510 matches
-
și „Frumoasa” Își făcu apariția duhnind a fum de țigară, nespălată În mod sigur de câteva luni de zile, agățându-su cu sălbaticie prefăcută de gâtul Șefului de Șantier sarutându-l pe obraji, apoi introducând limba ei infectată direct În gura Întredeschisă a imposibilul Șef de Șantier, amestecând secreția glandelor salivare...!! Observând pe a-l doilea intrus, țiganca deschise o ușa, poftindu-i Înăuntru. Vizibil jenat de caraghiosa situație În care se afla, Tony Pavone intră În cameră urmat de accest „Măscărici
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
băiat tuns chilug pregătit pentru școala de corecție hai să-l răpim! pentru că or să-i pună în curând o perucă albă ca de pop-corn înflorit cap sau pajură? s ă decidem repede cap ai văzut? a fost suficient să întredeschidem ușa că a și fugit aidoma unicornului nu știu cum dar a trecut prin noi stafie strălucitoare prin ziduri într-o zi o să-ți spun cum îl cheamă ghicești? zgomot de fond diferența de nivel e mică îl întâlnești îți zâmbește și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
doi cârnați făcuți în grabă părând că vor să-i iasă din pantalonii prea strâmți, capul lui mare ca de taur, aproape disproporționat, era acoperit cu păr scurt și țepos, ochii îi erau injectați și aspri, și gura mai mereu întredeschisă de mușchii faciali foarte bine conturați. Scrâșnea din dinți și urla: Băh, voi n-auziți ce vă spun? Toată lumea sus din pat și în două minute să ieșiți la înviorare! Cine rămâne în cameră, o să aibă de-a face cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
citi ce ți-e scris În propria ta inimă. Ceea ce-i foarte important este că vei putea distinge lucruri intime, obiceiuri eare nu sînt expuse privirilor celorlalți... EL scrîșni puternic pe molarul din spate, Își răsfrînse buza de jos și Întredeschise ochii; privirile Îi fugeau pieziș Înspre picioare, la un unghi de vreo treizeci de grade și mînia, căci nu o singură dată și-o stăpînise pieptănînd-o și ungînd-o eu ulei ca să nu se zbîrlească, se ridică acum amenințătoare precum blana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vezi notă cultă Volo Tismăneanu). Au deschis dicționarul și sorții au căzut pe această expresie. Ni s-a părut la toți foarte autoironică și foarte potrivită, atât cu spiritul grupului, cât și cu efectele disidenței cu ușa închisă. Grupul era întredeschis. Avea nouă membri cărora li se mai asociau secvențial unii sau alții. O dată pe an, de revelion, editam revista Câr-Mâr. Sper să fi fost ultimul număr anul trecut și să îngropăm odată această tradiție, bună la vremea ei, dar cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe domnul judecător. Domnul Pavel aduse păhărelele, în timp ce ea scoase din sacoșa de piele cu care venise sticla cu coniac, și, destupând-o, începu să servească fiecăruia și doamnei Carolina pe care o strigă să vină de la bucătărie, ușa era întredeschisă, apoi se ridică în picioare și înălță, prima, în sănătatea și „succesul” meu, după care, râzând, mă sărută pe frunte. Eu îi sărutai mâna, dar comportamentul ei fu molipsitor pentru ceilalți doi. Apoi se așeză la loc în fotoliu. - Vorbeați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trist în gol cu doi ochi verzi, înfundați sub frunte și sub sprâncene tufoase. Barba-i era de mult nerasă. Mustața creață, rotunjită la capete, nu-i acoperea gura. Buzele-i erau uscate și arse; din când în când le întredeschidea și le umezea cu vârful limbii. — Mi-i sete, grăi el trudit, fă-ți pomană c-o ulcică de apă... Cum nu? pacat mi-a fi dacă nu ți-oi da, răspunse moșneagul. Hai la bordei... Fața bătrânului se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ține s-o faci? — Pentru că-i o amintire. — Dar e prima oară că-l vezi! — Uneori e de ajuns o vedere fugară pentru ca un obiect să devină de neînlocuit. A roșit. Privirile ni s-au întâlnit. Buzele ni s-au întredeschis. Eram deja prieteni. Slujnica, mai hlizită ca oricând, se fâțâia printre noi, grijulie să nu piardă vreo șoaptă. Întâlnirea a rămas fixată: vineri, la amiază, în piața Ezbekieh, în fața saltimbancului care făcea ghidușii cu măgari. De când sosisem în Egipt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grajdului și plânsul cucuvelelor afară. În locul acela era ceva care-l neliniștea. Nu îndrăzni să se miște, având tot mai clar senzația unei primejdii. Mai era cineva cu el în grajd, știa cu siguranță. Și totuși, câinele nu mârâise. Valerius întredeschise ochii. Era întuneric; razele lunii pătrundeau printr-o crăpătură a ușii, răsfrângându-se pe pietrele de jos. „Nu-l omorî.“ Din nou cuvintele acelea - poate erau o frântură de vis, dar poate că fuseseră rostite în șoaptă. Îi păru rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se apropia, îi dădea târcoale, cu neputință de oprit; era Moartea înveșmântată în alb din credințele străvechi, căci albul este culoarea oaselor și albă e cea care duce cu sine trupul... Trupul, nu și sufletul. Sufletul nu moare. — Velunda... Velunda întredeschise ochii limpezi. Privirea ei părea că vine de foarte departe. — Tu nu poți să mori, hohoti Valerius. Nu tu. Privi în jur, disperat, invocând puterile divine să o vindece, să-i redea viața... Ea era femeia pe care o iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca să moștenească averea lăsată de mama lui? Se îndreptă spre ieșire. — Voi porunci să se pregătească cina. Nu vedeți că soarele e aproape de asfințit? 24 Antonius nu putu să doarmă. Când Titus se aplecă deasupra lui, chemându-l în șoaptă, întredeschise ochii. — Sunt treaz. Se ridică. — Pleci acum? Se așezară în grădină, la masa de sub copaci. Pe cer sclipeau ultimele stele. O briză ușoară adia dinspre mare, aducând miros de apă sărată și de flori. Lumea părea ieșită din mâinile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
viitor în arta înspăimântării. Pur și simplu nu era înspăimântător. — Pe cât de curând, a mai spus el și a pornit pe coridor, zornăindu-și cheile. Am revenit în apartament. Mă simțeam reconfortat. — S-a cărat, am spus eu și am întredeschis ușa de la baie. ... Ah, pornografia. Eileen stătea pe capacul closetului. Era goală. Ba nu, avea chiloții albi pe ea. Ba nu, era complet goală: dunga lăptoasă nu era altceva decât urma lăsată de bikini. Fata asta (mi-a venit mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
chiar o mână, vrând să mă apăr. — Cum de nu ți-e rușine de tine însuți? — Dar îmi e, am răspuns eu. — Uită-te la asta. Uită-te. Ne-am uitat la revista care îmi căzuse din mână. Se odihnea întredeschisă pe raftul de jos, acolo unde era depozitat cu grijă materialul normal, legal. Una din paginile centrale se răsucise, abătând parcă abil privirea fetei întinse acolo. Un membru viril, bleg și plin de negi, al cărui proprietar nu se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un morman imens de carne, ascuns parțial sub o pătură mai mult decât sărăcăcioasă. Mișcările sale neregulate trădau faptul că și el era departe de a visa. Ochii i s-au închis pentru un moment. Când, inevitabil, i s-au întredeschis iar, a văzut-o pe Dolores stând în fața lui - un trup îndoit, îmbrăcat într-o cămașă grosolană, cu picioarele ca niște fuse și tremurând ușor. Invitația din ochii ei era evidentă. Au rămas astfel clipe îndelungate - obezitatea și slăbiciunea unite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care să te aștepți din partea unui căpitan de echipă. Sau poate era. — Nu mai e mult. După ceva vreme, mi-am ridicat capul din poziția incomodă în care mă aflam, sub masa de cafea, și m-am uitat cu ochii întredeschiși în jur. Venise noaptea, iar camera era relativ întunecată. Lângă mine, Sebastian începu să se miște încet. M-am iritat de la mochetă, am anunțat victorioasă, și mi-e foame. —Vai, ce răsfățată ești, a spus somnoros. Și se presupune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Înnegrită strălucea ca un spectru sub stratul de apă ce se revărsa În bazin. MÎna Îngerului de foc se ridica din apă; un deget acuzator, ascuțit ca o baionetă, arăta spre intrarea principală a locuinței. Poarta din stejar sculptat era Întredeschisă. Am Împins ușa și m-am aventurat cîțiva pași Într-un vestibul cu aspect de peșteră, cu pereții fluctuînd sub mîngîierea unei lumînări. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. Silueta ei se profila pe un coridor țintuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trupurile pe de rost și Îngropară acele șase zile de despărțire În sudoare și salivă. Julián o penetră cu furie, țintuind-o de lemnul pardoselei. Penélope Îl primea cu ochii deschiși, cu picioarele Înlănțuite În jurul torsului lui și cu buzele Întredeschise de dorință. Nu exista nici un licăr de fragilitate sau de copilărie În privirea ei, În trupul călduț care cerea mai mult. Mai apoi, cu fața Încă lipită de pîntecele ei și cu mîinile pe pieptul alb ce Încă tremura, Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acum. Dacă apărea domnul Aguilar, pregătit să-mi rupă picioarele și să-mi stîlcească fața, cu cît mai repede cu atît mai bine. Am ciocănit din nou și, În scurt timp, am auzit pași apropiindu-se de ușă. Vizorul se Întredeschise. O privire Întunecată și bănuitoare mă observa. — Cine-i? Am recunoscut glasul Ceciliei, una din fetele aflate În serviciul familiei Aguilar. — SÎnt Daniel Sempere, Cecilia. Vizorul se Închise și, după cîteva secunde, Începu concertul de zăvoare și ivăre care blindau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
până la douăzeci și apoi până la cincizeci. Nici când ajunse la numărul cinci sute, cei câțiva centimetri nu fuseseră parcurși. Ce era de făcut? Masa Înainta, iar patul tot dădea Îndărăt. Noimann Încercă să se ridice, dar picioarele nu-l ascultau. Întredeschizându-și pleoapele, medicul văzu că o sticlă de pe masă dispăruse și că, În locul farfuriei cu resturi, se afla acum o pălărie de pai cu boruri largi, plină cu bucăți de prescură stropite din belșug cu ulei și vin. Acum masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
moale. Penitentul scoase un scârțâit ca de vioară... Cinicul trase un gât de Alexandrion din sticla pe trei sferturi goală. Șuvița rebelă i se lipi iarăși de tâmplă. Noimann, dintr-o mișcare a capului, o așeză la locul ei. Celălalt Întredeschise gura, cerșind din ochi câteva picături de coniac. Noimann Îi Întinse sticla Întreagă. „Ce semnificație au, totuși, pentru dumneavoastră cuvintele deasupra și dedesubt?” Întrebă penitentul, Încercând să intre În grațiile cinicului și desprinzându-și cu un pocnet sec buzele rujate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu se știe de ce, mereu târcoale. Ieșind din birt, stomatologul Paul, strângându-și geanta de voiaj la șold, trecu În sala de așteptare, plină de tot felul de boccele, de fum gros de țigară și de fețe obosite ce-și Întredeschiseră pleoapele, cercetându-l În treacăt, ca pe un obiect oarecare. Intenția lui Noimann era să caute o bancă sau un scaun liber pe care să așeze, pentru câteva clipe, ca să-și adune gândurile. Privind trupurile sucite În poziții neobișnuite, dormind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu grijă printre șirurile de scaune de plastic de un verde fosforescent, tresări, având impresia că-l vede șezând În mijlocul salonului pe masterandul Oliver. Noimann dădu să-l ocolească: nu avea chef să se Întlnească cu nici un cunoscut. Mogâldeața Își Întredeschise ochii, aruncând spre Noimann o privire indiferentă și medicul se liniști. Nu, omul adormit pe un maldăr de bagaje nu era Oliver, ci un necunoscut. De altfel, masterandul Lawrence, Întorcându-se În toiul nopții În salon, făcuse jurământul nemișcării. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se legăna în bătaia vântului potolit. A bătut în poartă, rămânând în așteptare. ― Cine-i acolo? - a întrebat hangiul, ieșit în prag. ― Om bun. Deschide! - a răspuns lotrul cu voce joasă. ― Îndata mare - a venit răspunsul. Când poarta a fost întredeschisă, lotrul a intrat. ― Bună seara, jupâne - a salutat el. ― Bine ai venit. Cu ce îți pot fi de folos? ― Apoi, cu multe, jupâne. Da’ cel mai însemnat lucru ar fi ceva de mâncare și de băut de soi. ― Iaca a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aproape că îl făcu să provoace o ciocnire. Ajunse la casa lui Claire De Haven cu patruzeci și cinci de minute mai devreme. Văzu câteva Cadillacuri și Lincolnuri parcate la intrare, lumini estompate lucind dincolo de perdelele de la geamuri, o lucarnă întredeschisă pentru aerisire - acoperită, dar deschisă. Lucarna dădea spre o potecă pietruită și un gard viu înalt, ce separa domeniul De Haven de casa învecinată. Danny se duse acolo, se lăsă pe vine și ascultă. Cuvintele ajungeau la el filtrate printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mârâie la el să dispară. — Vă rog! Deschideți! Nici un răspuns. Unchiul meu, strigă cu glas tremurat, o să vină și o să vă biciuiască. Atunci o să vă pară rău. Spre încântarea lui, se aude cum este tras zăvorul și poarta albastră se întredeschide. Apare o mână care aruncă o fotografie sepia în praf. Apoi poarta se închide din nou. Pran ridică fotografia, continuând să lovească poarta cu pumnii, plângând și rugându-se. Apoi se întoarce confuz spre gloată, dând de niște chipuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]