263 matches
-
nu m-a afectat prea mult gândind la tradiția românească de formare a bărbatului, conform căreia fără armata făcută și aș adăuga eu și fără câteva zile de arest, "all inclusive", nu poți să te chemi "bărbat" cu pretenții de însurătoare! Așteptam așadar "eliberarea" și revenirea la "civilie", unde urma să încep o carieră universitară, când s-a declanșat "criza rachetelor" din octombrie 1962, ce a pus pe picior de război cele două "lagăre". Pentru "forțele armate române" de la Botoșani se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de ani. Astfel aflarăm de moartea maiorului N. Capșa și a tânărului Alex. Grămăticescu, de măritișul Grazielei cu Nic. P. Missir, de a doua boală gravă a Adinei, de frigurile tifoide ale lui Ion Niculescu Dorobanțu la Adjud. La București, însurătoarea lui Victor Beldiman cu Madelena Rosetti unea două familii fanatice germanofile. În Moldova, Marie-Jeanne, văduva lui P.P. Carp, lua pe cumnatul ei Nicu pentru a nu risca împărțirea stării familiei, care în urmă tot s-a nimicit. În București sosiră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Principele Carol domnul Carol Caraiman. Se vorbi câteva zile numai de acest eveniment, care nu mărea prestigiul întregii dinastii. Când credeam afacerea clasată, începură alte povestiri: Prințul Nicolae nu renunțase la drepturile lui, nu ceruse din nou să-i recunoască însurătoarea, ci din senin fusese bombardat cu hotărârea regală care-l executa fără nici un motiv. Se împărțeau apeluri pe străzi ca să se unească toți bunii români și creștini împrejurul celui care, legitim căsătorit cu o creștină, trăia ca un bun soț
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și nu era o soluțiune pentru viitorul copilului. „Un Brătianu nu trebuie să semene fii naturali recunoscuți mai mult sau mai puțin ca ai lui, mai ales după ce spune și doctorul Cantacuzino“. Ionel însă nu voia să audă de o însurătoare și mai ales de o căsnicie cu femeia care se purtase așa de perfid, după credința lui. Era poate deja atras dintr-o altă parte și astfel i se mărea aversiunea. Conciliabule nesfârșite se încinseră: colonelul Roznovanu, din partea Moruzi, dr.
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
descurcă. Se pare că viața lui va avea un curs senin, dar, dezastru, fața B a albumului ne anunță cavernos: B) „1.Unde se duc banii mei?/ Pe muzică și femei.“ Deducem că Puiu s-a convins cum e cu însurătoarea. Ce i-o fi trebuit și lui, om serios? „2.Vreau să mor, vreau să mor/ În brațe la tine.“ Suferă Puiu de nu se mai oprește. Doar suferința e compatibilă cu un suflet de artist. Suflet de turturel vulnerabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bine priponit un scrânciob în jurul căruia se dansa în fiecare Duminică la hora satului. Se putea să nu fiu prezentă și eu? Era evenimentul cel mai așteptat de bătrâni, dar în special de tineretul satului. Cu săptămâni înainte, băieții de însurătoare rezervau lăutari ca în acea seară să și aleagă sortita. Cea mai mare plăcere pentru mine era să-i văd dansând. Fetele aveau ii cu trandafiri cusuți din mărgele și fuste uni din stofă fină, pliate mărunt, iar băieții erau
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de acum peste patruzeci de ani, Împăca de asemenea, pentru moment, flămân zelile noastre de stomac ușurel, pregătindu-ne Însă, cu acest regim sobru și lactat, pentru vremurile de desfrâu Într ale mân cării ce aveau să urmeze Îndată după Însurătoarea fiecăruia dintre noi cu fete bune, drăguțe și excelente gospodine, care abia dacă se mai pot mândri astăzi cu acest din urmă titlu ce le-a mai rămas. Vestea Însurătoarei mele, la care avui curajul să mă gândesc și să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și capriciul guvernează lumea“, spunea La Rochefoucauld. Mi-a plăcut grozav, poate dintr-un vag gust de aventură, să dau loc de cinste și de ascultare Întâmplării și hazardului. Ia cugetați puțin, vă rog, cât datorăm cu toții Întâmplării și hazardului. Însurătoarea - la care nu gândisem niciodată pe vremea boemei noastre vagabonde și anarhice, zeflemisind-o chiar și sfidând-o, ca de altfel Întreaga ordine socială, dar căreia (curios, nu este așa?) aveam, Încă de pe atunci, la douăzeci și doi de ani
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de altfel Întreaga ordine socială, dar căreia (curios, nu este așa?) aveam, Încă de pe atunci, la douăzeci și doi de ani, să-i dăruiesc totuși o bună parte, cea mai mare, din devotamen tul meu pentru tovărășia plăcută a femeilor -, Însurătoarea mea se datorește Întâmplării, decisivă pentru Întreaga mea viață, că mi-a ieșit În cale, pe negândite, viitoarea mea soție, și asta după zece ani de când, copil Încă, la unsprezece ani, Îi scriam pe furiș: Si je t’aime, demande
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o lume de femei și numai de femei, din care 90% vicioase sau tarate.) Ați fost vreodată la bordel În Noaptea Învierii?... Ți-aduci aminte tu, Fănică Constantinescu, meștere dibaci al peisajelor lunare din Balcic și dezamăgitule după cele trei Însurători ale tale, ți-aduci aminte de țăranca, de cojanca, zdra vănă și frumoasă, ajunsă Într-una din acele case prea ospita liere din Crucea de piatră, unde lăturile cu dejecții vaginale și uretrale sunt zvârlite cu ligheanul prin curte și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ei n-au reușit să miște nimic, deși îs destul de mahări, așa că tipa o să cam nască prin mai! Adică pierde bacu’, admiterea, tot! Bineînțeles, gagiu’ ei și-a pus coada pe spinare, ai lui nici nu vor s-audă de însurătoare, să-și strice el studenția și anii cei mai frumoși și perspectivele... Vlad, care se ține de la o vreme de coada noastră, repede ca musca-n aia calului: „Băi, da’ ăștia n-au auzit de anticoncepționale?“. Bine c-ai auzit
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
presă. (Nu că mi-aș fi băgat eu nasul în dosarul lui. Mă uitam după un elastic.) Articolul se referea în principiu la afacerile lui, dar l-au întrebat și câteva chestii personale - și, sub poza lui, au scris Brandon: însurătoarea e ultimul lucru pe lista lui de priorități. Chestie care nu mă deranjează deloc. Pentru că ăsta e ultimul lucru și pe lista mea de priorități. În timp ce Danny îmi finisează rochia, eu fac puțină ordine prin casă. Adică arunc farfuriile de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
culcăm cu ei, să-i iubim și să-i detestăm, dar nu să ne mărităm cu ei. Noi suntem altfel. Ce să-i faci ? ! Nu-i vina noastră. Așa ne-a făcut Dumnezeu” <endnote id="(813, p. 114)"/>. Chiar și Însurătoarea cu „o femeie de alt neam” (fie ea și creștină) era „de ocară” În satul sau târgul românesc. O confirmă vechile ofisuri domnești din secolul al XVIII-lea <endnote id=" (577)"/>, dar și cărturarii români din primele decenii ale secolului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai vârstnici, cum se spune „mai bătuți de brumă, mai copți la minte, cu armata făcută” printre care se număra și Costache, ce avea 24 de ani. Deci se prinse în horă în rândul celor cu armata făcută, buni de însurătoare. Fetele de măritat ocheau câte un flăcău ce le-ar fi plăcut. Hora se învârtea cu voioșie în sunetele scoase de fanfara din Valea Mare, vestită în toate așezările de pe Valea Racovei. Curtea școlii unde horeau tinerii era plină și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
zestre „mare până în pod”, ladă cu albituri și așternuturi, apoi trebuie să primească și ceva pământ și vite, cu băieții lucrurile se judecă altfel. Ei mai întâi trebuie să-și facă armata și abia după aceea să se gândească la însurătoare , iar părinții trebuie să se îngrijească să-i înzestreze și pe ei cu pământ, vite de muncă și să le construiască și casă; dar după cum se vede, Mihăiță e un copil destoinic, îi seamănă lui taicăsu, nu se dă în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
multe jocuri și la Gârceni și la Lipova și la Armășoaia. Eu am plecat, sărut mâna, bunico, și dacă mai întreabă vreo fată de mine, că văd că ai aflat matale ceva, să-i spui că eu mă gândesc la însurătoare abia după ce moi întoarce din armată, așa cum a făcut și tata. Luându-și încă odată rămas bun ieși pe ușă să continue treburile ce și le rânduise. Fetele cele mici, Maricica și Lențâca ieșiră să meargă în livadă, poate or
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se mutase la Galați, la mătușa-sa Zoița Păun, ca să învețe mai bine meșteșugul croitoriei și cu gândul secret că poate își va găsi acolo un pretendent mai cioplit decât cei din Pungești, care mai mult se gândeau că prin însurătoare se vor chivernisi, că vor primi pământ și ceva avere de la părinții fetei. Zoița,căreia copiii îi spuneau acum „tanti”, că la oraș nu se mai obișnuiește țărănescul „mătușă”, era vară bună cu Costache și locuia de mai mulți ani
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ce zici, nu-i bine așa? Deși era în iulie, cu vreme foarte călduroasă, în târg era parcă mai răcoare pe la ora opt dimineața, când au ajuns ei. Soarele se înălța sprinten și vioi, ca un cavaler ce merge la însurătoare, spre dealurile îngemănate și împădurite ale boierului Jac Marcopol. în târgul din Pungești era mare forfotă. Organizat pe sectoare de produse vegetale și animale, tot târgul era străbătut de sute de cumpărători și vânzători, nu mai conta atât de mult
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bune gospodine. - Mihai,vorbești despre frații și surorile tale; ne bucurăm că te preocupă viitorul lor. Dar nu ne-ai vorbit destul despre tine. Ai douăzecișișapte de ani. E adevărat, acum suntem în război și nu prea e timpul de însurătoare. Dar acest ceas nu se știe când vine. Trebue să fii pregătit la anii tăi și pentru acest pas. Se va termina și acest război și fiecare soldat, ca și la celălalt război, va trece la casa lui. Tu o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai chinuiești, Doamne?! Te joci cu mine, ca pisica cu șoarecele! Încaltea, taie-mă! Și gata! Vai de mine! se zbârlește Ștefan jignit. Fără dovadă?! Fără județ? Că n-oi fi vreun satrap! Mai glumește omul... La spânzurătoare și la însurătoare să nu te grăbești niciodată, dragul meu. Toate, toate, la timpul lor... Isaia, sfârșit, lac de sudoare: Dau! ... Dau două! strigă el răgușit. Două! O! Nu! Nu le primesc decât cu inimă curată... ... Și luminată, adaugă Stanciu, ironic. Întocmai, dragul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au îngăduit verificarea acestei aserțiuni, o dau ca o convingere personală. Interesant e că, dacă eroilor săi favoriți, adică hipostazelor sale bovarice, le conferă aura renunțărilor și dédain-ului, Mateiu îi atribuie lui Gore Pirgu propriile sale veleități : șefie de cabinet, însurătoare profitabilă, prefectură, deputăție, carieră diplomatică etc. E drept că, dacă în privința șefiei de cabinet, Pirgu, bizuindu-se pe sprijinul lui Pașadia, a mizat greșit, căci acesta a avut grijă să-l „lucreze”, în rest, prin alte „ponturi”, a izbutit cât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fată de măritat. Dar eu, învățător necalificat, la 20 de ani nu puteam și nici nu aveam gând la așa ceva. Plus că la recrutare comisia medicală mă amânase pentru debilitate fizică generală și perimetru necorespunzător. Iar în perimetrul existenței mele însurătoarea nu era cartată. Ca și la Feodor Andreev s-au pus pe masă fel de fel de bucate reci și calde, surorile Munteanu și directorul școlii care veniseră să vadă ce mi se întâmplase, rămânând ca la fotograf văzându-mă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
doilea refugiu ea a trecut în Vrancea și, uite-așa, cei doi nu s-au mai putut găsi. Aproape de pensie, la Grajduri, județul Iași, vârstnicul cavaler îmi declara că după dragostea purtată n-a mai reușit să se gândească la însurătoare. Tânjea și atunci după prietena sa neprețuită. Vine într-o zi doctorul Axinte la noi, dar noi eram la clasă și acasă se afla doar Maria. - Maria, unde-i cățaua voastră? - Nu știu. Da ce treabă aveți cu ea? - Vreau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
câteva oi, doi porci, 1-2 cai, păsări și muncesc pământul 2-5 ha ce-l dețin în 2-3 parcele. Puțini sunt acei ce au toată suprafața mai mare într-un singur lot. Aceasta din cauză cum au primit tinerii pământ la însurătoare drept zestre, ori prin moștenire. Cam toți hlipicenarii sunt credincioși și țin la obiceiurile învățate de la bunici și părinți. în trecut, moașa era acea care avea grijă de lehuză, având permisiunea de a boteza și binecuvânta în caz de deces
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
câteva oi, doi porci, 1-2 cai, păsări și muncesc pământul 2-5 ha ce-l dețin în 2-3 parcele. Puțini sunt acei ce au toată suprafața mai mare într-un singur lot. Aceasta din cauză cum au primit tinerii pământ la însurătoare drept zestre, ori prin moștenire. Cam toți hlipicenarii sunt credincioși și țin la obiceiurile învățate de la bunici și părinți. în trecut, moașa era acea care avea grijă de lehuză, având permisiunea de a boteza și binecuvânta în caz de deces
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]