89,143 matches
-
apărut în nr. 3780 consemnează recțiile unora dintre concetățenii noștri la invitația de a investi într-un joc piramidal de tip Caritas. Îngrijorător pentru discernămîntul celor care au căzut în plasă e că pe fluturașul promoțional scria cu litere mari întrebarea " Nu v-ați săturat?" și că destui au fost cei doritori să cotizeze la societatea fantomă Satirac, care de la dreapta la stînga se citește Caritas, îmbiați de reporterii României libere. Teama Cronicarului e că după apariția reportajului se va găsi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
Romulus Rusan, cu Doina Cornea, cu toți cei care au inițiat în felul cel mai uman acest proces moral al comunismului, există un fir roșu: nu răzbunare, ci cunoaștere. Dar dacă invocăm iertarea? H. B.: Este o temă foarte dificilă. Întrebarea mi-a fost adresată și mie într-un mod concret, de foarte multe ori... Nu vreau să pomenesc numele persoanei. Știți cum este cu iertarea? Eu sunt creștin, sunt european și sunt dispus oricînd să iert dacă cel în cauză
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
comunist. Această orientare foarte obiectivă, foarte "la rece" m-a impresionat. Cel puțin în aceste cercuri, și am vorbit cu zeci de oameni, exemplul Germaniei a devenit ghidul principal al lucrărilor lor științifice. R. B.: Cînd v-am pus această întrebare nu m-am gîndit decît la un strat foarte subțire, mult prea subțire de oameni care în România înțeleg să facă acest proces dificil de cunoaștere obiectivă, de analiză și de judecare "la rece" a celor două dictaturi. Însă, așa cum
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
privirea ațintită asupră-i. Privirea aceasta va trăi în el toată viața. Fără a șovăi o clipă, își întrebă meșterul dacă ar vrea să-l prezinte fetei. Meșterul (faimosul Johann Heemkers) primi să-l ajute fără să-i pună vreo întrebare. Au mers s-o salute. Ea își înălță pleoapele. Le răspunse la salut înclinîndu-se. Nu schimbară însă nici un cuvînt. Și-au spus doar numele, atît. Din clipa aceea, el o pîndi peste tot în oraș. Asistă la toate slujbele unde
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
rochie albastru cu galben, în fața clopotului de aur al Aurarilor din Mainz. Îl așteaptă. Nici acum nu-și poate desprinde privirea de ea. Se oprește. Tînăra femeie îl atrage mai mult ca oricînd. Vine spre el, plecîndu-și capul ușor. La întrebarea lui, confirmă că de zece luni e măritată. La o nouă întrebare, răspunde că da, are un prunc. Al cui? Ea nu răspunde. Își înalță pleoapele. Rîde. Îi ia mîna. - Vino, îi spune ea. - Nu, spune el. O privește. Apoi
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Îl așteaptă. Nici acum nu-și poate desprinde privirea de ea. Se oprește. Tînăra femeie îl atrage mai mult ca oricînd. Vine spre el, plecîndu-și capul ușor. La întrebarea lui, confirmă că de zece luni e măritată. La o nouă întrebare, răspunde că da, are un prunc. Al cui? Ea nu răspunde. Își înalță pleoapele. Rîde. Îi ia mîna. - Vino, îi spune ea. - Nu, spune el. O privește. Apoi, cu capul, face semn că nu. Fuge. Capitolul VII Meaume fuge, a
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
nostru comportament postrevoluționar: nu ne mai aranjează nici trecutul (pe care, în cazul statuii lui Lenin, l-am ascuns la Mogoșoaia), dar nu avem nici suficient curaj să punem în loc, fără ambiguități, un semn al viitorului. în această situație, prima întrebare legitimă și imperativă privește chiar necesitatea acestei înlocuiri de forme artistice, de repere peisagistice și de mesaje morale. Trebuie, cu alte cuvinte, pus cu adevărat ceva în locul lui Lenin? Răspunsul este simplu și categoric: acel spațiu trebuie reconstruit și fantoma
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
și centrală, trebuie să-și propună mai mult decît o simplă substituție de forme și de mesaj, anume regîndirea urbanistică a întregului spațiu și reconfigurarea, prin baraje optice și prin redistribuirea zonelor de interes, a Casei Scânteii înseși. A doua întrebare privește tocmai acest aspect, și anume legitimitatea comanditarului de a-și asuma actul exorcizator, și capacitatea executantului - artist, arhitect, echipă tehnică - de a ieși din sfera mică a statuii pentru a genera o modificare structurală a sitului și, în același
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
a sitului și, în același timp, de a reuși să depășească denotația pretextului și întreaga epică a evenimentului particular pentru a asigura supraviețuirea monumentului și dincolo de mobilul imediat al nașterii sale. Dacă e să ne oprim la prima parte a întrebării, faptul că inițiatorul proiectului și comanditarul moral este Asociația Foștilor Deținuți Politici, filiala București, iar purtătorul ei de cuvînt este dl Constantin Ticu Dumitrescu, unul dintre cei mai consecvenți luptători pentru restabilirea echilibrului moral în societatea românească postdecembristă, orice suspiciune
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
în care ea a fost demolată, iar această înlocuire este, dincolo de strictul eveniment mecanic, un act major de purgație morală și de exorcizare a unei realități malefice care depășește orice prezență civilă sau identitate istorică. Trecînd la celălalt termen al întrebării, la acela care privește sculptura propriu-zisă și șansele ei de a face față enormelor presiuni care se exercită asupră-i, lucrurile sînt destul de simple și par, în mod ciudat, a fi fost ordonate și într-un alt plan decît cel
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
din zonele defavorizate ale inepuizabilei noastre tranziții, adică de a socoti aceste sume în cantități de zahăr, de ulei, de pîine și de medicamente care nu mai ajung niciodată la nevoiașii cronici ai societății românești, atunci se naște încă o întrebare: aceea dacă nu cumva statuia lui Lenin a lăsat în zonă o moștenire mult mai grea decît ar da de înțeles doar soclul stingher și tricolorul lui provizioriu!? P.S. în Evenimentul zilei de duminică, 4 august 2002, un articol nesemnat
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
tocmai din Statele Unite ale Americii. Și-a lăsat, mai exact, vila lui faimoasă din Beverly Hills, pentru edificiul de pânză al unui târg de carte estival de la Mangalia. Și Mircea Cărtărescu, și Petru Popescu au fost asaltați de participanți cu întrebări ingenioase și incomode, astfel încât s-au simțit obligați să facă mărturisiri complete. Mircea Cărtărescu a recunoscut că Orbitor este o hartă a minții lui sau chiar mai mult decât atât, o clonă a sa, astfel încât cei care vor cu adevărat
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
apără familia!), la comportamente antisociale. În plus, pînă la 16 ani, copiii nu vor mai putea apărea la t.v. ca martori ai unor evenimente, ca infractori ori ca victime ale abuzurilor sexuale. Hotărîrea CNA ridică mai multe semne de întrebare. Primul este chiar acela referitor la cei care stabilesc gradul de intensitate a violenței, în funcție de care bulina roșie are în burtă indicativul A.P., 16 sau 18. Cine s-o facă? Și după ce criterii? Ce vrea să zică violență moderată? Sau
Bulina roșie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14914_a_16239]
-
cei care stabilesc gradul de intensitate a violenței, în funcție de care bulina roșie are în burtă indicativul A.P., 16 sau 18. Cine s-o facă? Și după ce criterii? Ce vrea să zică violență moderată? Sau de intensitate și durată medie? Altă întrebare: nuditatea "non-sexuală" (auzi vorbă!) trebuie să fie... goală-goluță ori goală parțial? Și părintele, aflat în situația de a decide, cum se va descurca? Îmi imaginez o scenă: un tată sufocat de caniculă, gol de la brîu în sus, în chiloți și
Bulina roșie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14914_a_16239]
-
vulgar în care el a fost adus, cîteva clarificări elementare. Prima problemă care se ridică aici privește chiar necesitatea acestui monument, cu alte cuvinte dacă el trebuie sau nu să se facă în acel loc, iar, în al doilea rînd, întrebarea este dacă proiectul lui Buculei poate funcționa și dincolo de scopul imediat al comanditarului, adică acela comemorativ. în funcție de aceste elemente discuția poate fi dusă mai departe sau îngropată, fără nici un ceremonial, prin diverse redacții specializate în datul cu presupusul.
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
Între adulți. Asta era atracția cea mai mare În afara circului, am admirat tot ce era acolo și m-am hotărât ca imediat, la primul spectacol, să intru să-l văd, ca să pot pleca mai devreme acasă. Dar mă frământa o Întrebare - cum ajung acasă atâta drum și ce mănânc, fiindcă Începuse să mi se facă foame. La intrare se ridică o perdea când intrau oamenii la spectacol, m-a furat miracolul circului din interior, numai ce puteam „fura” prin perdea, ajung
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
astă dată în privința dezmințirilor, descoperim în NAȚIONAL. Ziarul a publicat mai multe zile la rînd infirmarea unor știri referitoare la neautorizarea a cinci universități particulare. Cronicarul nu se îndoiește că aceste universități și fundații particulare sînt acreditate, dar își pune întrebarea, citind lunga listă a instituțiilor particulare de învățămînt superior în urma cărei ploi au apărut universitarii care predau la ele? La "stat", universitarii străbat mai multe trepte înainte de a ajunge profesori. La "particulari" aceștia devin automat profesori, de unde inflația de titluri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
mai știu eu care), își pierd din credibilitate, par niște narațiuni integratoare plăcute, dar nimic mai mult. Ei bine, mi se pare că așa se petrec lucrurile și în literatură. Marile, decisivele sisteme ale artei se văd puse sub semnul întrebării. Trăim (îl citez pe Gianni Vattimo, dar nu numai pe el) sub semnul unei "epistemologii debile"". Încă în celebrul său eseu din 1945, Societatea deschisă și adversarii săi, Karl Popper blama manipularea umanului de către marile sisteme ale abstractizării raționale, cu
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
textele. Limbajul lor cuprinde, în mică măsură, jargonul Internetului (a posta); se caracterizează, ceva mai mult, prin dezinvoltura și oralitatea oricăror liste de discuții ("și ce mândră mă simțeam.... gata, s-a dus filingu'..."; "aici este tot șpilul"; "hmmm, bună întrebare"), asociate de multe ori unui ton ironic ("postează ceva, cîte o poezea sau chiar mai multe"); domină totuși, în mod clar, un stil cult, uneori chiar specializat (prin terminologia literară). E foarte probabil ca unii dintre cei ce scriu în
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
te afli în fața unei cărți capabile să dea un răspuns definitiv asupra existenței unui mod românesc de a vedea lumea. E doar un abil joc de construcție a demonstrației, o strategie care sfîrșește prin a-l convinge pe cititor că întrebarea asupra diferențelor dintre felul în care gîndesc și simt oamenii ce aparțin unor culturi diferite rămîne întotdeauna deschisă. Există o nedeclarată, dar evidentă notă polemică în alegerea subiectului. Despre o viziune românească asupra lumii s-a scris mult și s-
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
aici importanța studiului lingvistic în descrierea diferențelor culturale în reprezentarea realității emoționale. Analiza comparativă a termenului polonez teskni și a englezescului homesick relevă diferențe de nuanță semantică. în ce măsură depind trăirile noastre de felul în care realitatea trece în cuvinte? Iată întrebarea ale cărei nuanțe sînt atent dezvoltate în cartea de față, în încercarea de a identifica chipul în care urîtul e trăit în interiorul culturii tradiționale românești. Sensurile cuvîntului sînt urmărite în limba veche și în limba contemporană, iar urîtul e �forțat
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
estici și la orientali - e loc pentru toți și toate, la Avignon. Reiese limpede, sper, din tot extazul meu adjectival, că m-am îndrăgostit de spectacolul Avignon, și asta în ciuda tuturor spectacolelor proaste pe care le-am văzut acolo. La întrebarea "ce căuta acea mulțime" la o asemenea "utopie teatrală" (ajunsă la a 56-a ediție), am putea servi un citat din Goethe: "Unde poți găsi un mai bun adăpost împotriva plictiselii, decît la teatru? Unde poți să fraternizezi mai profund
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
Meditând asupra naturii simulacrului, Baudrillard constată că fuziunea dintre adevăr și fals e inerentă procesului de simulare: Dacă eu simulez un jaf într-o bancă, cum voi putea convinge poliția că nu e un jaf? Adaptând-o în funcție de context, aceeași întrebare se poate aplica și discursului lui Ioan Buduca, căci lipsește complicitatea ironică prin care cititorului i se indică existența parodiei. Singurele repere solide ce i se oferă acestuia sunt reputația autorului (activitatea publicistică de la "Cotidianul" și "Cuvântul") și o pletoră
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
din anticamera morții le oferă o ambianță confortabilă. Toaletele țin de eleganța vremurilor trecute. Rămân problemele universale: boala, gloria însoțită de uitarea aferentă, diferențele între fostele vedete și fostele "purtătoare de tavă", capriciile, eșecurile cu bărbații și copiii și chinuitoarea întrebare, dacă a meritat. Nostalgia după viața care s-a dus, zădărnicia vieții care este, permanenta iritare stârnită de semnele de decrepitudine ale partenerelor de azil, oglindă a propriei decăderi, sunt liantul acțiunii comune. Meritul principal al regiei mi se pare
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
pentru cauza comună Silvia Năstase, Raluca Petra, Ecaterina Nazare. Se poate spune că alături de adaptatorii și autorii versiunii scenice, regia și actorii au făcut mult pentru Noel Coward. Nu l-au transformat într-un geniu, dar i-au demonstrat talentul. întrebarea e dacă a meritat. ASTEPTÂND LA ARLECHIN de Noel Coward. în românește de Dana Lovinescu. Adaptare de Radu Beligan și Liviu Dorneanu * TEATRUL NAȚIONAL "I.L. CARAGIALE" * Data reprezentației: 23 februarie 2002 * Regia și versiunea scenică: Ion Cojar * Decorul: Liliana Cenean
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]