665 matches
-
stânjenea în observarea detaliilor drumului. Mai era și ceața, care, persistând, îmi zădărnicise de asemenea cele câteva încercări de recunoaștere a locurilor străbătute. Și nici nu rămâneți prea mult, precum se vede, rupsese femeia de lângă mine tăcerea. La privirea mea întrebătoare, pe ce se baza adică presupunerea ei, ținuse să-și completeze supoziția: Dimensiunea bagajului dumneavoastră mă îndreptățește să cred că ... Așa era, nu purtam cu mine decât o minusculă geantă de voiaj, pe care mi-o plasasem grijuliu la picioare
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
dus pe brațe, pe furiș, în casă, spunându-i mamei că am adormit. Iar pe ei, unde i-a pălit o hărnicie și o cumințenie de se mirau și tutunul și andreaua ce-i apucase ! Doar privirile li se încrucișau întrebătoare, din când în când, stabilind cine verifică zburătorul, să vadă de nu i-au înghețat aripile. După vreo patru ore, când a venit tăticul acasă și a întrebat unde este fata, toți păreau mirați cum de doarme așa mult. Au
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
2015 Toate Articolele Autorului cât îmi doresc să-ți spun, să îți aduc aminte... de acel ieri de dincolo de timp, când nu aveam nevoie de cuvinte, cănd cerul ne veghea în asfințit. eram doar noi, pe-o margine de lume, întrebători, închipuind povești, rugându-ne la stele fără nume ne amăgeam cu gânduri nebunești. doar sufletele noastre își vorbeau, cănd ochii încă nu-nvățar-a plânge. ...îți amintești cum se chemau? cum încercau apoi să se alunge... că doi copii ce-n joacă
MAI STAI de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360449_a_361778]
-
din 14 iunie 2015. cât îmi doresc să-ți spun, să iți aduc aminte... de acel ieri de dincolo de timp, când nu aveam nevoie de cuvinte, când cerul ne veghea în asfințit. eram doar noi, pe-o margine de lume, întrebători, închipuind povești, rugându-ne la stele fără nume ne amăgeam cu gânduri nebunești. doar sufletele noastre își vorbeau, când ochii încă nu-nvățar-a plânge. ...îți amintești cum se chemau? cum încercau apoi să se alunge... că doi copii ce-n joacă
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
altă ... Citește mai mult cât îmi doresc să-ți spun,să îți aduc aminte...de acel ieri de dincolo de timp,când nu aveam nevoie de cuvinte,cănd cerul ne veghea în asfințit.eram doar noi, pe-o margine de lume,întrebători, închipuind povești,rugându-ne la stele fără numene amăgeam cu gânduri nebunești.doar sufletele noastre își vorbeau,cănd ochii încă nu-nvățar-a plânge....îți amintești cum se chemau?cum încercau apoi să se alunge...că doi copii ce-n joacă se
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
din 17 ianuarie 2014. cât îmi doresc să-ți spun, să iți aduc aminte... de acel ieri de dincolo de timp, când nu aveam nevoie de cuvinte, când cerul ne veghea în asfințit. eram doar noi,pe-o margine de lume, întrebători,închipuind povești, rugandu-ne la stele fără nume ne amăgeam cu gânduri nebunești. doar sufletele noastre își vorbeau când ochii încă nu-nvatar-a plânge. ...îți amintești cum se chemau? cum încercau apoi să se alunge... că doi copii ce-n joacă
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
în ... Citește mai mult cât îmi doresc să-ți spun,să îți aduc aminte...de acel ieri de dincolo de timp,când nu aveam nevoie de cuvinte,cănd cerul ne veghea în asfintit.eram doar noi,pe-o margine de lume,întrebători,închipuind povești,rugandu-ne la stele fără numene amăgeam cu gânduri nebunesti.doar sufletele noastre își vorbeaucand ochii încă nu-nvatar-a plânge....îți amintești cum se chemau?cum încercau apoi să se alunge...că doi copii ce-n joacă se pierdeau
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
2014 Toate Articolele Autorului cât îmi doresc să-ți spun, să iți aduc aminte... de acel ieri de dincolo de timp, când nu aveam nevoie de cuvinte, când cerul ne veghea în asfințit. eram doar noi,pe-o margine de lume, întrebători,închipuind povești, rugandu-ne la stele fără nume ne amăgeam cu gânduri nebunești. doar sufletele noastre își vorbeau când ochii încă nu-nvatar-a plânge. ...îți amintești cum se chemau? cum încercau apoi să se alunge... că doi copii ce-n joacă
DOAR NOI de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359873_a_361202]
-
păstrate pentru cine știe ce neașteptate nevoi, într-o cutie, un pulover nou. Spre el se furișau cu nerăbdare privirile fetei, când auzise spusele mamei, aparent fără nicio legătură cu ceea ce mai discutaseră puțin mai înainte. Arina își țintui mama cu priviri întrebătoare. Și mama răspunse privirii cu un zâmbet blând, apoi continuă: „Uite, ești destul de mare acum, ca să îți răspund la ceea ce mă tot întrebai de mică... Știi, de când cu glumele acelea nesărate ale mătușii”... adăugă ea, ca pentru a risipi nedumerirea
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
și un copil silitor și inteligent... Încă mă mai rog, seară de seară, să îmi ierte domnul păcatul de-atunci... Așa că, tu să n-o mai iei niciodată în seamă pe mătușa, cu toate răutățile ei”. Arina își privi mama, întrebătoare. „Doar ai văzut și tu de atâtea ori, cât este de invidioasă pe oricine are ceva ce nu are ea - răspunse mama întrebării mute. Și, oricâte ar avea, ceea ce-o roade cel mai mult, este că nu i-a
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
și mă îmbrățișează prietenește, ca și cum ne-am cunoaște de o viață. Un alt bărbat singalez care îl însoțește, se apropie de noi împreună cu un alt oaspete "recuperat" din mulțimea gălăgioasă, îmi întinde mâna și mă salută cu "Bună ziua!". Îl privesc întrebătoare și încântată în același timp. Mă lămurește fericit că a dorit să-mi facă o bucurie și a învățat salutul de pe internet. Recunosc că a reușit, în jurul meu se vorbește doar germana. Ieșim din sala de așteptare și dăm de
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
contact cu apa. A așezat-o ușor în băliuță și, după ce a udat-o bine, a șamponat-o ușor pe cap. Nu mică i-a fost surpriza, constatând un strat gros de solzișori pe căpșorul fetiței. Șocată, Emanuela se uită întrebătoare spre infirmiera cu care se împrietenise. Aceasta îi răspunse privind-o în ochi, neputincioasă: - Nu. De când este la noi, nu i s-a făcut nicio baie. Nu avem voie. Să nu răcească. Îi mai ștergem cu șervețele umede, din când
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > MARINELA PREOTEASA - PARALELISM VIZIONAR (POEME) (1) Autor: Marinela Preoteasa Publicat în: Ediția nr. 958 din 15 august 2013 Toate Articolele Autorului RĂZBOI PE ARIPI DE ÎNGER (Ultimul zbor!) Cuvinte blânde, cu ochii mari și întrebători au năpădit buzunarele călătorilor, stau acolo ca în niște sertare ale unui fișier din biroul de criminalistică, se urcă până în gâtul călătorilor, le stau în gât și riscă să sară de acolo la primul hop; se sugrumă între ele pe
PARALELISM VIZIONAR (POEME) (1) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340437_a_341766]
-
care le simt pulsul vieții de elev. Cât de mulțumit poți să fii când, la finalul zilei, spun: „Lili, ne dai astăzi fișe suplimentare?” Înaintea zilei în care elevii intră în vacanță, se mai găsesc doi ochi să mă privească întrebători și o voce să îi acompanieze, spunând: „Ne dai temă în vacanță?” Eu le răspund cu o altă întrebare: „Ați avut vreodată teme în vacanță?” Îți recomandăm Homeschooling-ul pe înțelesul tuturor. Am fost o zi la Ruxandra, care de un
Părinții îmi cer teme, chiar și la clasa pregătitoare. Știți ce fac atunci? () [Corola-blog/BlogPost/338349_a_339678]
-
scrutători și ageri, căutând să-i pătrundă ființa; s-a apropiat de el și l-a întrebat: De unde ești? „Din zona Sibiului” - i-a răspuns calm, Mitică Sinu. Aha, bănuiam eu că ești ardelean! - și a continuat pe un ton întrebător și foarte circumspect: Cine sunt ăștia? Sunt comuniști? „Nu, sunt refugiați. Pe noi ne-au trecut legionarii granița” - a venit răspunsul prietenului meu. Surprins, Nichita Tomescu l-a întrebat imediat: Păi legionarii te treceau granița? „Da”, i-a răspuns zâmbind
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
ritual solemn! Manifest al respectului, al recunoștinței și al iubirii față de poeții selectați și incluși în acest volum, care este, deopotrivă, și o veritabilă crestomație din lirica universală, constructul lui Theodor Răpan devine ecoul propriei arte, a Poesiei: „Eu sunt Întrebătorul. Ca un „bivol în mlaștinile Universului” îmi pândesc zorii. Mi-e frică să ajung „un centaur siluind arborii poemului”, mi-e frică să urc scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, „fiecare dimineață e
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
văd cum poteci coboară, În ceasul fără sens, pasu-ți pribeag Și cum, aceeași oră spre seară Te duce-n același loc (zile-n șirag)... Prin crengi de vânt haotică mișcare, Lumini și umbre peste fire trec, Cum îți ascunzi privirea-ntrebătoare Și clipele de dor cum te petrec!... Nimeni!...Ești prins în zbuciumări de gânduri! În dulce-alb cine te-așteaptă-acum? Și ai venit , chiar, în atâtea rânduri! Gândești că trebuie să-ți vezi de drum?! Din spate de perdea mă uit spre
ÎN DULCE-ALB de LIA RUSE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341003_a_342332]
-
Poate era norocul. O piedică pentru limba ei ascuțită. Majordomul anunță că lordul are oaspeți. - Sire, lady Morgan și vărul sau baronul Eustace va așteaptă în salon. “Lady Mironosița” vine după mirosul banilor. - Vin îndată. Domnișoară, ești liberă. Privirea ei întrebătoare îi tulbură calmul. - Da, mai este ceva? - Va rog, să alegeți cea mai bună variantă în legătură cu cei mici. Hotărârea pe care o veți lua, nu are legătură cu mine sau cele întâmplate. - Ești insistentă. Știu foarte bine ce este benefic
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
scrutători și ageri, căutând să-i pătrundă ființa; s-a apropiat de el și l-a întrebat: De unde ești? „Din zona Sibiului” - i-a răspuns calm, Mitică Sinu. Aha, bănuiam eu că ești ardelean!-și a continuat pe un ton întrebător și foarte circumspect: Cine sunt ăștia? Sunt comuniști? „Nu, sunt refugiați. Pe noi ne-au trecut legionarii granița” - a venitrăspunsul prietenului meu. Surprins, Nichita Tomescu l-a întrebat imediat: Păi legionarii te treceau granița?„Da”, i-a răspuns zâmbind nea
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
și de cățelușă. A oprit căruța, s-a dat jos și cu biciul a încercat să alunge animalul, să-l întoarcă din drum, dar de unde. Cățeaua se îndepărta câțiva metri și se oprea privindu-l cu ochii ei mari și întrebători. Când tata se întorcea spre căruță revenea și ea în apropiere. Așa m-a descoperit și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
neașteptate. A intervenit cineva în natură. S-a împrăștiat peisajul obișnuit al golfului. Sticla apei s-a spart dintr-o mișcare bruscă. Valurile concentrice se înmulțeau și anulau unul pe altul, venind din centru altele și altele. O sprânceană spânzurată întrebător. Se întâmpla ceva neobișnuit. O arătare în apă. O femeie s-a încumetat să înoate în șiragul albastru și limpede. Nu a văzut o asemenea expunere de câțiva ani buni. Era dezorientat, nu știa ce se întâmplă. Nici dacă se
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
Cu toate acestea, starea și energia pe care ți-o poate transmite este una impresionantă. Imaginați-vă un copil întins la orizontală care nu vorbește și de-abia își mișcă mâinile și picioarele, urmărindu-te mereu cu privirea, uitându-se întrebătoare de câte ori treci pe lângă patul ei sau râzând în hohote de câte ori te oprești și vorbești cu ea. Este copilul pe care nu știu dacă l-am auzit plângând de 3 ori până acum. Ca să-ți dea cel mai frumos zâmbet este
ALEXANDRA MARIA BUCUR ARE NEVOIE DE AJUTORUL NOSTRU ! de DIANA COZMA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342225_a_343554]
-
corp prea mic, fes colorat, murdar, înghețat. Intru într-un magazin și îi cumpăr o eugenie în valoare de un Neagoe Basarab; o iau cu grijă, ca pe ou, tremurând cu tot corpul, și ies. Fetița se uită la mine întrebătoare, oftează, smulge eugenia, o desface cu degetele înghețate și se uită la mine recunoscătoare, pe după fular. Parcă și îngână un mulțumesc cu iz de cremă de cacao. Apoi o zbughește zâmbind spre parc, piciorușe prea mici pentru o povară atât
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” () [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
și de cățelușă. A oprit căruța, s-a dat jos și cu biciul a încercat să alunge animalul, să-l întoarcă din drum, dar de unde. Cățeaua se îndepărta câțiva metri și se oprea privindu-l cu ochii ei mari și întrebători. Când tata se întorcea spre căruță revenea și ea în apropiere. Așa m-a descoperit și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
cât de tare doare Atunci când visul se transformă-n scrum... Să nu mă condamnați atunci când tac Căci vorbele pot fi de nu gândești O armă ce-i perfidă și ucide Încrederea când sincer mai iubești... Să nu priviți la mine-ntrebători Când voi căuta răspunsuri printre stele... Simt inima în piept căutând ceva Și voi găsi Lumina printre ele... Iar dacă nu puteți să mă-nțelegeți Când vă privesc cu ochi înrourați Crezând în pace, dragoste și viață Să m-acceptați
SĂ NU MĂ CONDAMNAŢI! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377361_a_378690]