8,381 matches
-
pe naivul: nu-și închipuie că o tabula rasa există, de la Locke încoace puțini au mai nutrit asemenea năzuințe, dar recomadarea lui este că odată încheiată această uitare tămăduitoare, să decidem noi înșine care sînt valorile care ni se potrivesc. Întocmai la fel cum decidem că ni se potrivește un pantof, sau o culoare. Sinele în devenire este un sine responsabil exclusiv de ceea ce este și mai cu seamă de ceea ce vrea să fie. Iar un univers populat de asemenea făpturi
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
parte Templul cu frumusețea sa, pe de altă parte Mizoguchi cel îndrăgostit de el. Incendierea din final reprezintă disperata încercare de a anula această sciziune, chiar dacă anularea nu e posibilă decît în moarte. Însă Mishima e sumbru pînă la capăt: întocmai ca și tînărul din povestea adevărată, protagonistul său se răzgîndește în ultima clipă, salvîndu-se de la incendiu. Rămînînd în viață, refuzînd apropierea de alteritate, Mizoguchi acceptă, de fapt, o viață din care iubirea e exclusă. Templul de aur este și un
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
pe cînd necinstitul se uită pe geam să nu vie un om al stăpînirii". Și: "la două locuri se cunoaște omul cinstit, la voiaj și la joc de cărți". Sau, în altă parte: "a aștepta binele de la un zgîrcit este întocmai cum ai căuta mintea la un nebun, virtute la o femeie depravată și pește pe uscat". În altă secțiune găsim această judecată cu tîlc evident: "Sunt unii oameni care pun casele și alte obiecte la asigurare, bine ar fi să
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
Nicolae Manolescu Arghezianismul este, înainte de toate, în proză, ca și în poezie, un stil. Recitesc Manualul de morală practică, ediția de la Albatros, 1997, care o reia întocmai pe aceea ieșeană de la Pygmalion, 1946, și nu contenesc să mă uimesc de cîtă strălucire țîșnește din opacitatea limbii lui Arghezi, orbindu-te și făcînd să-ți pară indiferent tot ce se află dincolo de ea. (Trebuie să mărturisesc că am
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
o prospețime neașteptată. Mai mult decît atît, am putea spune că farmecul acestei scrieri rezidă tocmai în imperfecțiunile ei, în faptul că ni se oferă șansa unică de a putea surprinde, în detalii infinitezimale, cristalizarea materiei și viziunii viitorului roman, întocmai cum am urmări, au ralenti, stadiile metamorfozei unei lepidoptere de la omidă la fluture. Ceea ce fascinează este tocmai caracterul de eboșă al nuvelei noastre, banalitatea și stîngăcia acestui crochiu, pe scurt nedesăvîrșirea, căci se știe, "divina necesitate de imperfecțiune (...) divina prezență
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
Dezertarea acestora ar fi pe de-a-ntregul în beneficiul televiziunii în gamă joasă și propagării inculturii." Să stăruim o clipă pe aceste considerații. Pivot e conștient că nu poți face la televizor cronică literară. De aceea telespectatorul nu se comportă întocmai ca un cititor, atras acesta nemijlocit de carte, de conținutul ori de valoarea ei. El e interesat mai degrabă să afle dacă, dintr-un motiv sau altul, și nu neapărat literar ori cultural (căci nu e vorba doar de cărți
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15850_a_17175]
-
duminică tomnatică, pe alee, dădusem nas în nas cu directorul școlii, profesorul Bălăcescu. Îmbrăcat în negru, cu pălăria turtită pe frunte, cu mâinile la spate, se oprise, la salutul meu respectuos, întrebându-mă mirat: "Ce cauți tu, aici, băiețică?" Reproduc întocmai cuvintele. De emoție, mi se întipăriseră în minte pentru totdeauna. Ce să fi răspuns la o asemenea întrebare?... Vinovat, fără să știu de ce, lăsai ochii în jos. A doua zi, luni, povestind întâmplarea în cancelaria profesorilor, aveam să aflu, prin
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
subiect vechi de cînd lumea. Eroul scriitorului spaniol nu este un don juan oarecare, ci chiar Don Juan Tenorio, care se ivește pe neașteptate în Parisul secolului XX, precum misteriosul consultant al lui Bulgakov în Moscova din perioada Massolitului. Și, întocmai ca Woland, nu este singur, ci întovărășit de un servitor excentric, pe nume Leporello, valet și bufon deopotrivă, expert în teologie și în ghicitul gîndurilor, nimeni altul decît diavolul în persoană. Cum este și firesc, o atare apariție nu rămîne
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
cu dl. Victor Ciorbea avându-l la dreapta pe dl. Ion Diaconescu, iar la stânga pe inevitabilul domn Opriș nu se va scufunda în neant, asemeni formațiunilor d-lor Surdu, Gavra, Măgureanu, nemuritor fiind de soiul său ca și bricul "Mircea". Întocmai cum un partid creștin democrat condus - dar nu prin faxuri - de dl Andrei Marga are șansele sale de a-și recruta adepții nu numai din coasta vulnerată a partidului-tată, ci și din oștenii obosiți ai altor partide cu pasul, azi
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
se ivesc diverși contestatari, nu doar direcți, ci și (mai cu seamă) oblici, care, în lipsa contraargumentelor (nu s-ar încumeta a susține că negrul e alb!), afectează impaciența, plictiseala, iritarea că răsfrîngerea în oglindă a realităților pentru ei stînjenitoare captează întocmai fizionomia realităților cu pricina. Și care nu se dau în lături a ne învinui de fel de fel de treburi fanteziste. Drept care sîntem în măsură a contrasemna numeroase din aserțiunile d-sale: "În primii douăzeci de ani de comunism, ea
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
mână, să-i zici să-și scoată inelul ăla al lui... na! cum îi zice?... sâgilu și să-l ajuți să vâre inelușul pe arătătorul mâinii drepte a fetei, și să vezi, atuncea, coană Marioaro, minunăția, minunățiilor! Toate se petrecură întocmai precum zise ghicitoarea... Era a doua zi la amiază. Un soare strălucitor scălda câmpia. Râulețul scânteia prin mijlocul pădurii. Tânărul împărățel sosi la fața locului ținut de mână de doică și cu Rița în față care rosti tare: Cerule iubite
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
că miza e mică. Și nițel cam englezească. - Dar asta... - Nu mă-nțelege greșit, n-am nimic cu englezii. întîmplător, și eu sînt pe jumătate englez. Ai auzit vreodată de Harry Logan? - Sigur, a fost... a fost și producător, nu? - întocmai. E taică-meu. A scris, a regizat, a produs - a făcut de toate. A venit în State pe la sfîrșitul anilor '40 sau la-nceputul anilor '50 și s-a însurat cu prima soție - adică maică-mea -, dar cea mai mare
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
trăznet. O inflamație a meningelui, netratabilă la acea dată, o ucide în cîteva luni. înainte de a muri însă, Elena intră într-o legătură ciudată cu lumea de dincolo și le spune tuturor ce-i așteaptă în viitor. Lucrurile se întîmplă întocmai. Toate fetițele care se nasc după moartea ei sînt botezate Elena și toate "au moștenit darul de a primi mesaje din lumea de dincolo". Aceasta e povestea și e ușor de intuit că o asemenea întîmplare senzațională în sine dă
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
mai toate acțiunile publice dubioase. Or, scandalul iscat de dl. Timofte ce dovedește? Tocmai continuitatea de preocupări a Securității și a SRI-ului! Dl. Timofte afirmă că în anul 1993 angajați ai SRI i-au fabricat un dosar de kaghebist, întocmai ca și antecesorii lor din Securitate! Lucrurile se înfățișează într-o lumină chiar mai șocantă: dacă Securitatea voia să-l compromită pe fostul ofițer de armată din cauza rudelor americane (un motiv perfect logic pentru haidamacii care implementau cu parul politica
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
adesea senzația stranie că personajele mele se află în odaie, iar în anumite scene îmi răsunau în urechi cuvintele lor sau le vedeam, cîteva clipe, în carne și oase. Dificultatea era doar de a găsi expresia care să le zugrăvească întocmai". Și, totuși, mult după apariția romanului a avut nenumărate plictiseli, de vreme ce a preluat nume reale sau a încarnat artistic personaje sau scene aievea. Prin anii douăzeci tîrziu, prof. Gh. Bogdan-Duică și-a trimis studenții să întreprindă, în vacanță, o anchetă
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
dacă judecăm lucrurile logic. Altminteri, putem să batem câmpii în stilul "retragerea lui Hagi" și să ne spunem că orice înfrângere nu e decât partea nevăzută a unei victorii! Deși s-a prefăcut indignat că presa i-a citat cuvintele întocmai ("În patru luni de guvernare nu s-a făcut nimic!") comisarul pentru lărgirea U.E. și-a amendat zicerea lăsându-ne într-o ceață încă mai lăptoasă: "Românii trebuie să manifeste încredere în guvernul țării!" Păcat că dl. Verheugen nu și-
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
inspirate aproximări ale identității cioraniene, paradigmatică pentru modernitatea crepusculară. Autorul dovedește specială subtilitate analogică, grație căreia compune un portret nuanțat, în care cel vizat credem că s-ar fi recunoscut. Apelul paratextual la celebra dihotomie schilleriană este convingător, întrucât surprinde întocmai caracterul esențial contradictoriu al biografiei și creației celui care a alcătuit Silogismele amărăciunii. Flashurile hermeneutice, întemeiate pe o discreție livrescă, dezvăluie atractive ipoteze de cuprindere scripturală a unei personalități care fascinează și contrariază deopotrivă. Actualitatea românească și universală a lui
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
un factor ce transfigurează universul în sens vitalist, îl fecundează. Sterilizării sceptice îi răspunde rodnicia irepresibilă a ficțiunii, chiar dacă relativizată prin interogație: "Să spun că inima gîlgîia? Că prin aer/ Treceau titireze de aur, farfurii zburătoare, că lumina/ Se mișca întocmai unui pîntec întărîtat?/ Că oamenii erau transparenți, că stîlpii/ Căpătaseră carne, vase de sînge, o epidermă cu pori,/ Ce respira, neliniștită?" (În stație). Deseori descripția, - ea însăși o cale de obiectivare, de sustragere de la spovedania lirică, abordată cu aplomb de
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
fi tîrît/ Peste organele lor cristaline, acoperindu-le/ Cu o peliculă de argint, împiedicîndu-le/ Să mai respire.// Aveam ani puțini pe atunci, eram ca un magazin/ Abia inaugurat, strălucind de curățenie și belșug,/ Și nu puteam auzi cum celulele/ Vibrează întocmai arbuștilor ornamentali./ Aveam ani puțini, șoselele circulare/ Ale ochilor mei nu se umpluseră încă de plombe,/ Încă nu-mi pîlpîiau ca niște neoane uzate/ Nervii actinici.// În noaptea dinaintea căderii meteoriților/ Ei trăseseră husa peste oraș și se culcaseră./ Numai
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Dumneavoastră, domnule Alex. Ștefănescu, ați intuit, într-un mai vechi articol, "lenea" mea, pe care mă străduiesc a o învinge pas cu pas, scriind cu îndîrjire în fiecare zi, cu simțămîntul că e un ultim efort înaintea epuizării, înaintea amuțirii. Întocmai așa se desfășoară scrisul meu. "Motorul" ce mă pune în funcțiune cotidian este acea conștiinciozitate, acel îndemn al datoriei, despre care v-am amintit, sădite în mine din primii ani ai vieții de iubirea ambițioasă și nemăsurată a acelei neasemuite
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
să posede o calitate specifică (estetică) recunoscută. De regulă, lecturile vaste și gustul rafinat al fostului monah de la Rohia nu dau greș. Conștiința sa se obiectivează în scrieri frecvent de amplă semnificație, față de care declară o patetică dăruire: "Pe Dostoievski, întocmai ca pe Chesterton ori pe Montaigne, îl adori sau nu-l suferi, te afli cu el în relații de afecțiune totală ori de iremediabilă ostilitate. E dintre acei puțini și mari scriitori care nu provoacă nici nu înlesnesc reacții medii
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
introduce în comentariu normele "metodei" sale: "recîștigînd sensul, vom redobîndi și mai multă dragoste de viață. Căci moartea se cuvine să o înfruntăm, iar viața trebuie să o iubim". Sau: "precum a grăit Pasternak: a trăi nu-i nimica toată. Întocmai și poezia: departe de a fi un surplus, o podoabă, o dichisire, e o impulsionare, o maximalizare, o esențializare a trăirii". Sau: "în afară și-n lipsa valorilor tradiționale ale vieții nu poate fi decît o sărmană, slută și rea
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
datoria de-a avea o aptitudine. Cine n-are nici o aptitudine, poate avea prestanța inocentă a materiei prime, căreia pare a nu-i reveni nici o obligație. * "Toate originile sînt secrete" (Amiel). * În ochii de sticlă sfărîmați ai păpușii, cerul geme întocmai ca-n ochii adevărați. * Murind, te vei legăna pe imensitatea de ocean a celor pe care nu le-ai scris încă. * Micile erori scutesc adevărul a degenera într-o perfecțiune mortificatoare. Sînt factorii neomologați ai întreținerii lui. * "Orice critică revine
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
mansarda pariziană, literatura, ruperea convențiilor familiale. Viața reală se răzbună pe ficțiune. Nu întîmplător personajele sînt categoric autobiografice, numele tînărului ziarist este același cu cel de pe coperta romanului, iar cine a citit Peștele în apă știe că lucrurile au stat întocmai și în viața adevărată a scriitorului peruan. Și, poate cu atît mai surprinzător, povestea reală, fără pretenții de senzațional, relatată simplu și confesiv, se dovedește a fi cu mult mai senzațională decît incredibilele întorsături, crime și trădări din scenariile profesionistului
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
datoria de-a avea o aptitudine. Cine n-are nici o aptitudine, poate avea prestanța inocentă a materiei prime, căreia pare a nu-i reveni nici o obligație. * "Toate originile sînt secrete" (Amiel). * În ochii de sticlă sfărîmați ai păpușii, cerul geme întocmai ca-n ochii adevărați. * Murind, te vei legăna pe imensitatea de ocean a celor pe care nu le-ai scris încă. * Micile erori scutesc adevărul a degenera într-o perfecțiune mortificatoare. Sînt factorii neomologați ai întreținerii lui. * "Orice critică revine
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]