453 matches
-
mai avem mult. Bărbatul se sprijină de ușa toaletei. Se uită la ceas. — Doar câteva ore. Își plimbă privirea de la mine la Snakely și am bănuiala că a băut câteva pahare înainte. De ce nu lucrezi aici? Se uită la mine întrebător. —Astăzi lucrez în spate, îi spun veselă. Am venit doar să iau niște jeleuri pentru un copil și m-am luat la, hmmm, taclale cu Clarissa. —Văd, spune bărbatul pe un ton relaxat. Clarissa pare foarte deranjată. Ce ghinion pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că are o anume reputație. Îmi pun lapte în ceai și îmi ridic picioarele ca să-i las pe oamenii de serviciu să aspire sub scaunul meu. — Cine are? —Adam Kirrane. —Chiar așa? Vorbești serios? Nu știam asta. Tania mă privește întrebător. Păi, nu ne-ar invita pe noi în oraș, pentru că suntem logodite, râde Tara. Dar nu aș fi refuzat. Dacă mai eram singură, vreau să spun. Haha. — Deci... nu ați auzit să fi invitat în oraș alte fete? Clatină amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Început să mă gândesc și să aplic la slujbe pentru care chiar te plătesc. Și, până la urmă, acum unsprezece luni, m-am angajat ca asistent de marketing la Panther Corporation. Barmanul Îmi pune În față vodca tonică și mă scrutează Întrebător. — Capul sus ! zice. Nu poate fi chiar așa de rău ! — Mersi, spun recunoscătoare și iau o gură de vodcă. Parcă mă simt mai bine. Tocmai iau o a doua Înghițitură, când Începe să Îmi sune mobilul. Simt că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Harper se află singur În lift, În niște blugi vechi și un pulover maro de cașmir. Fără să vreau, fac instinctiv un pas Înapoi. Jack Harper Își bagă mobilul În buzunar, apleacă puțin capul Într-o parte și mă privește Întrebător. — Te urci În lift ? spune blând. Sunt pur și simplu blocată. Ce pot să zic ? Nu pot să-i zic „Nu, am apăsat butonul doar așa ca să mă distrez, ha ha !“ — Da, zic Într-un final și intru În lift
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
faptul că ne-am despărțit. După ce mi-a promis că nu va spune nimic nimănui. Iar acum toată lumea e de partea lui. — Bine, zic Într-un final. Păi, să mă duc și eu... — Ce păcat. Ochii lui Nancy mă privesc Întrebător. Păreați o pereche absolut perfectă ! — Știu. Mă sforțez să zâmbesc. Asta e. Mai vorbim. Mă Îndrept spre noul automat de cafea, cu mintea aiurea, Încercând să evaluez rapid situația, când mă Întrerupe o voce tremurândă. — Emma ! Ridic ochii și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Rachel. Sunt Emma. — Emma. Sigur că da ! Dă din cap conspirativ, a aprobare. Păi bine atunci, vă doresc o seară frumoasă ! Și mai sună-mă când ai chef. Se Îndreaptă cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întâlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce facem, ne așezăm ? Sau mai ai de salutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
răstește la mine. Doar n-o să mănânce de pe o hârtie. — Ia spune... Jack, zice Nev pe un ton camaraderesc. Ce mașini conduce un tip ca tine ? Nu, nu-mi spune. Ridică mâna. Un Porsche. Am dreptate ? Jack Îmi Întâlnește privirea Întrebător și eu Îl fixez rugător, Încercând să-i transmit mesajul că n-am avut de ales, că Îmi pare foarte rău, că, ce s-o mai lungesc, Îmi vine să mor... Înțeleg că am fost deconspirat, spune zâmbind. — Jack ! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zis că stătea-n sat, era vecină cu turcoaica. Acum mi-a dat-o tat-su-n grijă s-o aduc la tine, să vedem dacă nu poți s-o treci în Turcia. - E cu analizele la zi? (Mă uit întrebător la Zina. Ea, semiadormită, după o masă cum părea să nu mai fi mâncat de mult și un număr de pahare de vin care pe mine m-ar fi dat gata de tot, se uita la fel de întrebător. Își trece pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zi? (Mă uit întrebător la Zina. Ea, semiadormită, după o masă cum părea să nu mai fi mâncat de mult și un număr de pahare de vin care pe mine m-ar fi dat gata de tot, se uita la fel de întrebător. Își trece pe după urechi vârfurile firelor de păr, ude după baie, pe care pân-atunci le mestecase în dinți.) - Las’că le facem noi și pe-alea, până săptămâna viitoare! hotărăște scurt Ilie. Ceva lovele ai, fată? - Am... Zece milioane-ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un Daily World pentru mine. Îi arunc o privire suspicioasă, dar chipul lui nu are nici o expresie. — Doriți ceai mâine dimineață? spune recepționerul, scriind la computer. Sau cafea? — Cafea, vă rog, spune Luke. Pentru amândoi, cred. Se uită la mine întrebător, și eu dau din cap că da. — Veți găsi în cameră o sticlă de șampanie din partea casei, spune recepționerul, iar room‑service‑ul funcționează douăzeci și patru din douăzeci și patru. Chiar că e un loc clasa întâi. Îți recunosc figura imediat, îți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai jos de jumătatea coapsei. Ar putea foarte bine să fie o rochie. Și ha! Am o bentiță neagră care se întinde în trusa mea de farduri, care mă cuprinde la fix pe post de curea... — Foarte frumos, zice Luke întrebător, uitându‑se la mine cum mă viermuiesc să intru în ea. Un pic cam scurtă... — E o rochie mini, zic ferm și mă întorc să mă privesc în oglindă. Și... o, Doamne... e cam scurtă. Dar n‑am ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nesuferita lui soție. Ce mai pereche! Ia o gură de șampanie și se lasă iar pe spate, sprijinindu‑se în coate. Apropo... a părut complet șocată să mă vadă. Parcă... văzuse pe dracu’. Ca majoritatea invitaților. Se uită la mine întrebător. E ceva ce trebuie să știu, Becky? — Ăă... Îmi dreg glasul. Ăă... nu neapărat. Nimic important. — Așa am crezut și eu, zice Luke. Deci domnișoara de onoare care a țipat „Dumnezeule, există!“ când am intrat... probabil că e... — Genul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îl văd pe Luke, stând la o masă. Spre surpriza mea, e singur. — Salut! zic și îl sărut. Unde ți‑e prietenul? — Vorbește la telefon, spune Luke. Face semn unui chelner. Încă un Gimlet, vă rog. Se uită la mine întrebător în timp ce mă așez. Deci, ia zi, draga mea. Cum a fost la Guggenheim? — Bine, zic cu un zâmbet victorios. Ha, ha, ha. Mi‑am făcut temele în taxi. — Cel mai mult mi‑a plăcut o serie de structuri acrilice bazate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
văd de la o vreme! Michael clatină din cap. — În dimineața asta are o întrevedere cu cei de la JD Slade. Ei fac jocurile. Un chelner vine și ia farfuria lui Greg, iar Michael comandă un cappuccino. Când chelnerul dispare, se uită întrebător la cea de‑a doua gaură a puloverului meu. — Știi, nu, că ai o gaură enormă de la molii în pulover? Eu aș lua măsuri. Haha, ce amuzant. — Dacă vrei să știi, e ultimul răcnet al momentului, îi explic cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să vă ajut să vă găsiți îmbrăcămintea care răspunde cel mai bine dorințelor dumneavoastră. — Extraordinar! spun. Abia aștept! Mă întreb cum o fi primit Erin slujba asta. În mod sigur, nu pentru gustul ei la pantofi. — Deci... Erin mă privește întrebător. Ce anume căutați? Mâine am un test video, îi explic. Aș vrea ceva care să‑mi dea un aer... elegant și senzual, dar și destul de accesibil. Poate și cu o notă de inteligență. — O notă de inteligență, mă îngână Erin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ridică din sprâncene. — Dau sfaturi financiare la televizor. Despre pensii, chestii de‑astea... Iau o pereche de pantaloni pufoși de cașmir. Nu sunt nemaipomeniți? Chiar mai frumoși decât cei de la Ralph Lauren. Și mai ieftini. — Sunt frumoși, nu? Mă privește întrebător. Ei, e bine să ai clienți atât de entuziaști. Își bagă mâna în buzunarul jachetei și scoate o carte de vizită. Mai fă‑ne o vizită când mai vii. — Am să vin! spun cu un zâmbet larg. Și mulțumesc foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fotografieze cu obiectivul de distanță? — Nu. — Tu i‑ai sunat și le‑ai oferit un material în exclusivitate despre obiceiurile tale, propunându‑le și câteva variante de titluri defăimătoare? — Nu. Nu‑mi pot reține un mic chicot. — Deci. Mă privește întrebător. Totul e din vina ta pentru că... — Am fost naivă. Ar fi trebuit să‑mi dau seama. Trebuia să... mă aștept la asta. Am fost o proastă. — Ai avut ghinion. Ridică din umeri. Poate ușor nechibzuită. Dar nu poți să‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ani ai, Becky? Dacă nu te superi că te întreb. — Douăzeci și șase. Asta scrie pe tine, la douăzeci și șase de ani. Michael clatină din cap. Nu prea cred. Ia o gură de cafea și se uită la mine întrebător. — Dacă ar apărea o ofertă din America ai accepta‑o? — Aș accepta orice, spun deschis. Dar ce mi s‑ar mai putea oferi din America? Se lasă tăcerea. Cu gesturi lente, Michael ia o ciocolățică de mentă, o desface și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fac zgomot fiindcă n-am vrut să te trezesc. Și-atunci te-am auzit vorbind la telefon. — Și i-ai dat înainte cu scena aia de teatru cu trântitul ușii, ca să mă prinzi ulterior? a exclamat James cu sprâncenele ridicate întrebător. Julia a adoptat o expresie ușor spăsită. Am vrut doar să văd dac-o să-mi spui, din proprie inițiativă, cine era la telefon sau dac-o să mă minți... Vocea i s-a stins, fiindcă amândoi erau perfect conștienți pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stau lucrurile în realitate, a explicat Alison pe un ton de scuză. —Îmi dau seama din expresia ta și după tonul tău că n-ai reușit s-o convingi să-ți devină cea mai bună prietenă, a spus Luca ridicând întrebător dintr-o sprânceană. Alison a clătinat din cap, scuturată de un mic fior. —Ba mi-a tras și o palmă. Lui Luca i-a scăpat telecomanda din mână. Ce-a făcut? a strigat el ridicându-se în picioare, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Aha, aici erai! a exclamat ea recunoscătoare. Trebuie să mergem. M-am cam îmbătat. Nick a sărutat-o pe creștet și a râs. —OK, mă duc să iau hainele. —Să ni le luăm și noi? a spus Luca privind-o întrebător pe Alison, care a clătinat din cap. —Te-ai simțit bine? a întrebat-o ea pe Susan, după ce bărbații au dispărut. Femeia a clătinat din cap. Probabil chiar prea bine. Capul mi se învârte și știu că..., s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bătând cu palma spațiul dintre ei. În sinea ei, Julia s-a cutremurat. I s-a părut că pereții dormitorului încep să se strângă în jurul ei sufocând-o. —Deci? a zis James lăsând capul pe-un umăr și privind-o întrebător. Ce părere ai? Julia a oftat din prelung și cu atâta putere încât volanul șorțulețului s-a tulburat. — Nu știu, James... Trebuie să mă mai lași o vreme să mă gândesc. Nu pot să fiu presată să iau o decizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tot așa se plângea de sărăcie. Îl mângâia cu câte o vorbă, cum se pricepea, mai mult ca să zică ceva. ― Dar poate că s-or îndura boierii să ne dea pământ, că așa se aude! zise Petre, uitîndu-se la el întrebător, ca și când s-ar fi agățat de un fir de nădejde. ― Cum să vă dea boierii? se miră Titu. De pomană? Să împartă cu voi moșiile? ― Apoi da, că dumnealor au prea mult și noi n-avem deloc, făcu flăcăul. De
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care mărturisi că și lui i-au cam vorbit oamenii despre schimbări, că chiar unii din cei ce s-au tocmit astă-toamnă zic că nu vor ieși la muncă dacă nu se îndreaptă învoiala. Când însă Miron Iuga îl privi întrebător, logofătul, înfricoșat, adăugă că țăranii așa vorbesc în toți anii în preajma primăverii și se frământă și pe urmă, neavând ce face, se învoiesc și ies la muncă. ― Stai, măi Leonte, omule, că tu prea iei lucrurile ușurel! zise arendașul îngrijorat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că nu vor sta decât două-trei zile, iar de-ar trebui să rămâie mai mult, pe el îl va trimite în orice caz la București. Titu ar fi fost încîntat să meargă, mai ales în vremea aceasta, și se uită întrebător la Roșu, care spuse protector: ― Poți să te duci, puiule! Sigur! Se poate să te refuz pe tine? Te pomenești că-mi aduci un reportaj interesant și pentru Drapelul. Ar fi senzațional. Adică, pardon... E vorba de Argeș... Pe acolo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]