1,269 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 644 din 05 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Te iubesc! Te iubesc cu fiecare clipă care-n zborul ei, mângâie gândul risipit și cu fiecare mângâiere care-nfioară trupul obosit, de anii care-n trecerea lor au întețit flacăra iubirii și focul care arde mocnit!. Te iubesc cu fiecare cuvânt din inimă rostit, care împrăștie mâhnirea cu lacrimi umezită și aduce fericirea, imprăștiind bucuria și mulțumirea în sufletul împlinit Te iubesc cum trandafirii sorb roua de dimineață, cum
TE IUBESC! de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Te_iubesc_mariana_ciurezu_1349461798.html [Corola-blog/BlogPost/348447_a_349776]
-
a învins Binele, deci Biserica, chiar dacă multe sunt încă întrebările care mai așteaptă răspuns. Secolul XX a fost timpul când diavolul și-a jucat marea sa carte: Ateismul, marxismul, bolșevismul, dându-și atestatul în definirea nimicirii, când ura s-a întețit în aproapele, s-a intensificat în dușman, s-a cuibărit în prieten; schimonosind frumosul, amputând mădularele binelui, paralizând hegemonia dreptății, profanând cununa adevărului, când Statul ateu a răsturnat valorile, virtuțiile, ordinea, omul, Națiunea promovând ignoranța, mojicia, bădărănismul, mârlănia crasă, hoția
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 by http://confluente.ro/Suferinta_sensul_rezistentei_imn_mucenicilor_neamului.html [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
să bată vântul și să fie ceață până mâine... Casa lor era la doi pași de locul unde se rătăciseră...N-au putut să o găsească din cauza ceții, a spaimei și a frici... Noaptea se lăsase de mult. Vântul își întețise șuieratul printre ramurile copacilor. Din cauza ceții era umed și frig. Ei, dar acum sunt la adăpost! Culcușul e moale, în casă e cald și bine. Aici, nimeni nu le mai amenință viața. Nici chiar vulpea cea vicleană. Iepurica le-a
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Iepurici_si_iepurila_floarea_carbune_1355303062.html [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
-mă, fii blândă adiere, pe trupul meu cel alb fii lacrimă de lună și strânge-mă în brațe cu putere, gândește-te că-i ceasul cel din urmă când aș putea la tine să mă-ntorc, iubirii noastre să-i întețesc văpaia ori poate să te-aprind de n-am să pot ne-om despărți pe veci că vorba aia iubirile în lume lipsite de mireasmă sunt clipe doar pierdute și vieții îi sunt caznă. Referință Bibliografică: dezmiardă-mă / Valeria Iacob
DEZMIARDĂ-MĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 by http://confluente.ro/Dezmiarda_ma.html [Corola-blog/BlogPost/364680_a_366009]
-
eu doresc din tot sufletul să vă dau cel mai bun sfat, dar, dacă nu știu nimic despre blestemul Durerii, nu știu cum este mai bine să facem cu prințesa și cu cei doi străini. Flăcările care țâșneau din tronul împărătesc se întețiră, iar fulgerele se înmulțiră. Tunetele zburau prin toată sala încât slujitorii se înfricoșară și se ascunseră sub jilțuri. - Așa este, zise într-un târziu împăratul, trebuie să cunoașteți această taină pe care o port în tristețea și singurătatea mea. Aflați
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422818780.html [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
ziua la o parte și Ionuț intră în parc pe aceeași alee, pe unde mersese Alina cu o săptămână în urmă. Înaintă cu pași înceti pe iarbă și pe alei, simțind vântul cald care se stârnise din senin și se întețea. Întreg parcul părea deranjat de adierea vântului, care îi trimitea prin aer mirosurile parfumate ale tufelor de trandifiri și de verdeață. Nu mai ieșise din seara aceea în oraș, deși nu era el genul de persoană care să stea acasă
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1394758591.html [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
stabilopozii digurilor de apărare a plajei, iar plopii își legănau cu tărie crengile, producând un șuierat și un freamăt specific furtunilor. „Mda, astă seară s-a dus cina romantică promisă de Emilian, dacă va începe să plouă sau se va înteți furtuna”. Se uită printre copaci spre scena artiștilor și descoperi că nu mai sunt instrumentele acestora pe ea. Oare unde dispăruseră? S-au gândit și ei la ploaie? Posibil. Cristina terminase de așezat cadourile în dulap și începuse să-i
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390806272.html [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
învârtit pe loc. I se părea că toți copacii se apleacă și-l apasă ușor cu ramurile lor, ascunzându-l privirilor. Auzea voci, fără să înțeleagă cuvinte, auzea muzică, fără să înțeleagă de unde vine, simțea adierea unui vânt care se întețea și care făcea frunzele să se miște forțat, haotic, în foșnet înfricoșător. A încercat să fugă, dar picioarele-i erau grele și se forța să facă fiecare pas. S-a oprit năucit. Nu putea să mai plângă și nu înțelegea
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Batrana_marian_malciu_1335104901.html [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
vreun ajutor. De ce se apropia mai mult de casa mărginașă, din aceea țipetele erau tot mai puternice și mai disperate. Ajuns în fața ușii ciocăni și așteptă ca cineva să-i răspundă și să-i deschidă. Insistă când intensitatea țipetelor se înteți. Văzând că nu-i răspunde nimeni, a avut curajul să apese pe clanța ușii și să pătrundă în întunericul ce-l întâmpină când intră în tinda casei. Țipetele se auzeau dintr-o cameră alăturată. Deschise ușa, obișnuindu-se cu semiîntunericul
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor.html [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
mistuie și căreia-i spune șoptit: „Tu, dragoste, ești câmpul meu cu flori/ cu roua împărțită pe culori/ pe care fericit/ o sorb vrăjit” („Tu, dragoste”)... Nu-i greu de ghicit faptul că „Vâltorile sufletului” poetului se potolesc și se-ntețesc, în același timp, în nemărginirea iubirii: „Iubirea n-are margini, ea e ca Dumnezeu/ croită din același tulburător mereu./ În splendida-i lumină/ întotdeauna lină”. Când se întrezărește „O geană de lumină” peste timpul în care, spune poetul, „mă roade
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_1396311035.html [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
care el avea să călătorească, ochii lui ca cerul, ochii ei ca iarba...Bărbatul străbătea mările lumii de unde se întorcea tot mai îndrăgostit. A trecut și toamna aceasta, au venit zilele reci, mai întâi o adiere, apoi vântul s-a întețit aducând turma de fulgi de nea ce-au împletit a iernii haină. Viscol, nămeți-troiene peste noapte așternute, bătrânul stejar dormind, în straiu-i alb, pân' la poale îmbrăcat ... A venit Iarna cea rece, menținând depărtarea între ei: lungi scrisori de dragoste
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Cararea_secreta_floarea_carbune_1347889539.html [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
Ne-am scuturat aripile de moarte Și ne-am croit din nou urcuș spre cer... Târgu-Ocna, sanatoriul-penitenciar de tuberculoși a devenit prin voia lui Dumnezeu, lăcașul cel mai arzător al unui mănunchi de creștini, unde focul lor mistic s-a întețit din Rugul Aprins al Maicii Domnului, întru iubirea de Neam și dragostea neegalată pentru Dumnezeu. Din Infernul Pitești, o parte dintre studenții naționaliști supraviețuitori, dar grav bolnavi au ajuns în Purgatoriul de la Târgu-Ocna, care l-au transformat într-un Paradis
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1496285915.html [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Iar în liniștea așternută peste efemere clipe Nici lumina nu-ndrăzneste umbre să-nfiripe... Dor fulgii de zăpadă când s-aștern peste vechi amintiri Și acoperă cu strat gros de nea tăinuitele iubiri... Rădăcinile gem strânse de gheara aprigului ger, Vântul întețește dorințe învăluite-n mister. Trecerea timpului împrăștie fără să vrea dureri Când schimonosește chipuri în trecerea spre nicăieri, Anii poartă vise risipite pe a uitării cale, iar dorințele neîmplinite se îmbracă-n zale. Atâta durere împrăștie dorul când revine de
DURERI... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Dureri_.html [Corola-blog/BlogPost/350932_a_352261]
-
De-alungul anilor, am avut parte, ca, dealtfel, oricine, de reacții din partea unor persoane, că vorba cuiva înțelept, cu cât ajungi mai cunoscut și faci ceva în societate, cu atât dorința unora de a te înjosi și a te controla se întețește. Și așa a fost și în cazul meu, dar cred că și în al multora care vor citi aceste rânduri. Chiar zilele trecute, mi-a transmis cineva, mai voalat, să cam tac, deoarece nu trebuie să uit de unde am plecat
STATUT, POZIŢIE SOCIALĂ, NOBLEŢE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 by http://confluente.ro/Marina_glodici_statut_pozi_marina_glodici_1371093111.html [Corola-blog/BlogPost/346073_a_347402]
-
Eminescu-i din părinți. Lacrimile-mi cad șiroaie, Pe mormântul răvășit, Teiul,vântul il indoaie, Norii, iar s-au răzvrătit. Tunete ingrozititoare, Sus din cer acum se aud, Trăsnete lovesc pământul, Teiul nu-mi mai ține scut. Vântul parcă se întețește, Lupii, vai...ma îngrozesc! Totul parca-i înebunește, Să mă ascund, nu prea găsesc... Văd doar răscolit mormântul, Un mormânt al nimănui, I-a rămas doar scris cuvântul, Stă în casa românului. Doamne, dacă ești în ceruri, Și ruga mea
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1453029217.html [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
Gustând din ea tot tânăr să rămân, Și ție să iți fiu și prieten și stăpân In viata asta-n toate trecătoare. Din buzele de mine sărutate Ar înflori pe perne maci sălbatici Și sânii tăi ar curge sturlubatici Amorul întețind întreaga noapte. Doar tu și eu , iubirea-i că și-o fiara Ce-și stampară nepăsătoare foamea Frumoaso atât de tânăra ți-e carnea Iubirea-o retrăiesc precum odinioară. Trăirilor de azi n-aș vrea să le-nchid ușa, În
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Incantatii.html [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
se hrănește numai cu roua cerului. E roua din care se hrănește uneori și poetul. Iar păsările... păsările încă de la început constituie altfel de înțelesuri, care ies din acele sertare ale sufletului, ca în “Zbor renăscut”: „Nici un mâine nu mă-ntețește/ Mai bine decât aziul devenirii mele/ Ca pasăre Phoenix.” “Omul este foc, spune Sfântul Martin; legea omului asemenea legii oricărui foc este de a dizolva și de a se uni cu izvorul de care este despărțit”. În toate întreprinderile noastre
ELISABETA IOSIF ”ADEVĂRURILE LUTULUI” RECENZIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1433673525.html [Corola-blog/BlogPost/352862_a_354191]
-
importanță fundamentală, după Yijing, focul corespunde sudului, culorii roșii, verii, inimii. În relația sa constantă cu inima, focul simbolizează pasiunile (dragostea, mânia). Așadar, putem vorbi despre focul spiritului.: De parcă numai mie-mi spune povestea la ureche/ focul din sobă își întețește cântul, trosnind/ Brațul pădurii pierdute printre vreascurile uscate/ și-mi mângâie obrajii supți de griul ce mă-nconjoară,/ învăluindu-mă cu aripi și limbi portocalii încingând,/ luminând ca de ziuă tot locul, serbând cina cu făclii.” (”Focul și cenușa”, pag
ELISABETA IOSIF ”ADEVĂRURILE LUTULUI” RECENZIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1433673525.html [Corola-blog/BlogPost/352862_a_354191]
-
îți vor aștepta pașii ușori pe podeaua din suflet. Pune-ți pe masă dorințele, nimeni n-o să le vadă. Între degetele nopții sunt prinse fantome frumoase, cu haine colorate și cântece misterioase. Intră în jocul lor așa, cum vântul își întețește suflul, prevestind sosirea furtunii. Eu voi fi în privirea lunii, în așteptarea de sub cearceafuri și-n neliniștea pereților, să nu-ți fugă mirosul cu umbra pe ferestre. Voi împărți clipele la doi, ori mai bine le suprapun și vom privi
TE AŞTEPT SĂ VII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Te_astept_sa_vii.html [Corola-blog/BlogPost/356287_a_357616]
-
Privirile flămânde luminează...// Mă-ntreb, te-ntrebi: cu ce-o să mă aleg?/ Dar taci! Eu spun mai bine să te-apropii!” și-apoi, trăind extazul „Scăldați în șoapte și-mbătați cu vise,/ Pierduți și-ndrăgostiți ca doi nebuni,/ Să ne-ntețim încet, ca doi cărbuni,/ Scântâietor de bine! Simt că mi se// Adună lacrimile-n serenadă,/ Să-mi cânte-n valsuri evreiești de seară/ Și să dansăm în ploaia grea de vară/ Dar chiar de ceru-n cap o să ne cadă
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_sonetul_alexandrinei_georgeta_resteman_1357817287.html [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
mai multe spirite congenere, altfel, în zadar se consumă, doar pentru sine. Ca să lumineze cât mai mult în jur, Teo Cabel a strâns vreascuri de lumină, cenușa focului sacru (cel fără de fum și fără de scrum), și cu amnar și iască întețește flăcăruia, deși uneori îi arde lui însuși sufletul, inima, degetele, ochii. Și cui i-ar fi de folos această lumină? Celor cinci urmași pământeni care se încălzesc în jurul focului său? Ce l-ar determina, îndeobște, pe un om împlinit, să
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Lumea_vazuta_prin_cel_de_al_cezarina_adamescu_1367267094.html [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
ce-aici vedeți nu sunt de nicio treabă; De Carol n-o săfie niciunul mântuit, / Venitu-le-a azi ziua obșteascăde sfârșit[9]îndeamnăla moarte un sarazin care nu este mai prejos fațăde un creștin: Cu pintenii de aur fin calu-și întețește, / Aleargă, pe păgân cât poate îl izbește. / Îi sfarmăscut, apoi platoșa îi sfâșie, / Cu țeapa îi străpunge trupul, plin de mânie, / Apasăcu nădejde, pe calu-i îl clătește, / Cu coada țapei lui în drum mort îl trântește[10]. Spre sfârșitul
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Reflexeale_ipostazelor_vitejie_stefan_lucian_muresanu_1382424818.html [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
resping istoria din ignoranțăși de frică; neînțelegerea și necunoașterea istoriei le insuflăteamăde ea, iar teama, la rândul ei, îi îndeamnăsăo ignore premeditat. Creatorul anonim, făuritor de idealuri, uneori greu realizabile, dăistoriei creații literare pe care le lasăexegeților săle disece. El întețește focul imaginației pe care, de altfel, istoria îl pornește. Creatorul popular realizeazăo lume a lui de care este convins cătoți cei ce stau să-l asculte o vor așa, cu toate căei cunosc, de multe ori în profunzime, evenimentul real
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Reflexeale_ipostazelor_vitejie_stefan_lucian_muresanu_1382424818.html [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
Articolele Autorului Hai, vino, afară ninge fabulos, iarna răsfață cu fulgi de-argint; eu te iubesc fanatic și chiar zelos, hai, vino afară-i totul maiestos! Mă dor aceste feerii și-s bucuros, fulgii de nea, de ieri, s-au întețit; hai, vino, este atât de fastuos, minunile iernii, iarăși, au sosit. Referință Bibliografică: Minunile iernii au sosit / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1499, Anul V, 07 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 George Pena : Toate Drepturile
MINUNILE IERNII AU SOSIT de GEORGE PENA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_pena_1423300811.html [Corola-blog/BlogPost/367939_a_369268]
-
sus la Domnu’n cer. Și-a rămas pământul Îmbrăcat în cetini, Așteptând petala crinului Să ningă, peste el. Tu deschide poartă, Să vină Crăciunul, Leru’i, ler.. Vine astăzi Domnul, Pruncul de lumină Din seninul cer. Primește’ți casă ! Întețește focul, Să ardă pelinul Și tristețea toată, Să rămână clipă Albă, nepătata, Leru’i, ler... Candela’ți aprinsă, Plină de iubire Luminează’ți viața, Cerul și pămănul Cânta împreună, Leru’i, ler... foto:sursă internet Camelia Cristea Referință Bibliografica: Colind
COLIND de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Colind_camelia_cristea_1387520082.html [Corola-blog/BlogPost/353176_a_354505]