în
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
1592, iar aici, contrazicându-se, spun că au fost totdeauna, încă de pe vremea Fericitului Giovanni da Capistrano (1386-1456), care a fost cu mult înainte de Clement (1592-1605). Pentru că etc. 2. Nu este adevărat nici aceea că preoții Conventuali s-ar fi înstăpânit cu forța de preluarea Conventului din Târgoviște, pentru că preoții Conventuali, cum s-a spus mai sus, au fost chemați prin rugăminți stăruitoare de către oamenii locului, prin Domnul de Césy, ambasadorul (francez n.n.) de la Poarta Otomană, când preoții Observanți nu mai
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
această conversie semantică, Greenfeld afirmă că s-a produs o "revoluție conceptuală" care a "lansat era naționalismului" (p. 6). Noua înțelegere a națiunii ca popor suveran, precizată gradual în contextul socio-politic britanic, avea să fie consfințită politic prin Revoluția franceză. Înstăpâniți de idealurile democratismului, de dreptul popoarelor la autodeterminare și de principiul suveranității populare, doctrinarii revoluției au definit națiunea ca "un corp de asociați ce trăiesc sub aceeași lege și sunt reprezentați în același organ legislativ" - formularea îi aparține abatelui Sieyès
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vidului existențial. Interbelicul este spațiul în care are loc deplina distilare identitară a specificului românesc. Heralzii Școlii Ardelene au fost ctitorii tradiției naționale românești, la care și-au adus contribuția, de-a lungul timpului, generații succesive de cărturari subjugați intelectual, înstăpâniți politic și posedați sentimental de ideea națională. Această tradiție națională românească, în care se împletesc tramele mesianismului național, a permanenței etnice și destinului istoric românesc, a unicității și specificului autohton, își dobândește desăvârșirea stilistică în opera poetului-filosof Lucian Blaga. În timp ce
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Blaga. Coordonatele axiale ale spiritualității românești - spațiul mioritic și timpul ondulat - fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de care este impregnată până în ultimele sale străfunduri ființa românească. Cu toate că se desparte, prin filosofia sa non-ortodoxistă, de "metafizica harică" înstăpânită în gândirea românească sub acțiunea lui N. Crainic, declanșând prin această erezie intelectuală "disputa metafizică dintre București și Sibiu" (Mihu, 1995b, p. 30), Blaga (1969) rămâne ferm înrădăcinat în ancadramentul ideologic conturat în jurul consensului naționalist. Tezele blagiene ale "unității stilistice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1947-1964 în care patosul naționalist a fost substituit cu la fel de înflăcărata doctrină a internaționalismului proletar. Primul ciclu a debutat în epoca postpașoptistă, când memoria națională românească a prins cheag, evoluând pe parcursul unui secol pentru a-și atinge climaxul în interbelicul înstăpânit de crezul fanatic al ideii naționale (Goga, 1927). Al doilea ciclu, culminând cu dubla canonizare a lui Ștefan cel Mare și a lui Constantin Brâncoveanu, s-a încheiat după 1998, când modul de raportare la trecutul românesc s-a transfigurat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al lui Ovidiu, care a găsit În „aspra“ Geție un poet: Cotyso... „Radioalmanah“, 30 ianuarie 1999 37. Ce-ar fi dacă? Ce-ar fi dacă? Nu-i musai, căci am Învățat deja esențialul de la istețele ființe care mi s’au Înstăpânit pe rând și pe masă și pe culcuș, cam În felul predecesoarelor din preajma lui Creangă: sunt curios ca o pisică. Și am tras deja cu urechea la un sondaj de opinie. Ce-ar fi dacă aș fi reîncarnarea lui Vlad
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]