1,247 matches
-
că omul poate fi o ființă atât de neajutorată! exclamă el în cele din urmă. - Ba și mai rău decât îți închipui, zise Grosvenor. Când ajunseră în sala motoarelor, Grosvenor se târî spre panoul de control pentru a-și instala întrerupătorul. Operațiunea asta nu-i luă mai mult de zece minute. Coborî apoi în tăcere și nu se osteni să-i dea vreo explicație lui McCann. - Să nu pomenești nimănui despre asta, îi spuse. Dacă vor descoperi întrerupătorul, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a-și instala întrerupătorul. Operațiunea asta nu-i luă mai mult de zece minute. Coborî apoi în tăcere și nu se osteni să-i dea vreo explicație lui McCann. - Să nu pomenești nimănui despre asta, îi spuse. Dacă vor descoperi întrerupătorul, va trebui să mă întorc și să instalez un altul. - Ai de gând să-i trezești? îl întrebă McCann. - Da. De îndată ce mă voi întoarce în secția mea. Dar mai întâi aș vrea să mă ajuți să-i transport pe von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Vreau să trezesc în sufletul lui von Grossen un sentiment de scârbă față de sine însuși. - Crezi că va capitula? - Nu. Grosvenor nu se înșelase. A doua zi dimineață, la orele zece, apasa pe un buton care trimise curentul electric prin întrerupătorul instalat în ajun. De-a lungul și de-a latul navei, luminile începură să pâlpâie: era o versiune nexialistă a procedeelor hipnotice folosite de Rimi. Toți membrii expediției se pomeniră hipnotizați, fără să-și dea măcar seama. Grosvenor își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la un cuvânt de ordine, pe care nu-l putea ști dinainte și pe care urma să-l uite îndată după aceea. După ce-i făcu să nu-și mai amintească nimic despre hipnoză, Grosvenor coborî în sala motoarelor și scoase întrerupătorul. Apoi se întoarse în propria-i secție și-l chemă pe Kent. - Îmi retrag ultimatumul. Sunt gata să mă predau. Mi-am dat subit seama că nu mă pot opune dorințelor celorlalți membri ai expediției. Te-aș ruga să convoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la propria-i imagine. Paloarea feței prelungi parcă se reflecta asupra lui. Dar trupul nu i se zguduia propriu-zis, așa cum tindea să-i sugereze vârtejul din minte. Deveni din nou conștient de prezența fetei, care ținea degetul pe unul dintre întrerupătoarele de pe perete. Deodată se simți mai bine și spuse liniștit: - Mulțumesc. Fără doar și poate aveam nevoie de așa ceva. Tânăra îi surise încurajator și abia acum rămase el uluit de personalitatea ei contradictorie. Pe de-o parte, incapacitatea de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cerceteze încăperea în care se trezi, căci îi era binecunoscută. Se afla într-o pivniță la 4 000 de kilometri depărtare de orașul imperial, plină de mașini care pulsau încet și de instrumente strălucitoare. Mîna i se strînse pe un întrerupător din perete. Se auzi un șuier de energie în timp ce-l împinse pînă la capăt. Și apoi în minte i se formă fulgerător imaginea tuturor inelelor și mecanismelor din hotelul Royal Ganela, în curs de descompunere. Își, îndepliniseră misiunea. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CĂ MIȘCĂRILE VIOLENTE ALE ANIMALULUI TRĂDEAZĂ DEJA ACCELERAREA PROCESELOR VITALE. ÎNCET, ÎNCEPU SĂ SE RĂSUCEASCĂ PE O PARTE. OCHII STICLOȘI ÎL STRĂPUNGEAU PARCĂ PE HEDROCK ÎN TIMP CE ACESTA SE TRĂGEA CLĂTINÎNDU-SE AFARĂ DIN ȚARCUL ȘOBOLANULUI, ÎNDREPTÎNDU-SE SPRE SUITA DE ÎNTRERUPĂTOARE ALE CURENTULUI ELECTRIC. ANIMALUL NU SE STRĂDUI SĂ-L URMĂREASCĂ; PESTE O CLIPĂ HEDROCK IZBUTISE DEJA SĂ TRAGĂ PÎRGHIA CE FURNIZA ENERGIA CORESPUNZĂTOARE PROPORȚIEI DUȘMANULUI. MAI ÎNCET DE DATA ACEASTA, SE ÎNTOARSE ÎN ÎNCĂPEREA PRINCIPALĂ. OBSERVASE DEJA UNDE FUSESE SPART
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CĂ S-AU NĂSCUT DUPĂ CE FUSESE ÎNTRERUPT PROCESUL MECANIC DE CĂTRE ȘOBOLANUL CARE SCĂPASE AFARĂ. I-AR FI LUAT PREA MULT TIMP SĂ REPARE SPĂRTURA DIN MARELE ȚARC METALIC, DAR PROCESUL FU RELUAT CU PRECIZIE AUTOMATĂ, DIN CLIPA ÎN CARE READUSE ÎNTRERUPĂTOARELE ÎN POZIȚIA LOR INIȚIALĂ. ERA UN PROCES CUM NU SE POATE MAI SIMPLU. ÎNCEPUSE CU UN MILENIU ÎNAINTE, PRIN INTRODUCEREA UNEI DUZINI DE ȘOBOLANI (ȘASE MASCULI ȘI ȘASE FEMELE) ÎN FIECARE DINTRE CELE PATRU CUȘTI SPECIAL CONSTRUITE. HRANĂ LE ERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
holba la țeava pistolului care era acum ațintită spre ea. În bezna aceea, nu vedea aproape nimic. Purtătorul armei își mișcă brusc brațul: Maggie se pregătea pentru glonț. Dar în loc să tragă, acesta se întinse spre stânga, apăsând cu mâna pe întrerupător. Într-o clipă ea îl văzu - iar el zări corpul neînsuflețit de pe podea. —Eema? Căzu în genunchi, iar pistolul i se rostogoli din mână. Începu să facă ce făcuse și Maggie, îi apucă brațul, palpă corpul. Doar că acum, îngenunchind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spațiul dintre partea de sus a fustei și cămașă, iar degetele lui începură să se plimbe pe pielea ei goală, ea se retrase. Ce e? Ce s-a întâmplat? Maggie se trase înapoi și căzu pe pat. Se întinse după întrerupător, iar lumina îi orbi pe amândoi, rupând vraja dintre ei. Îmi pare rău, îmi pare rău, spuse scuturând din cap și evitând privirea lui Uri. Nu pot s-o fac. — Din cauza bărbatului de acasă. Ar fi trebuit să fie din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era motivul apatiei pe care o constatam printre muncitori. Psihicul are și el o limită. Nu poate fi bombardat la infinit cu aceste ritmuri, fără să înceapă să cedeze și să se atrofieze. Prin urmare am căutat și am închis întrerupătorul care controla muzica. Această acțiune a mea a provocat un urlet puternic de proteste, de o mojicie sfidătoare, din partea întregului colectiv de muncitori și toți au început să mă privească cu ochi dușmănoși. Așa că am dat din nou drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru propria dumneavoastră existență, dacă trăiți „dincolo de gardul de separare,” cum sunt cei care nu au călătorit niciodată cu o mașină sau au văzut o scară rulantă sau nu s-au bucurat de apă curentă sau au apăsat pe un întrerupător electric pentru a aprinde lumina. Dar cea mai mare parte a lumii se bazează enorm pe avantajele, siguranța și comoditatea de a avea acces la multiple surse de energie. Mare parte din ceea ce dorim să realizăm în viitor, ca națiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
luminile? Întrebă el precaut. — Nu, răspunse ea, de parcă ar fi fost cel mai normal lucru din lume să stea pe Întuneric. Am văzut că se sting luminile și am venit să văd dacă s-a Întâmplat ceva, zise el căutând Întrerupătorul. Kitty aprinse lumina de la comutatorul de lângă ea. — Iată, merge, zise ea. Bătrânul se uită surprins la ea. Kitty stinse din nou lumina. — E prea multă lumină așa. Îmi place luna În noaptea asta. Uitați-vă cum se revarsă prin fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Adevărul era că îi simțise enorm lipsa Francescăi. Era atât de plină de viață, avea atâtea idei. Era ca și cum toată viața văzuse lumea în tonuri fruste de alb și negru, iar Fran intrase, sărind într-un picior, apăsase pe un întrerupător și îi schimbase persepectiva într-una plină de culoare. Când era sincer cu el însuși, Laurence recunoștea că sufletul lui era ca un puț secat, dar Fran părea în stare să coboare în adâncul lui și să scoată la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că erau afișate în dreapta și-n stânga intrării. De atunci au trecut ani. Viața mea nu s-a schimbat. Sigur, mi-am plătit datoriile care mă obsedau. Dar au rămas datoriile făcute pentru scrierea acestei cărți. Apoi, s-a stricat întrerupătorul din sufrageria mea de trei ori, mi-am luat, din Târg, telecomandă proastă de televizor, mi-am accidentat mașina de două ori și am spălat-o de nouă ori, mi-am depanat computerul de patru ori, mi-am tras muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu Fran și Marcus și mă trage deoparte. Presupun că nu se face să ne furișăm de la propria noastră nuntă, nu? Decît dacă nu cumva vrei să fii dezmoștenit. — La naiba. Hai să mergem și să găsim nenorocitul ăla de Întrerupător și să stingem tot. Vreau să mergem sus. — Calmează-te, calmează-te, Îi șoptesc eu la ureche. Avem toată viața Înainte pentru așa ceva. Stăm și zîmbim unul la celălalt ca doi nebuni, nevenindu-ne să credem că sîntem soț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ke-vin!“ - făcea să răsune saloanele Palatului Lancillotti. Se Întorcea apoi din pereții plin de fresce și din tavanele pline de medalioane și cădea asupra lui ca o ploaie de aur. a șaptesprezecea oră Emma se apropie de oglindă. Când găsi Întrerupătorul, un șir de becuri albe o lumină fără milă. Răvășită. Palidă. În ultimul hal. E teribil să te gândești că viața noastră e un roman fără temă și fără eroi, cu totul aiurea, fără coerență, făcută din pauze și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un preot. Televizorul e deschis. Și agentului principal i se Întâmplă uneori noaptea, când nu reușește să adoarmă, să petreacă ore Întregi ca hipnotizată, ascultând transmisiunile religioase strecurate În orarele clandestine ale spoturilor pentru chat-line-uri porno. Agentul simplu nu găsește Întrerupătorul. Nu a mai intrat niciodată În casa altcuiva. Dar casele altora seamănă cu a noastră. În sufragerie plutește un miros Înțepător de țigări, de chipsuri și de altceva pe care nu-l poate defini. Sau poate că da, dar speră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în care, poate, omul lor de zăpadă va reveni. Burcă Roxana, clasa a V-a Colegiul de Științe „ Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Comoara din întuneric Sunt într-o încăpere întunecoasă unde e umezeală și destul de frig. Caut întrerupătorul și aprind becul. Lumina pâlpâie palidă. Inspectez camera câteva minute și îmi dau seama că sunt intr-un beci... mai exact, beciul casei bunicii mele. Analizez cu privirea fiecare colțișor și tocmai când vreau să ies ceva îmi atrage atenția
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
putea depune mărturie. Iar ea Îi va Închide definitiv pliscul unui șantajist Îndeajuns de inconștient ca să cuteze s-o amenințe. Totul va reveni la normal. Înseninată de gîndul ăsta, Împinse ușa fabricii de faianță, cufundată În penumbră. Apăsă În zadar Întrerupătorul care acționa iluminatul atelierelor și se Încruntă. Precaută, străbătu În tăcere atelierul rezervat pictării obiectelor, fofilîndu-se fără probleme, datorită obișnuinței, printre rafturile suprîncărcate cu vase din faianță care așteptau să fie pictate. Figurinele albe aliniate ca la paradă aveau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scutură părul, iar el primi În nări o boare din parfumul ei. Un miros fad de alge și de apă de mare care fusese agitată plutea În laboratoarele pustii. Luminile de serviciu tremurară, apoi se stabilizară cînd Fersen apăsă pe Întrerupător. Cei doi polițiști deschiseră ușile unele după altele, verificînd interiorul Încăperilor, goale. Dr. Pérec se citea pe o plăcuță din alamă de pe ultima ușă. Era Întredeschisă, sigiliile fuseseră smulse. Fersen Împinse canatul ușii cu piciorul, intrară. Întreg cabinetul era răscolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta ? — Eu tot mă duc ! zic agitată. Fă-o să tacă. Fă-o să tacă ! Nu știu cum ! Probabil e nevoie de un cod special ! Începem să palpăm frenetic ușa, În căutarea unui buton de oprire. Nu văd nici un buton și nici un Întrerupător sau ceva de genul ăsta... Zgomotul se oprește brusc și ne privim una pe alta, gîfÎind ușor. Adevărul e, spune Lissy după o pauză lungă. Adevărul e că s-ar putea să fi fost alarma unei mașini de afară. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța, focaliză mișcarea și apăsă pe întrerupător. Licărirea nu depăși scânteierea unui chibrit, dar fu de-ajuns ca să lumineze ochii caimanului: două focuri de cărbune, distingându-se ca niște periscoape pe luciul apei. Privirea îi era lacomă și crudă și din nările deschise de pe bot se ivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că le telegrafiase putoarea semnalul, se năpustise cu toții. Care într-un papuc, care în buca goală, de se provocase afluxul în bloc... ... Ne vede ăsta al lui Neta, direct la etajul cinci, ciuciți pe covorașul lui, cocoțați pe balustrade și întrerupătoare, cam nădușiți și doar în condiția fizică și îngăimă: "Ce e, bă, la ușa mea? Daciada?" - Rupe din efecte, Genele, că somnolăm cu toții după replica ta... 72 DANIEL BĂNULESCU - "Nene"... zic eu... Că-l știam cât e de felcer la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ininteligibil, de nu am putut să mă înțeleg în nici o limbă omenească cu el. Iată deci de ce v-am chemat! Să cercetăm și să pătrundem împreună motivele pentru care era Dânsul, azi după-amiază, atât de nemulțumit!... Apăsară comutatorul sufrageriei și întrerupătoarele veiozelor cu abajur, și stinseră luminile. Pe întuneric, Doru și putrezitele se prinseră, într-un cerc mare, de mâini. Își împletiră degetele cu vecinul din dreapta și cu vecinul din stânga, ca îndrăgostiții. Erau cinci persoane înșirate, la distanțe egale, în jurul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]