1,090 matches
-
pășești peste pervaz Să prinzi viață în odaie sărutându-mi un obraz. * Pleoapele ce tremurânde te-au ascuns într-o visare Gâtul alb ce de dorință tot suspină în așteptare Părul răsfirat ce-așteptă degetele-ți să-l încurce Buzele întredeschise așteptând sărutul dulce. * Ah! Dar zorii vin în fugă nopții umbrele-i gonesc Și din visul ce mă poartă cu cruzime mă trezesc... Doar parfumul mai rămâne dintr-un vis suav și dulce Mâna-ntinsă spre fereastră încercând umbra s-
VIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382582_a_383911]
-
servea drept scară, dar deodată acesta îi înțepenește. Atunci lovește cu crucea stâlpul casei și mii de scântei sar împrejur ca niște artificii. Ia buchetul de busuioc, îl înmoaie în vasul cu apă sfințită și stropește din abundență spre ușa întredeschisă. Urlete, țipete de groază, fulgere și flăcări izbucnesc prin ușă gata să-l pârjolească. Cântărețul aduce cădelnița cu jar și tămâie. Preotul cu mișcări înainte și înapoi face ca fumul să se îndrepte spre deschizătura pe care fugise Buha în
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Oamenii sunt niște stupizi, conchise, și merse în baie să-și spele mâinile și să le clătească cu oțet pentru a înlătura mirosul de clor. De asemenea, badijonă cu o cârpă înmuiată în oțet și lada frigorifică, îi lăsă ușa întredeschisă și merse în sufragerie. Câtva timp încercă să citească romanul început, dar văzând că nu se poate concentra, luă telecomanda și întinzându-se pe canapea căută o emisiune care să-i distragă atenția și să-i alunge gândurile ce o
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
îți pare-a fi nedrept,... XXXIII. ÎN PARC, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016. Pe o bancă-n armonie Lenevește-un soare blând, Undeva, pe la chindie, Vântu-adie când și când... Ochii-mi țin întredeschiși Și din părul despletit, Meditând la frunzăriș, Simt cum viața a murit. Peste fix o săptămână, Grâul copt, muguri de brazi, Toamna toată își adună; Tu din stele, veșted, cazi Peste lacul fumuriu, Oglindind și nori, și lună, Care limpede
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Întrebă ce putea ea pricepe din cuvintele acelea pronunțate Într-o limbă diferită de a ei, pentru o altă femeie. Antilia continua să Îl fixeze. Dintr-o dată Începu să cânte, la Început În șoaptă, ca un susur. Din gura ei Întredeschisă ieșea un cântec monoton, puternic ritmat, un ansamblu de cuvinte aspre și de neînțeles. Apoi tonul cântecului urcă, o melodie tristă care ajunse până la bolta tavernei. Dante o asculta fascinat. Nu era nici una dintre limbile creștine pe care le cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oricât de mult se chinuise să păstreze o oarecare logică a discursului. Dar cel mai tare mă Îngrijorase oprirea bruscă a șirului de cuvinte și faptul că Adam Adam rămăsese dintr-odată nemișcat, exact În poziția de Întrerupere: cu gura Întredeschisă, ca și când În clipa următoare avea să continue fraza, cu mâna dreaptă atârnând În aer pentru a desena gestul cu care Îi Întinsese acelei Maria a doua cartea de identitate, puțin aplecat În față și cu privirea fixă. O păpușă vorbitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Deschide tu! șopti Metodiu către Iovănuț. Dintr-un salt tânărul călugăr fu lângă ușă și răsuci cheia. Dintr-un alt salt Iovănuț fu înapoi lângă Metodiu. — Se poate? - zise Laura și introduse capul pe ușă. Valvârtej, pe lângă ea, pe ușa întredeschisă, năvăli mirosul și se împrăștie ghemuindu-se pe lucruri. — Intrați - răspunse Metodiu. Femeia intră. Nu era frumoasă, dar avea ceva măreț într-însa. Metodiu observă că era părul. Avea un păr negru nespus de bogat, negru, căzând aproape de talie. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
continuu chicoteli înăbușite, vru să dea colțul spre scări, dar deodată se auzi strigat din spate: — Bă, băiet, ia vino-ncoace! Sima-Vodă se întoarse și recunoscu capul ciufulit, mahmur al lui Ramza-Pașa. Se apropie cu frică, oprindu-se în fața ușii întredeschise. — Care ești tu, bă? - făcu turcul. Era în cămeșoaia de noapte și avea ochii împăienjeniți de băutură. — Sunt Vodă, luminăția-ta - răspunse Sima-Vodă silindu-se a zâmbi. — Care Vodă? - zise turcul. — Sima-Vodă - răspunse Sima-Vodă. — A, da! - păru să-și amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o legiune întreagă de pitici se distra înfigându-i ace pe fiecare centimetru neacoperit din corpul său, ceea ce făcea ca pe măsură ce trecea timpul, chinul să se transforme într-o senzație de sofisticat supliciu, ce-l obliga să-și țină ochii întredeschiși. Invidia genele cămilei, stufoase și groase ca părul unei perii, și când începu să simtă cum ochii i se iritau din când în când și cum, de fiecare dată, îi era tot mai greu să distingă direcția pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care nu Împlinise Încă cincizeci de ani Îți lăsa impresia că joacă impecabil rolul unui octogenar nebun. Mai tîrziu, cînd venea pe la noi, În Tei sau În noul nostru apartament, proprietate de stat, din Balta Albă, Îl auzeam prin ușa Întredeschisă vorbind de unul singur, se posta În fața peretelui și povestea de zeci de ori aceleași Întîmplări: cum a cunoscut-o pe Luci și ce picioare mici avea ea că-i Încăpeau săndăluțele copilului și explozia aceea de bucurie cînd el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care ne torturează creierul zile și luni Încetînd doar noaptea sub narcoza somnului și apoi din nou letargia fără sfîrșit. Dar există totdeauna o clipă, dimineața, În secunda incertă dintre inconștiență și luciditate cînd lumina se strecoară prin pleoapa abia Întredeschisă și pelicula memoriei e imaculată: simțim atunci o bucurie deplină ca și cum suferința nu ar fi existat niciodată. Abia după cîteva clipe, odată cu recunoașterea propriului trup, reapare durerea asemenea unei amintiri exilate care se Întoarce acasă. Cred că secunda aceea unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-au mutat înăuntru. Erau mai multe ca de obicei. Majoritatea, muște de pripas, focoase. Au năpădit malul și se roteau ca un catarg luminos deasupra lui Eberhart și peste tablou. Aveau poartă în carne. Se așezau uneori pe buzele întredeschise, pe unde intrau și ieșeau. Au mai trecut așa două zile. Atunci a trebuit să deschid ușa. Vecinii au venit după miros, trăgeau cu ochiul ținându-și batistele la nas. Înjurau și mi-au spus ca altădată să le zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și am început să cotrobăi prin geantă agitând cheile de la mașină ca să fac zgomot ca și când aș fi căutat și eu cheile. între timp, tânărul deschisese ușa aruncându-mi un zâmbet fugar. I-am zâmbit înapoi cu recunoștință. A ținut ușa întredeschisă. Ce gentleman. Aștepta liftul așa că am făcut stânga pe coridor, rămânând ascunsă până când am auzit că liftul începe să urce. M-am întors în hol și am luat-o pe scări până la etajul patru. Coridorul era pavat cu bucăți mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nostru anorexic, deci știuse că o să trebuiască să pună la loc mai târziu în cutie biscuiții rămași... și totuși nu voise să lase cutiile afară, nici măcar pentru câteva ore. Așa că de ce le-ar fi lăsat acum? Câteva dulapuri aveau ușile întredeschise. M-am uitat înăuntru și am văzut că oalele și tigăile erau de-a valma unele peste altele, ca și cum cineva le-ar fi scos afară după care le-ar fi înghesuit înapoi, la nimereală, în loc să le așeze una într-alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tras în adânc ca într-un puț fără capăt. Vedea dansând sepiile, păsări acvatice bătând din aripi, animale marine fără nume și căluții de mare înaintând sacadat. Totul parcă se mișca în aceeași direcție - urcând, coborând: stoluri, cârduri, cu ochi întredeschiși. Și în mijlocul pestriței mulțimi erau rechinii cu corpuri ca niște coloane ale templului mișcător. Totul îi amintea lui Beppo de coloanele domului din Milano, ca și cum ce exista pe pământ s-ar fi găsit și în adâncul apei. Rechinii își făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
liftul vechi. Era puțin cam palidă și între sprâncene îi apăruse acea cută plină de farmec, dezvăluind o neliniște din adânc. Portarul care vedea totul și pe toți, ca un cerber plin de simțul răspunderii, îi strigase din pragul ușii întredeschise a micului său apartament: - E cineva care vă caută, mai mult decât un băiat și mai puțin decât un bărbat, spuse el ironic. Ar fi putut să spună „o jumătate de om“, dar nu dorea să jignească pe nimeni dis-de-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a auzit cum o ușă se deschide încet. Apoi niște pași s-au apropiat și s-au oprit lângă ușa noastră. Imediat am văzut cum clanța începe să se miște în jos, încet și amenințător. La început apăru în ușa întredeschisă un ochi speriat, după asta ușa fu deschisă cu putere și fără menajamente, și în cameră păși, hotărâtă să facă scandal, o siluetă de fată într-o pijama bărbătească, cu gulerul ridicat în jurul unui căpșor fermecător. Tocurile înalte ale pantofilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai sunt și alți pacienți în paturile din jur. Pleoapele îi deveneau din ce în ce mai grele și Cristi se lăsă iarăși în voia somnului. Când își reveni, era de acum dimineață. Soarele strălucea puternic și aerul proaspăt de afară pătrundea prin fereastra întredeschisă. Se simțea mai în putere, dar durerea în piept era mult mai mare, pulsând intens sub claviculă. Deocamdată nu-i mai era somn, așa încât încercă din nou să se orienteze. Se afla singur într-o rezervă cu două paturi. Mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trăiți! răspunse Pohoață pocnind din călcâie. 14 Reflexele roșietice ale focului încetaseră de mult să se mai zărească dincolo de peretele de pânză al cortului. Lângă el, Solomeia adormise, doborâtă de oboseala și zbuciumul zilei trecute. Femeia sforăia ușor, cu gura întredeschisă. Gemea în somn răsucindu-se agitată de pe o parte pe cealaltă. Nici Strugurel nu era odihnit, peste zi starostele îl pusese la treabă alături de ceilalți bărbați ai șatrei la spălat nisipul din râu. Zadarnic se tânguise nevastă-sa, smulgându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
semiîntuneric. O lumină gălbuie părea că izbucnește din lucrurile din jur. Vedea o mulțime de detalii care până atunci îi scăpaseră. Surprins, se întoarse spre Calistrat. Bătrânul rămăsese nemiș cat cu mâinile ridicate și privirile pierdute în gol. Avea gura întredeschisă, ca și cum ar fi vrut să spună ceva dar se oprise la jumătatea cuvântului. Trupul îi era înconjurat de o irizație cafeniu-gălbuie, ca o aură ușoară. Numai în jurul capului, conturul luminos căpăta nuanțe roșietice. Îngrijorat și puțin speriat de ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
musai să-nghit toate pănărămile astea, ne spuse ea În timp ce ne conducea pe un culoar Întunecat ce mirosea a umezeală și a amoniac. — Înțeleg, murmura tata. Strigătele lui Fermín Romero de Torres se auzeau năruind pereții În fundul coridorului. Îrin ușile Întredeschise se iveau felurite fețe supte și Înspăimîntate, fețe de pensiune și de supă botezată. — Haide, ceilalți la culcare, ce pizda mă-sii, că nu sîntem Într-o revistă de la Molino, exclamă doña Encarna cu furie. Ne-am oprit În fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înăuntru cu un geamăt ruginit. În centru domnea un pat vechi de palanchin, nefăcut. Așternuturile se Îngălbeniseră ca niște lințolii. Un crucifix atîrna deasupra culcușului. Era o oglinjoară pe o comodă, un vas, un urcior și un scaun. Un dulap Întredeschis odihnea pe perete. Am Înconjurat patul pînă la o măsuță de noapte acoperită cu sticlă, sub care zăceau, presate, fotografii ale Înaintașilor, ferpare de funeralii și bilete de loterie. Pe măsuță era o cutie muzicală din lemn sculptat și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
el, arătând spre partea cealaltă a cabinei. Sunt patru paturi de pânză, toate folosite. Omul care nu a băut e Încă În viață. Înfrângându-și greața, Dante Întoarse capul bătrânului spre lumina de la fereastră, descleștându-i maxilarele Încordate. Prin gura Întredeschisă zări un arc de dinți neregulați, murdăriți de o spumă roșiatică. Pe buzele violacee erau niște tăieturi adânci. Ca și când nenorocitul și le-ar fi mușcat până la sânge, În ultimele sale clipe de viață. Apoi adulmecă resturile de lichid din cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sustragă. Căută În negrul pupilelor dilatate acea umbră a ultimei imagini văzute, despre care se spune că se Întipărește În ochii celor aflați pe moarte. Dar nu găsi decât o cavitate Întunecată. Ridurile adânci de pe frunte și de la colțurile gurii Întredeschise, prin care se Întrezărea o dantură incompletă și Îngălbenită, ca și asprimea pielii marcate de trecerea vremii, Îi indicau vârsta Înaintată. Poate din cauza veșmintelor, Îi reveni În minte chipul orientalului de pe galeră. Tot bătrân și, ca și acesta, curmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i chipul de alabastru, care părea Încă și mai palid În lumina lunii. Trupul ei Înclinat transpărea sub țesătura ușoară a veșmântului cu o plinătate nebănuită. Dante era fascinat de mlădierea șoldurilor ei, de gambele lungi și nervoase, de gura Întredeschisă, În care o picătură de salivă lucea slab la colțul buzelor. Dante Își trase brusc Înapoi mâna ce urcase către femeie. Era suficientă o imagine trupească pentru a da peste cap o minte ordonată? Și ce forță extraordinară putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]