528 matches
-
abrutizării, chiar și În forme „pozitive”, a Îmburghezirii, a adaptării! Și, În finalul cărții, el „Învinge”, deși aparențele Îl arată ca un fel de declasat, pe un „maidan menajer” care apare În fantasma sa vie odată cu acel sobol ce-l Întovărășise prin labirintul de „sub picioarele sale”, un sobol, o cârtiță care, cumva, semăna În imaginația mea cu sobolul ce-i apare concret și simptomatic lui Hamlet, Întărindu-l În dorința sa de răzbunare. În dorința irepresibilă a doctorului Minda de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tată, un profesor, un prieten matur care să-mi pună În mână anumite cărți, să-mi insufle anumite idei sau care să mă avertizeze la „frecventarea” altora, dăunătoare. În vara lui ’69 am făcut parte dintr-o delegație cinematografică care Întovărășea filmul Răutăciosul adolescent la festivalul de la Moscova, film la care eu am scris scenariul. Acolo, În URSS, Împreună cu colegii Într-o vizită În Nord, În orașul Leningrad, pe vremea aceea - azi, Petersburg -, am Întîrziat În amplul muzeu al Ermitajului. Printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ceasurile de așteptare. Auzeam mereu de întîmplări teribile. Drumurile erau, ca și timpurile, grele și nesigure. Se vorbea de hoți, de fugari, de „partizani”, de inși fără de Dumnezeu, cumpliți, care dau „lovituri”, batjocoresc. Cînd se duceau undeva departe, oamenii se întovărășeau, plecau pregătiți „pentru tot ce e mai rău”. Tata însă, nu o dată, pornea la drum lung singur, numai cu Bicu, calul nostru, și cu palmele goale. Nici nu îndrăzneam să-l întreb cum de are curajul să meargă la Frasin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vremea aceea, nu erau prielnice prosperității acestui fel de relații care fac să trăiască, la Paris și la Lyon, mii de muncitori de amândouă sexele. Traiul lesnicios și libertatea, pătrunzând în cercurile sociale, au adus cu ele simplitatea care le întovărășește întotdeauna; fastul în materie de mobilier și îmbrăcăminte erau înlocuite prin eleganță; formele consacrate de obiceiurile străvechi: rochiile cu partea de jos amplă, pusă pe sârme, costumele fastuoase erau proscrise; Curtea însăși dăduse sau mai degrabă urmase un exemplu fatal
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de rugăciune foarte dese. Imediat se cunoștea când veneam mai rar în mijlocul lor. Am mai trăit acest sentiment, în anul 2009, împreună cu negrii din Africa când am fost împreună cu Sebastian Țîrțîrău în deșertul Kalahari, Namibia. Sebastian îmi povestea că se întovărășise cu niște prieteni țigani, care, pe lângă faptul că foloseau băuturile alcoolice, tutunul și drogurile, lucruri care îi afectau și pe alții, l-au implicat și în lucruri foarte urâte: “M-au învățat secretele comerțului lor, cum furau fără să fie
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Rusia, de unde a fost readus spre a fi împușcat". Autorul acestei cărți, Reuben Markham, era trimisul special al ziarului american: Christian Science Monitor, o autoritate în presa mondială. Tot timpul cît a stat la București după 23 august, a fost întovărășit și informat de oamenii lui Maniu, de Niculescu Buzești și de Rădulescu Pogoneanu. 71 În ziua de 23 august, mareșalul Antonescu se afla la Snagov, unde avea întrunit un consiliu de miniștri. În acest timp, sosește la Snagov George Brătianu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pe un Dâmb la malul Dunărei. Lacul Sărat o baltă mare și urâtă, frumoase erau straturile de flori de tot felul din jurul lacului. Țin minte că am fost la monument într-un parc foarte frumos. În această excursie am fost întovărășiți de scumpul și dragul nostru Ioan Mitru Directorul Școalei Normale, de Dl. profesor de Geografie Petru Cujbă [48] și de Dl. profesor de la Liceul Național din Iași Victor Castano. În Constanța am mers cu Dl. profesor Victor Castano, la cimitir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de-amintire” devine o „mănăstire vie”, înăuntrul căreia se trăiește în absolut. Repetarea prin veacuri a unor situații fundamentale, dar în decor schimbat, e modul participării la eternitate: o stare în care eternul și vremelnicul se confruntă tulburător. Poetul cutreieră, întovărășit de fiică, locuri străbătute altcândva de bunicul său cu altă copilă, bunica celei de acum (Odihna tatii), prilej de trăire simultană în trecut, viitor și prezent, adică în predecesori, în urmași și în sine însuși. Tema va reveni în A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
să uite coșmarul de odinioară, se deda, împreună cu soldații reveniți la viața civilă, la un fel de nebunie colectivă manifestată prin dansuri, în majoritate importate din Statele Unite și din America de Sud. Se deschideau pretutindeni cluburi de dans unde jazz-ul negru întovărășea tangourile, one steps, shimmies, ale căror zvîrcoliri cu pași dificili, spre uluirea vechilor generații, obișnuite cu valsul, erau definite de Clémenceau: "Dansuri a căror complicație încruntă fețele și înveselește fundurile". Pe lîngă trepidația tinerelor vieți scăpate de amenințarea morții, capitala
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
contemporană, artele, muzica, literatura, ar putea fi, În optica noastră, ceea ce am numit mai sus „spaima de neînțelegere” a lumii moderne și postmoderne sau postindustriale. Absența radicală a unei „candori a Înțelegerii”! A unei minime și necesare „naivități”, care se Întovărășește nu rareori cu refuzul „atenției”! Refuzul de a „auzi” ca și refuzul de „a vedea”! O formă enorm răspândită - și crasă! - a mediocrității umane, dintotdeauna, a fost și este tocmai această incapacitate de „a vedea” și de „a auzi” ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a justiției, relele pe care ni le impută Bruxellesul și de care se face atâta caz. Sigur, și acestea! Dar... corupție a existat și În România „Înfloritoare și bogată” de dinainte de război, diletantism așijderea, ca și alte „rele” majore ce Întovărășesc adesea o biruință! Nemții de azi se afurisesc unii pe alții - cei din Vest pe cei din Est și invers! -, după ce au luptat aproape o jumătate de secol pentru unificare, acuzându-i pe Ruși și pe Americani, cei care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
propus această obscursizare sau aneantizare a sensului existenței, aruncându-ne Într-un absurd simbolic, dar și existențial, ce pare până la urmă justificat dacă am contempla relieful dramatic și tragic al celor două războaie mondiale, cu atrocitățile de care au fost Întovărășite. Un eșec nu numai al tehnicii formidabile, care a pus la Îndemâna unor iresponsabili și paranoici șefi politici - Stalin, Hitler - utilaje de exterminare În masă, dar, se pare, și un semn al alienării omului modern, ce-și suportă dificil crizele religioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și feudalismul - promovatoare de idei, idealuri și valori, structuri despre care unii filozofi sceptici - vezi un Oswald Spengler, de exemplu! - afirmă că ar fi eterne, tipare esențiale și repetitive ale omului social!Ă Legionarii, șefii lor, intelectualii care i-au Întovărășit mai mult sau mai puțin, dar și membrii de bază ai mișcării au trăit o ceea ce am putea numi „convulsie fericită”, o bucurie exacerbată a unei stări reale de fapt: unificarea pe același mare teritoriu a unor „populații” care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
europene sau mondiale, dar și a armatei, speculația financiară În centre depărtate cu efecte imprevizibile pentru economia internă, cultura națională devenind o cultură idiomatică și trăind spasmodic dintr-o tradiție tot mai anacronică, dacă nu ridicolă!... - toate acestea și altele, Întovărășite de o fracturare a populației d.p.d.v. al nivelului de trai și de diverse tipuri de emigrație, ne vor propulsa Încă o dată Într-o criză nu numai a ideii de Națiune, dar și a celei de Valoare. Și, cu siguranță, unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Marea Mediterană, Marea Egee și Marea Neagr ă. Capitala Turciei este orașul Ankara, iar alte o rașe ale ei sunt Istanbul - unde mergeam noi Ă, Izmir, Adana, Bursa, Eskișehir. Din punct de vedere istoric Turcia are un trecut destul de frământat, timp îndelungat întovărășit de cel al țărilor române, asupra căruia nu e locul să insistăm aici. Menționăm, totuși, că din 1952 Turcia face parte din NATO, în 1955 din CENTO, iar din 1963 este membru asociat al Pieții comune. Cu România are bune
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în amintire fără a fi nevoie de repetiții, crește rezistenței la oboseală și are un considerabil efect psihoterapeutic, dar și psihoprofilactic. b) Hipercreativitatea care apare atunci când este activată intuiția și persoana trăiește o stare similară cu inspirația. Instruirea este întotdeauna întovărășită de un efect de relaxare sau cel puțin de absența oboselii. Instruirea sugestopedică are totdeauna un efect favorabil, calmând tendințele agresive ale elevilor și ajutându-i să se adapteze mai ușor la grup. Instruirea sugestopedică, în general, are un semnificativ
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Manuela Huţupaşu, Mihaela Şimonca () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1158]
-
ea nu știe să-și susțină revendicările, este gata să demobilizeze dintr-un nimic... Dar mai ales nu este solidară, păcat pe care îl poți descoperi în mai toate straturile”; „Iarăși mă iritase sănătoasa poftă națională de râs care ne întovărășește dezastrele. Unii susțin că astfel am rezistat, eu mă întreb însă dacă nu cumva din ea vine pieirea noastră”; „La noi, oamenii arată dintru început obosiți, dintru început resemnați, de parcă au mai trăit încă atâtea vieți grele și dezamăgitoare, așa că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
mele interne”, a „motivului meu obsesiv”, a faptului că eu nu pun un semn de egalitate între „carieră, succes” - succes văzut și înțeles la modul „cantitativ”, spectaculos, de tipul american! - și sensul vieții. Unora, din varii generații, care mi-au întovărășit, contemplat și comentat cariera literară, li s-o fi părut „altfel”, cu siguranță! Nu puțini, de la Stancu și Preda până la ultimul cititor din „fundul provinciei”, ascensiunea mea „bruscă” socială le-a apărut în primul rând nu ca un semn al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prin ’62-’63 parcă, Matei, la secția critică - Cezar, Grigore și eu eram „prietenii lor”, acceptați de Paul și de criticii-evrei care conduceau „primul organ” al U. Scriitorilor cu îngăduința celor ce știu că un „mare talent” ca Nichita e întovărășit de „amici” de tipul lui Chibici Râmneanu al lui Eminescu, inși din aceeași generație biologică, tovarăși de libațiuni la birturi de categoria a doua, visând, probabil, „zorii” unei celebrități din ce în ce mai problematice... Antipatică, nu știu exact de ce, poate că venea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unele nume de pe crucile vechi, de lemn: Miloia, Krinitzki, Gașpar și altele. Numele lui Paul, Sucuturdean, l-am „împrumutat” de la un șofer, pare-mi-se, care locuia într-una din cămăruțele din curtea casei mătușii mele. Apoi, în plin roman, întovărășit de Luminița, o amantă frumoasă din vremea aceea, care mă vizita din când în când la Lugoj, fugind din Bucureștiul unde soțul ei lucra la o „intreprindere” misterioasă - mie-mi spunea că la „externe”, am aflat apoi că era polițist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apără valoarea estetică, fără de care politicul cade iremediabil în dogmatism...” Am tăcut, toată lumea a întors capul spre întunecatul și amenințătorul personaj și acesta a spus uscat: - Luați cuvântul tovarășului Breban drept propiile mele concluzii!... S-a ridicat și a plecat întovărășit de suita sa, printre care Dumitru Ghișe, filozof proletcultist, dar, s-a dovedit atunci și în anii care vor veni (când va fi, pe rând, șeful secției c.c., apoi ministru adjunct la consiliul culturii și în urmă prorector la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
urmașul său, predică, în 25 iulie 1265, din Perugia, o cruciadă „verbum cruciș” împotriva tătarilor, și a celorlalți păgâni ce li s-au alăturat, în momentul în care Nogai se afla sub zidurile Constantinopolului. Era din nou teama că mongolii, întovărășindu-se și cu alți păgâni, ar putea năvăli în pământurile creștinilor, vecine cu regatul Ungariei, care nu era decât Transilvania, căci pe teritoriul din Carpați și Dunăre erau stăpâni deplini. Deocamdată însă, Nogai nu avea de gând să atace Ungaria
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Faptele creaseră o stare de animozitate de neîmpăcat, care era alimentată mereu de refugiații veniți dincoace de Carpați. Dintre aceștia făceau parte chiar fiii fostului voievod al Transilvaniei, Ladislau Kan, aflați în exil și cu azil politic la Curtea de Argeș, de unde, întovărășindu-se și cu alți necredincioși, făceau dese incursiuni în „posesiunile regale”, provocând „vaste incendii, distrugeri și depopulare”. Trebuia găsită o soluție. Pentru ieșirea din acest impas, cea mai potrivită, care i s-a părut regelui ungar, a fost aceea a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
arestați de la 15 martie să fie eliberați din Văcărești. De îndată ce s-a răspândit știrea liberării, grupuri de oameni din toate stările sociale au început să pornească, care pe sus, care pe jos, spre Văcărești. Ziua era frumoasă și câmpul înverzit. Întovărășit de mai mulți camarazi și ziariști, am mers pe jos până la poalele dealului. Preumblare plăcută și înveselită prin foarte numeroasele trăsuri, cabriolete și căruțe care treceau către închisoare. După o destul de lungă așteptare - până ce au fost îndeplinite toate formalitățile - poarta
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
consumului se afirmă sub semnul unui „model de alianță” ce reconciliază divergențe amplu abordate anterior 13. Și, pe deasupra, nu trebuie omisă ori subestimată intensificarea simultană a unor opoziții majore (tinerețe/bătrânețe, sănătos/nesănătos, slab/gras, securitate/risc, poluat/nepoluat) care întovărășesc cultul sănătății. În acest plan, domină nu atât flexibilitatea și concilierea, cât noile disjuncții purtătoare ale unei stări de război și de mobilizare totală contra bolii, a bătrâneții, a poluării, a obezității, a factorilor de risc. În realitate, consumul n-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]