314 matches
-
și acum era stăpân. Numai asta putea fi. Ori și altele, dar asta îndeosebi. Ar trebui căutat cu mulți ani în urmă firul oblojit și devenit plantă și apoi grilaj și apoi țesătură densă. Firul acela de orgoliu care se înstăpânise acum, definitiv și care îl făcea să creadă că este în stare să obțină de unul singur tot ce vrea să obțină. Făcându-l să uite că în învălmășelile lumii e nu numai imposibil să socoți că ai putea contrapune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fost cea mai bună sesiune de examene din câte avusese. S-ar putea spune că prima noapte a fost cea mai grea. Însă următoarele n-au diferit cu nimic, dimpotrivă, în prima erau surpriză și neîncredere, iar mai târziu se înstăpânea disperarea în fața irevocabilului. Zorii îl prindeau treaz, îmbrăcându-se încet și părăsindu-și garsoniera. Pașii îl duceau spre acea vilă de pe strada Eminescu unde, într-una din camerele de la etaj, înainte de ultimul război se spânzurase un negustor grec. Avea timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu atâtea prostii?“. Al nouălea cerîc) N-au mai fost lacrimi, nu pentru că nu mai era durere, ci pentru că există un prag chiar și în umilință și în disperare și în așteptare pe care îl atingi și pe urmă se înstăpânește o liniște nemăsurată, și nu se mai aude palpitația inimii de parcă n-ar mai bate; ca atunci când ai o prăvălie la stradă, cu ferestrele neastupate și ușa larg deschisă, încât poate intra oricine, să vadă și să cumpere, și aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Iuda și o găsește legând momentul de cele trei ispite din pustiu, relatate în capitolul 4. Iuda merge la arhierei nu pentru că s-ar fi revoltat împreună cu apostolii de risipirea parfumului prețios, ci pentru că pur și simplu diavolul s-a înstăpânit asupra lui. Explicația e tranșantă și definitivă. Luca nu va mai reveni asupra personajului, nici măcar la Cina de Taină, unde remarca lui Isus despre apropiata Sa predare autorităților pică oarecum în gol. Ucenicii încep să se certe nu cu privire la identitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
evite. Se retrase în spatele unui copac și mai luă câteva notițe strict secrete în caietul său de școală. „Evită întrebările prefăcându-se că se folosește de alte cuvinte. Incapabil să discute aspecte mai profunde ale filosofiei. Dedesubtul lui Sampath, se înstăpânise o tăcere încărcată de venerație, până când Ammaji fu deranjată de o asemenea liniște sonoră și vastă. — Oh, spuse ea, uneori, mintea îi părăsește lumea pământească. Să nu vă simțiți jigniți. Nimănui nu-i trecuse prin cap să se simtă jignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Bârladului, către Bobriac, o săgeată se ridică drept spre Înaltul cerului, arzând cu o flacără albă. În fiecare grup de o mie de oameni, Apărătorii traduseră semnalul: Toată lumea În dispozitiv. Așteptați poruncile măriei sale. De-a lungul negurilor din luncă se Înstăpâni liniștea. Zorile picurau, murdare, dincolo de dealul lui Mirenilă, dar lumina lor nu putea străbate perdelele dese de ceață. De undeva din față, ca dintr-o mare depărtare, Începu să se deslușească un zgomot continuu, crescând. Era un zgomot ciudat, alcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În dreptul inimii. Ceilalți Apărători făcură același gest, În secunda următoare. La un semn al căpitanului, Întoarseră caii și porniră, Încet, spre crestele munților. Nici unul din ei nu se Întoarse. Ștefan Îi privi dispărând printre trunchiurile brazilor pănă când liniștea se Înstăpâni asupra pădurii. Ascultă vuietul abia auzit al celor mai drepți arbori ai pământului. Respiră aerul curat, mirosind a rășină și a pământ reavăn. Era, pentru prima oară după foarte mult timp, singur. Asta Îi amintea de copilărie, când hălăduia prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
laolaltă vorbe felurite. Apoi a izbucnit Încă o dată și s-a stins brusc, asemenea unei furtuni neașteptate la tropice, când un potop de ploaie se iscă din senin, Învolburează apele, se potolește tot atât de repede pe cât a pornit, iar calmul se Înstăpânește din nou pretutindeni. Adam a simțit că nu mai poate să respire. Avea gura deschisă, coastele i se umflau și i se dezumflau, dar nu mai trăgea aer În piept. S-ar putea să-mi dau sufletul. Să mor de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de fulguieli... Caii rodeau scoarța copacilor. Poamele ce se mai găseau prin livezi pricinuiau pântecărăi sâcâitoare luptătorilor neînfricați. Două-trei sute dintre ei au rămas în ariergardă cu însărcinare specială de a bloca ieșirea garnizoanei din cetate sau de a o înstăpâni, dacă apărătorii vor hotărî să se predea. S-ar părea că ne-a pălit mânia lui Dumnezeu, a cugetat serenisimul sub coviltirul ce urma calea Nordului pe o vreme mai mult decât ostilă. * * * După ce a trecut prin trei foste capitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și noi săpătorii noștri!.. Dar aiștia de prin împrejurimi ce sunt și cine sunt? Nimeni alții decât cei aduși cu zapisuri în regulă de către austrieci după ocuparea părții de nord a Moldovei, din Haliciul cel știut pe care l-au înstăpânit cu numai câțiva ani mai devreme în dauna leșilor cuceritori cu ceva mai puțin de patru veacuri în urmă. De fapt și Ștefan cel Mare când i-a bătut pe poloni în Pocuția zicea că aceasta-i mai mult moldovenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fete ce zburdau, de dimineața până seara, prin fața corturilor. În șatra lui Iorgu Stănescu nu era nici un băiat ca Vișinel, cu părul galben numai inele, cu ochii albaștri ca floarea de cicoare și care promitea a fi cu picioarele bine înstăpânite pe pământ. Vișinel era bine zidit, ca un atlet, demn de a deveni în anii ce veneau un stâlp de nădejde al șatrei. Multe codane îi cercetau mersul, gesturile, ascunzând cu grijă vorbele și scânteierile de dor ce se perindau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
prevestind mugurii unei împăcări și ai liniștii ce își căuta de multă vreme un culcuș în care să se aciueze. Nimeni nu bănuia ce avea să urmeze. Se vedea însă că această întâmplare era lucrarea sângelui, acea chemare ce este înstăpânită în ființa oamenilor, dincolo de înțelegerea și priceperea lor. E glasul fără glas ce nu poate fi înșelat de aparențe. Merseră așa, mână în mână, fără să-și vorbească, doar privindu-se din când în când. Pe fețele lor se putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Își ține ochii închiși, dar știe că femeia e chiar acolo și știe că femeia stă exact în poziția în care el o simte și o știe, pentru că muțenia ei vorbește de la sine și îi trădează teama care i-a înstăpânit ființa. Nebuna e foarte derutată. Nu mai înțelege ce vrea de la ea omul ăsta din lună. Omul ăsta care omoară câini pe pământ. Omul ăsta pe care-l iubește cu o patimă de negăsit în romanele uitate în tren sau
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
privirea. Eram singuri. Echipajele care luaseră startul la stînga și la dreapta noastră erau cu aproape două lungimi în urmă. Puteam să văd spinările vîslașilor, dar, de asemenea, zvîcnetul nerăbdător al muchiilor de la prora. Și cum un calm uluitor se înstăpînise peste ființa mea, am văzut cum distanța dintre ei și noi creștea cu fiecare bătaie. Am trecut linia de finiș conducînd detașat. Nici o clipă ramarea noastră nu a semănat cu ceea ce exersaserăm. Cursa și-a impus propriul stil și propriile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la programul „Anului Nou 2007”. Un program cu multă încărcătură emoțională datorită intrării noastre în Uniunea Europeană. Cine ar fi crezut că regimul totalitar comunist se va destrăma, fără să se tragă măcar un foc de armă! Atât de mult se înstăpânise regimul draconic al lui Ceaușescu și atât de mult își aroga Rusia veleități de primă putere pe plan mondial, încât era foarte greu să crezi într-o posibilitate de schimbare a situației internaționale!!... Cu ani în urmă, informat de forța
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Juan Salvo revine este Argentina ce trăiește cu doi ani înainte ca invazia sfârșitului lumii să aibă loc, 1971. Pământul pe care ajunge eternautul este încă intact. Partida de belotă este pe cale de a începe, iar moartea nu s-a înstăpânit peste Buenos Aires. Uitarea eternautului întors acasă este o mântuire ambiguă. Timpul care se va scurge până la apocalipsă nu face decât să amâne căderea în infern. Cercul se închide în istoria lui Breccia și Oesterheld cu acest gust al morții și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aduce deci o egalizare în jos a oamenilor. Seamănă cu egalitatea în sărăcie realizată de comunism. Suntem la îndemâna sensurilor ce vin în întâmpinarea a ceea ce ne place. Într-un fel, noi nu avem sensuri, ci suntem avuți de ele; se înstăpânesc asupra noastră în funcție de o dispoziție de moment ori de interesul pe care organismul nostru, acest străin cu care suntem condamnați să trăim, ni-l dictează. Binele reprezintă un meta-sens ce-și are rădăcinile în acest dialog pe care-l avem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
un surogat de putere? A avea ca a stăpâni este, în esența sa, expresia voinței de putere. A avea ca satisfacere a unei dorințe (cine știe de cine sau cum creată) este o formă deviată a voinței de putere. Ne înstăpânim treptat asupra spațiului prin mașini, prin viteză, cedând însă din libertatea noastră pentru a avea mașinile. Libertatea de a face ce? Poate de a ne urma adevărata natură, sau pentru a da curs căii spre care ne îndeamnă educația. Dar
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
căii spre care ne îndeamnă educația. Dar dacă aceasta este calea noastră? Dacă educația, sub forma ei actuală, înseamnă tocmai orientare pe traseul voinței de putere? Ne învățăm copii fizică, chimie, biologie, tocmai pentru a-i putea ajuta să se înstăpânească asupra ființei. Le dăm numărul ca perspectivă dominantă de raportare la ființă. Le arătăm oamenii din perspectiva numărului, statistic. E drept, încercăm, timid, să le transmitem și alte raportări, care însă se dizolvă rapid sub dominația numărului. Dorințele oamenilor sunt
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dominantă de raportare la ființă. Le arătăm oamenii din perspectiva numărului, statistic. E drept, încercăm, timid, să le transmitem și alte raportări, care însă se dizolvă rapid sub dominația numărului. Dorințele oamenilor sunt situate predominant pe domeniul tehnicii. Ne-am înstăpânit prin tehnică asupra naturii; chiar asupra propriei naturi, pe aceasta lăsând-o de fapt subjugată tehnicii. Ne-am lăsat aserviți, dominați de tehnică. Omul un animal tehnic. Raportările noastre unii la ceilalți sunt predominant tehnice, mediate de tehnică: comunicăm predominant
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în rezultatele ei practice. Fapt ce arată că orientarea principală a științei este înspre manipulare, înspre folosirea lucrurilor. Asta presupune a înțelege totul din această perspectivă. Deci, tot ceea ce știm este cum să folosim lucrurile în interesul nostru, să ne înstăpânim asupra lor (iată voința de putere de care vorbea Nietzsche!). Însă fără a cunoaște care este de fapt interesul nostru (puterea de dragul puterii); asupra interesului propriu avem un punct de vedere pragmatic, stabilindu-l din mai multe perspective, respectiv: a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și armonia sunt de scurtă durată. Victime În familiile în care certurile, injuriile și violențele se țin lanț cei care au de suferit cel mai mult sunt copiii. Răul Răul din om trebuie stârpit la primele manifestări, înainte de a se înstăpâni. Speranțe Speranțele dau tonus, sens și culoare vieții dacă sunt realiste. Visători Nimeni nu s-a îmbogățit făcând doar proiecte și nutrind speranțe. Speranțe Speranțele fanteziste nu au sorți de împlinire. Vinovați Nu căuta vinovați pentru nereușitele provocate de propriile
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
tot așa, până la capătul râpei, acolo se termina și câmpul, coboram o pantă bruscă, mă sprijineau câțiva copaci, ca să nu cad, până la apă. Vă rog să recapitulați această pagină mai mult florală și, oricum, descriptivă, pe când eu așteptam să se înstăpânească primăvara ca s o pot duce pe Zenobia în lumea aceea sălbatică și tandră și indiferentă față de pieire, ghidat de-a lungul râpei de fluturele care semăna leit, acum îmi dădeam bine seama, cu zâmbetul și cu șoaptele ei. 15
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
În balconul plin de flori al sufrageriei, drapelul național. Zis și făcut, cum se spune. În mai puțin de patruzeci și opt de ore, acțiunea de arborare a drapelelor naționale se răspândi În toată țara, culorile și simbolurile drapelului se Înstăpâniră peste peisaj, mai vizibile În orașe, datorită faptului evident că beneficiau de mai multe balcoane și ferestre decât zonele de la țară. Era imposibil să reziști unei asemenea fervori patriotice, mai cu seamă că, venite de nu se știe unde, Începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un castron de aur în care puteai să oferi mogulului gunoier săracele tale bucate. Acești magicieni care trăiau fără a fi văzuți, doar auziți, strigau în Dumnezeu și Dumnezeu se pulveriza în spațiu, în Dumnezei. Chemau pe Diavoli, care se înstăpâneau în spațiul urlat și clădeau alt urlet, al neputinței de a nu fi putut să se autocreeze, slabi și colorați după viața strigătelor, erau la mâna acestor gunoieri, strigați la rândul lor de alți gunoieri, un strigăt material care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]