961 matches
-
august a acestui an. Cei de la cotidianul Bună Ziua Iași au realizat un nou set de imagini cu interiorul pasajului, imagini ce arată că totul merge conform planului de construire. Deși traficul din zona este incredibil de dificil, atât datorită drumului întortocheat și greu de înțeles cât și din cauza șoferilor care uită să citească semnele rutiere și să cedeze prioritate acolo unde trebuie. Dar calvarul va lua final în mai puțin de 2 luni de zile, cănd tot pasajul va fi gata
Pasajul Mihai Eminescu Iasi [Corola-blog/BlogPost/94934_a_96226]
-
la alteritate. Adesea, punctul real de pornire al poemului nu se mai lasă ghicit, pentru el vorbește însă elocvent o atmosferă de tristețe și blazare ce nu are cum să înșele: ,tot mai mult în poemele mele/ sunt sindicul străduței întortocheate/ dintr-un oraș cuprins de ciumă/ fac numărătoarea morților/ îi somez pe cei vii să răsară-n/ ferestre văruite încui ușile/ pun în jgheaburi pîinea și vinul/ doar știi că pînă la urmă/ fiecăruia i se fixează locul/ între contaminare
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
care povestește și cel care este povestit dă naștere unui tip aparte, generalizat și periculos de "om nou". Mai nuanțată decât separarea vocilor și a biografiior (care ține, liniar, de filiație), separarea atitudinilor ori a temperamentelor implică un joc destul de întortocheat al consanguinității. Oricât de permisiv s-ar arăta în text, oricât și-ar coborî tonul discursului, povestitorul nu este făcut din aceeași plămadă cu personajele cărților lui. Ca să nu mai vorbim de autorul de pe copertă. Nici măcar atunci când au doze de
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
interesează ce înseamna Eu: ce poate să însemne? Deconstrucția alterității? (Dacă tot mi-a zis omu’ că vorbesc posh... Asta era o glumită când eram studentă în țară, la filosofie; când dădeam peste un text scris într-un stil foarte întortocheat/abstrus -cine a făcut vreodată un curs cu domnul profesor Grama știe!- sau peste o chestie vag artistică și foarte abstractă -gen instalații dadaiste- ziceam și noi la mișto: ‘Băi, ce reprezintă asta/ce-a vrut să spună autorul?’ ‘Nu
“Bani nu aduce fericirea” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18899_a_20224]
-
ciclu de poeme, Dezlegări în triptic: „Ființa din propria țară/ stă suspendată printre străini,/ și le mănâncă pâinea/ și le soarbe gândurile/ -gândind la propria țară-// Și gândul acesta -/ e tot ce rămâne/ când străfundurile s-au potolit.” (Întoarcere). Calea întortocheată a depărtării, prilejuiește trăirea nelinștii și a dorului la cote poetice înalte, și rămâne, în final, mântuitoare: „Și dacă toate opritorile s-ar desface/ și m-aș lăsa dusă / urcând-coborând, iar urcând,// Și dacă fierul cel roșu m-ar atinge
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
desface/ și m-aș lăsa dusă / urcând-coborând, iar urcând,// Și dacă fierul cel roșu m-ar atinge ușor/ și părul meu pe loc s-ar albi/ auzind vestea.// Și dacă toate s-ar limpezi,/ îngerește te-aș cunoaște pe tine./ Întortocheată, calea s-ar dovedi/ a fi dreaptă.” (Într-al doisprezecelea ceas). Volumul se încheie apoteotic cu o invocație către muza temporar vlăguită sau poate către Dumnezeul poeților, de la care Corina Anghel așteaptă noi cuvinte și gânduri, pentru poemele ce vor
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
unei femei ce ține o găleată roșie sub o cișmea! Numerele caselor dezvăluind, poate, enigme! Secretul adînc al unei crăpături într-un perete galben! Taina cutiilor goale, strălucitoare, cu puțină apă-n ele, ale conservelor aruncate-n gunoaie imunde! Străduțele întortocheate, subțiri, cu nume incredibile! Să ai un amor înfocat c-o fetișcană deocheată de pe strada Pompei (nu Pompéi, ci Pómpei!). Mirosind a gaz lampant! Cuiele ruginite, rufele nemișcate-n aerul alb, o minge de cauciuc, spartă, un burlan rupt, marginea
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
clasicul itinerariu al muzeelor locale, urmate de zăboviri sibaritice asupra vreunui detaliu arhitectonic izbitor precum cel din mica așezare italiană Atrani: "De pe celelalte trei laturi se poate accede către interiorul localității, pe mici străduțe, care, toate, sunt de fapt scări întortocheate. Ele se cheamă Via Campo, Via Arte della Lana sau Sopportico Marinella. Angajându-te pe una din aceste vie, descoperi o greu de imaginat imbricare de corpuri de case, care se răsucesc și se întortochează după capriciile terenului - aici, în afară de
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
întinde pe dealuri și se lasă apoi spre vale trecâd pârâul de o parte în alta printr-o mulțime de poduri și punți .Casele de chirpici majoritatea asemănătoare prin arhitectură sunt așezate de-alungul străzilor,înșiruindu-se pe ulițe mici și întortocheate unde noroiul trece peste încălțăminte în anotimpul ploios.Duzii erau pomii pe care îi vedeai orișiunde ți-ai fi aruncat privirea și din care vara se auzeau glasuri cristaline. Distanța mare față de cel mai apropiat oraș era un motiv temeinic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
întinde pe dealuri și se lasă apoi spre vale trecâd pârâul de o parte în alta printr-o mulțime de poduri și punți .Casele de chirpici majoritatea asemănătoare prin arhitectură sunt așezate de-alungul străzilor,înșiruindu-se pe ulițe mici și întortocheate unde noroiul trece peste încălțăminte în anotimpul ploios.Duzii erau pomii pe care îi vedeai orișiunde ți-ai fi aruncat privirea și din care vara se auzeau glasuri cristaline. Distanța mare față de cel mai apropiat oraș era un motiv temeinic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
credincioși, ispitele necuratului sunt nenumărate, dar noi muritorii să nu-i dăm satisfacție și să nu ne pierdem speranța în mântuirea Domnului. Îngerii întunericului abia așteaptă să ne manifestăm slăbiciunea în fața lor că ne și ispitesc prin vicleșug pe căile întortocheate ale pierzaniei. În primul rând să fim tari și să nu ne temem. Asupra fiecăruia dintre noi veghează câte un înger păzitor. Familia Valdescu este un astfel de exemplu. Să sperăm că duhurile rele au părăsit pentru totdeauna această gospodărie
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
umăr, ca doi prieteni de o viață, pe lângă un balansoar pentru copii. După încă cincizeci de metri de mers în tandem, în tăcere, am ieșit din parc și drumurile noastre s-au separat. Eu am pornit spre dreapta, pe străduțele întortocheate ale cartierului, unde apăruseră de câțiva ani case noi alături de cele vechi, interbelice, și am constatat, cu surprindere și nemulțumire, că printre case se strecuraseră de curând și câteva blocuri semețe. Desigur, în total dispreț al legii și principiilor urbanistice
După ce am dat cu mașina într-o groapă, am trăit pe pielea mea spaimele pietonului din București. „Ies la vot că am de ce” () [Corola-blog/BlogPost/338203_a_339532]
-
dat seama că era în mine o anumită ființă de care eram conștient. Tocmai citisem Biblia și Descartespe izlaz. citat din Marin Preda Avea uneori obiceiul - semn de bătrânețe sau poate nevoia de a se convinge că și cele mai întortocheate gânduri pot căpăta glas - de a se retrage pe undeva prin grădină sau prin spatele casei și de a vorbi singur. Marin Preda în Moromeții Dacă oamenilor le-ar mai fi încă frică de răul din icoane și s-ar
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
personalizate, lumea orașului în lirica lui Eugen Bunaru. În acest oraș-emblemă, strada, martor tăcut, în diferitele ei întruchipări (“Stradă tocită de cartier”; ”străduțe arhaice și cochete”; ”străduțe dosnice”; “străzi fantomatice”; “străzi periferice”; “străzile...întunecoase pustii”; ”străzi mărginașe”; “stradă duminicală”; ”stradéle întortocheate”; “stradă blândă de cartier”; “lectura unei străzi bătrâne”; “străzi străine”; ”strada amestecată cu gunoaie și soare”), strada, deci, are un rol de primă însemnătate. Este locul matricial, la care poetul revine mereu, pentru a-și găsi rădăcinile : “strada caldă, fierbinte
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
gloanțe”. Ea, strada, este, în egală măsură, păstrătoarea urmelor istorice ale orașului, evocă apartenența lui “imperială”, pe care “ochiul postum” al poetului o caută, pentru a reînvia pe retină trecutul, deopotrivă incert, deopotrivă utopic : ”Mă îndepărtez apoi aiurea pe stradéle întortocheate/ pe sub ziduri grave și basoreliefuri habsburgice/ susținând în sine tăcerea/ Treptat-treptat picioarele mele adulmecă/ o memorie apostolică a pașilor a urmelor/ sau doar se îndepărtează într-o utopie a lor/ într-o utopie a mea.. “. “Lumina înghețată a trecutului” pâlpâie
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
o altă splendoare a lumii începu să defileze în fața noastră: era Tibetul. O întindere cât o țară mare, plină de pustiuri, păduri și pășuni nesfârșite. Întreg peisajul era plin de imagini cu văi domoale, rețele de canale care păreau mărunte, întortocheate, care, la lumina soarelui, străluceau ca niște panglici de argint. Mici de tot, ici și colo, se vedeau așezări tibetane, în zonele mai facile de locuit. Și toate aceste întinderi care păreau o uriașă câmpie, erau de fapt la peste
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
scoatem creierii de la dospit și să ne gândim bine ce facem cu aurul. Pe la șantier aud de privatizări și investiții. Într-adevăr, situația nu era chiar așa de simplă, iar cei doi nu aveau cunoștință de legislația cu sensurile sale întortocheate. Lui Pătru Valdescu îi sclipea mintea, dar nu avea bagajul de cunoștințe prin care să rezolve problema în litera legii. A urmat o săptămână destul de stresantă. Pentru prânz își lua mâncare în traistă și nu mai venea acasă. Mereu găsea
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
cu geometriile aerului dinainte de lumi existență Îmi imaginez uneori cum ar fi să fiu cerbul sau animalul acela sălbatic, fericit în libertatea munților, a pășunilor dăruite de Dumnezeu pământului și mă cuprinde o bucurie aparte, născută renăscută din acele adâncuri întortocheate ale subconștientului, acele adâncuri în care eram parcă altceva decât om sau poate tot o formă umană dar mult mai evoluată. Alteori îmi imaginez că sunt omul care trăiește în pacea munților sau în pacea fremătătoare a oceanului sau a
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
de ce? Nu citești ziare, nu asculți la radio și nu vezi la televizor? - Păi..., crede-mă că nu! Sunt îmbâcsit de ce citesc și de ce aud. Politică. Dar proastă rău, bre! Mincinoasă. - Aha! ... Înțeleg.... Mă impozitează tehnocrații ăștia, după mintea lor întortocheată... - Cum? Păi, dacă n-ai venituri.... Ori ai firmă, ceva... asociație sau lucru la negru... - De unde, Doamne, iartă-mă, să am? Nu am nimic, omule! Sunt sărac, muritor de foame... Noroc am cu copiii, că... - Da, asta am înțeles, dar
ŞTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384059_a_385388]
-
suntem prima Rezervație Maritimă spaniolă. Inima mea are cotloane ascunse, ascunde tuneluri lungi, de kilometri și peșteri tenebroase, săpate de lava incandescentă care mi-a curs prin vene înainte de a se revărsa în mare. Sângele meu clocotitor a format labirinturi întortocheate, prin care locuitorii s-au ascuns de vrăjmași iar pirații și-au pitit comorile. Milenii la rând, n-am schimbat o vorbă cu vecinele mele, deși în zile senine se văd bine, chiar foarte bine. Nici navigația pe mare nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
au derulat la fel de simplu și de facil cum Începuseră. Deși ar fi fost normal să se Întâmple invers, când a trebuit să-l parcurg de capul meu, drumul până la camera cu secrete mi s-a părut mai lung și mai Întortocheat decât prima oară. M-am rătăcit de câteva ori, În pofida faptului că nu Înaintam la nimereală: la fiecare bifurcație sau cotitură mă opream, Încercând să refac mental traiectoria din noaptea precedentă și s-o urmez Întocmai. Uneori, reușeam. Precaritatea luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe Toshiro Fujimori? Ca să vezi ce o preocupa acum pe doamna psiholog!.. Și eu, care aș fi putut să jur că În mintea ei nu mai putea Încăpea la ora asta altceva În afară de lista cu coduri și de comoara templierilor. Întortocheatele cărări ale Domnului sunt adevărate autostrăzi pe lângă labirintul din capul femeilor. - Acum vreo săptămână, cred, nu sunt sigur, lasă-mă să mă gândesc puțin... Nu, acum patru zile. L-am Întâlnit În biroul Soniei Anderson, nu mai știu precis pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai rafinat, mai subtil. Într-un cuvânt, mai complex. Sau, foarte exact spus, mai complicat. Oamenii ajung la cunoașterea realității, a proceselor, a mecanismelor și a legilor ce o guvernează prin intermediul unor inferențe, silogisme și raționamente tot mai complicate, mai Întortocheate. Efectul de pronunțată cerebralizare a lui homo sapiens a aglutinat Însă și o dimensiune perversă, care, În timp, a condus la marea pierdere despre care aminteam. Cunoașterea mediată de rațiune ne-a Înstrăinat treptat de fenomene, de natură, de realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zise cu glas schimbat: cheamă-l pe vistiernicul Ximachi! Episodul 191 VISTIERIA — Vreau să văd vistieria! zise scurt Vodă de cum apăru Ximachi. — Cum dorește Măria-Ta - răspunse înclinându-se vicleanul venetic. Pe-aici, rogu-vă. O apucă pe un coridor întortocheat, mărginit de uși. In fața uneia Vodă se opri. Dinăuntru se auzeau chicote, râsete și-un glas mai gros, hârâit, cântând o romanță turcească, „Noaptea când răsare semiluna”. Nervos, recunoscând melodia, Sima-Vodă dădu să pună mâna pe clanță. — N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Șansa de a înțelege că unele civilizații pur și simplu nu aduseseră nici o soluție viabilă pentru supraviețuire în marele joc al vieții. A, plus șansa de a înțelege că viața merita într-adevăr trăită. PAGINĂ NOUĂ IONESCU Hei, voi, meandre întortocheate ale vieții pe care o formăm de bunăvoie, cărări și căi criptice neștiute ale unor construcții abisale formate pe cale naturală, noi ne plimbăm oasele de colo-colo, albii necontrolate ale voinței unei instanțe al cărei nume ne scapă, suflu dement al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]