266 matches
-
ei n-au reușit să miște nimic, deși îs destul de mahări, așa că tipa o să cam nască prin mai! Adică pierde bacu’, admiterea, tot! Bineînțeles, gagiu’ ei și-a pus coada pe spinare, ai lui nici nu vor s-audă de însurătoare, să-și strice el studenția și anii cei mai frumoși și perspectivele... Vlad, care se ține de la o vreme de coada noastră, repede ca musca-n aia calului: „Băi, da’ ăștia n-au auzit de anticoncepționale?“. Bine c-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mine, fusese a mea, era frumoasă, cultă, inteligentă (chiar sclipitor de inteligentă). Avea în plus nenumărate însușiri sufletești. Și apoi ne iubeam și asta era principalul. Am observat, cu surprindere, că nu întîmpinam nici o împotrivire lăuntrică punând această problemă a însurătorii. De ce atunci rezistasem cu atâta înverșunare contra acestei sperietori închipuite.? Era doar atât de simplu s-o iau de soție. Aveam o carieră bună în perspectivă, ea tot așa, peste un an devenea profesoară. Chiar părinții mă iscodiseră, de câteva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ascultat, e drept, dar nici n-am depins de ei. Afară de asta tu n-ai copii care să-ți judece faptele. Atmosfera era încărcată. Seara, la cină, se instaură o tăcere de gheață. Nici el nu mai adusese vorba de însurătoare, nici eu. Numai mama, când am rămas singur cu ea, mă întreabă discret, cu duioșie: ― E frumoasă? I-am arătat fotografia Mihaelei pe care o luasem într-adins cu mine. Își puse ochelarii, o cercetă cu luare-aminte și o lumină
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
i-am mulțumit Mihaelei bucuros că o cunoșteam tot mai bine ― fericit că era așa, cum o voiam, și în fine trăind un simțămmt plenar că amândoi mergeam pe drum sănătos. VII Relațiile mele cu tata fuseseră întrerupte de când cu însurătoarea. Nu ine mai scriam (mama îmi scria totuși), iar eu deocamdată nu mă gândeam la o împăcare, deși uneori remușcarea scotea capul când și când fiindcă mâhnisem pe bătrân. Cam așa stăteau lucrurile, când mama, într-una din scrisori mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
așa să pună mâna pe pământul și acareturile de pe lângă gospodăria acestuia. Motiv din cauza căruia îi zicea mereu lui Căiță că ar fi bine să se însoare, că nu-i bine să stea singur, că însurat viața este altfel. Ideea cu însurătoarea a început să-l macine pe Căiță și, într-o zi, cum stătea cu coatele pe fereastră și se gândea, se așează pe umărul lui o ființă care-i glăsuiește: -Dacă vrei să-ți afli ursita să știi că sunt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înțelege, cu-adevărat, pe altcineva Dacă în „pielea lui” te vei afla. Elogiu școlii Românul Constantin Brâncuși a dăruit, Întregii omeniri „Coloana fără de sfârșit”. Tu, slăvită ȘCOALĂ, de veacuri dăltuiești, Infinita Coloană a spiritualității românești. Fidelitate Se zice că după-nsurătoare, Bărbatul este pus în legătoare, Și, pentru ca la „cașcaval” străin să nu ajungă, Consoarta nu-i lasă funia prea lungă. Cerbul de aur, 2002 Brașovul a adunat din nou la Festival, Virtuozi din elita melosului mondial. Organizatorii s-au străduit
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ea. De ciobănaș. Adică, de la ajutor de cioban, la păscut oile moșierului din zonă. Ăsta își purta oile prin alte regiuni ale țării. Așa a ajuns, Covrigel, să cunoască meleaguri străine, de pe care nu s-a mai întors, decât, după însurătoare, odată cu nevastă-sa, Stejara, fata unuia de prin Breaza, de sub munții de pe Valea Prahovei. Om de nădejde, a ieșit, ulterior, din covrigel! Om de mare nădejde. În primul rând, pentru sine, pentru familia sa. Anii de liceu, la seral, făcuți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Maurier, vizibil amuzat de idee. Bătrâna n-avea sentimentalisme din astea. Știi, În timp ce eu mă Îmbolnăveam de neliniște și supărare din cauza logodnei prelungite, ea mă sfătuia să-mi iau o țiitoare - o mică grisette, sau echivalentul ei Cockney. — Adică... În loc de Însurătoare? Henry era stupefiat de această mărturisire. — Nu, până la Însurătoare, preciză Du Maurier, idee care lui Henry nu i se păru cu nimic mai puțin șocantă. Bineînțeles, i-am spus că nici nu mă gândesc, adăugă Du Maurier repede. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din astea. Știi, În timp ce eu mă Îmbolnăveam de neliniște și supărare din cauza logodnei prelungite, ea mă sfătuia să-mi iau o țiitoare - o mică grisette, sau echivalentul ei Cockney. — Adică... În loc de Însurătoare? Henry era stupefiat de această mărturisire. — Nu, până la Însurătoare, preciză Du Maurier, idee care lui Henry nu i se păru cu nimic mai puțin șocantă. Bineînțeles, i-am spus că nici nu mă gândesc, adăugă Du Maurier repede. I-am spus - ceea ce era perfect adevărat - că făcusem legământ față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu știu dacă mai am norocul să dau peste un stăpân ca domnu’ James. — Deci nu vrei să te așezi la casa ta? Să te Însori și să crești copii? Îl Întreabă Minnie cu curaj. — Nu, clatină Burgess din cap. Însurătoarea nu-i de mine. Urmează o altă tăcere prelungită, apoi bărbatul continuă: — Îmi aduc aminte că domnu’ James mi-a spus o dată - eram În tren, În America, În „carul de foc“, cum i se spune pe-acolo. Foarte confortabil, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lăutarii și chiotul curvelor venind din urmă. - Aici erai, Paraschive? a întrebat starostele. Didina a căzut pe așternuturi. A înțeles cel tânăr. Stăpânul s-a întors către codoș: - Asta o fi muierea lui, Treanță, că tu mi -lai trimis la însurătoare. Și -la plesnit cu pumnul de -la pus jos. Paraschiv s-a dat doi pași înapoi, a apucat lama suriului și-a așteptat. De-abia se dezmeticise din plăceri și o lene ucigașă fl cotropea încă. Cataroiul râdea sălbatic, clătinând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Șong cu donșoara Șeperd fusese aranjată încă de pe timpul când fata avea opt ani.“ — Ca mine, se bucură Nicu, foarte sensibil la știrile despre amor. Crezi că trebuie să-mi caut o logodnică? Și mamaia mea îmi tot zicea de însurătoare. — Stai să-ți zic: „Logodiții rămăseseră mai mulți ani despărțiți, fără să se vadă, și când domnul De Șong a sosit la Șicago pentru ca să se însoare, donșoara Șeperd, găsind, fără îndoială că logodnicul său nu co res-pun-de, nu corespundea deloc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
calendarele grecești. Calendarele grecești? La calendele grecești.“ Adică pentru totdeauna, îl lămuri portarul, deși n-ar fi știut să explice mai multe despre calendele astea. Adică niciodată! exclamă Nicu, dar cu părere de rău, ca și când ar fi fost vorba de însurătoarea lui. Și băiatul se miră că totdeauna poate să însemne același lucru cu niciodată și își închipuia că totdeauna e un vârf de munte înalt cât Himalaya și niciodată o groapă fără fund. Mă miră totuși că n-ai auzit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că Dumnezeu nu are varianta desconsiderării rugii sale punctuale. După ce poruncea pentru fiecare în parte ceva, vocea devenea potolită și se ruga ca și cum ar mărturisi, smerit, ultima sa dorință: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei noastre, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu bunic: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gândesc dacă nu cumva trăiești același sentiment acut al singurătății, al insului cu rădăcini care plutesc mereu prin aer și iar mă întorc la finalul rugăciunii bunicului meu drag: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
așteptarea ei. Apoi, și-a ales pe una din femeile cele mai frumoase de pe proprietatea sa, și i-a zis că dorește s-o ia de soție. Auuuu!, a urlat ea, încât, bietului Blând, i-a pierit definitiv pofta de însurătoare. Acum, uitați-vă la el; e bătrân, ca toți bătrânii; dar, e sătul, până peste cap, de femei. Cum? Că, doar, tot are nevoe, de câte una?! Ei, are, că, de!; e om, și el, ca toți oamenii. Dar, numai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Corbu avea o mare slăbiciune. Era convinsă că acesta poate fi o soluție la celibatul său. Era aproape la cincizeci de ani, avea soția mai mare decît el cu doi ani și n-avea copii. Chiar bîzîise cîndva de o însurătoare, dar ea s-a făcut că nu înțelege prea bine. Lena aștepta ceva mai de soi. Corbu era piele și os, era chel și negricios, ca un negru nereușit. Totuși, te-ai fi putut obișnui cu el, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aproape o oră. Când am ieșit, aburind și înfășurat în prosop, am dat în dormitor peste mamă și fiică, așteptându-mă. Amândouă erau coafate cu creastă, parfumate și în rochie de seară. Se vede treaba că Sabin se grăbea cu însurătoarea, să n-o scape și pe asta. Leo, începu solemn Maria Firidă, am vorbit deja la Oficiul Stării Civile, am arvunit și restaurantul. Vor veni cam o sută de persoane. Trebuie însă să mergeți urgent la analize. Să vezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
orezului în capul tinerilor însurăței. Omul s-a urcat pe soclu, și-a trecut peste cap fâșia tricoloră și s-a umflat de zâmbet. A rămas un timp așa, cu ochii-n bagdadie. Începeam să sper că o să scap de însurătoare, că o să mă pot întoarce liber la iubita mea cu corp de păpușa africană. Dar nu: ușa s-a dat de perete, înăuntru a dat buzna Maria Firidă cu un aranjament de Crăciun ridicol în mână: o lumânare înfiptă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
moș Pâcule. Cum adică? Uite așa bine. Anii au trecut ca vântul și - săracul de mine - când să prind și să jumulesc și eu o puicuță mai fragedă, hopa și Ioana mea cu făcălețul după mine. Spune și tu dacă însurătoarea de tânăr îi o afacere bună - vorba lui Aizic. Mitruță Ogaș s-a înroșit ca o cireașă de mai și a lăsat privirea în pământ. Pâcu a slobozit un nouraș de fum din lulea și, la adăpostul lui, l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Să lăsăm aceasta pentru altă dată... ― Domnule profesor, dacă mi-ați Îngădui, v-aș spune ce surpriză am avut aseară, când mergeam la gară. ― M-ai făcut curios. ― Piranda, nevasta bulibașei operat de noi, era În oraș după târguieli pentru Însurătoarea feciorului lor. A spus că ne așteaptă la șatră, așa cum am promis... ― Gândește-te că dacă ai făcut doar un pas către șatră, pe urmele tale a pornit un pluton de securiști. Nu trebuie să-ți Închipui că odată cu accidentul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
este extrem de bine educată, atât de atentă cu mine, că n-o pot jigni nici cu o floare; mă invită la ea Într-un sat de pe lângă Sfântul Gheorghe. Aș veni, Adriana, cum aș mai veni, dar nu-mi arde de Însurătoare, căci tu, fată dragă, ești bună de nevastă. Ce nevastă bună ai fi tu! (azi) Aproape toți, În liceu, eram fascinați de Caterina, o fată mai coaptă, ce se plimba cu soldați pe centru, fără frică de profesorii severi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
numai după moartea lui. "Mult n-au să mai aștepte, că am bătut șaptezeci", a adăugat zâmbind fără regrete. Numai de nu s-ar săvârși înainte de a-i vedea așezați. Mai frică i-e de Gogu, că atâta a amânat însurătoarea până ce i-a cam trecut vremea. Despre Nadina n-are nici o grijă; o fată ca ea nu poate rămâne nemăritată, pentru că n-ar lăsa-o pețitorii. Miron Iuga s-a uitat atunci mai bine la ea și a răspuns că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iasă cum cred eu! Și vreo jumătate de oră Titu trebui să asculte aiurit explicațiile, combinațiile, planurile, sfaturile, îndemnurile ei într-o succesiune vertiginoasă și amețitoare. Se înfricoșă. Iubea pe Tanța fără să-i fi trecut măcar prin minte posibilitatea însurătorii, care, în situația lui, i s-ar fi părut cel puțin ridicolă. Tanța într-adevăr venea mai în fiecare după-amiazi la doamna Alexandrescu și Herdelea se simțea din ce în ce mai încurcat. Ca o salvare posibilă îi licărea numai o mutare subită, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]