279 matches
-
Întrebare care Îl chinuia cu adevărat. - Ai să mă omori? Ca pe ceilalți? Ryan zîmbi scurt, un zîmbet care nu ajungea nicăieri. - Am cumva motive s-o fac? Fără să aștepte să-și recapete suflarea, cu un debit precipitat și Întretăiat, PM Îi povesti cum de se aflaseră ei atunci pe faleză, În noaptea aceea din 1968... - Pierric se ținuse după noi, dar el nu conta. Eram șase, ca În legendă... - Spune-mi ceva nou, i-o reteză Ryan, glacial. Vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În fața lui, Înveșmântată Într-o simplă tunică din mătase galbenă, care nu Îi ascundea nimic din forme. Când se ridicase, cercurile de aur care Îi Împodobeau gâtul lung și gleznele zornăiseră, iar acum continuau să răsune, mișcate de răsuflarea ei Întretăiată. Părea agitată, ca și când rugăciunea În care o surprinsese continuase de ceasuri Întregi și o extenuase. — Ce faci... aici? murmură Dante. Aici, repetă el, arătând camera cu un gest vag. Ar fi dorit să se scoale În picioare, dar se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și buzele noastre se jucară până când ne-am văzut nevoiți să luăm o pauză, ca să ne recăpătăm suflul. Mi-am plimbat degetele pe sânii ei. I-am cuprins cu mâinile făcute căuș și i-am frământat, Madeleine murmură cu răsuflarea întretăiată, cum că vrea să se revanșeze pentru ce făcuse familia ei. Cu cât o sărutam și o pipăiam și o gustam mai mult, și cu cât îi plăcea mai mult, cu atât mai abitir vorbea despre ei - așa că am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În același mod, dar ea Îl Îmbrățișează și Își Înclină capul pentru a-l săruta pe gură, simțind cum perna moale a mustății cedează sub buzele ei și trupul lui Încremenește, luat prin surprindere. — La mulți ani, Burges, șoptește ea Întretăiat și iese În fugă din cameră. Edmund Gosse, versatil om de litere, poet, critic, eseist, traducător, de curând pensionat din postul de director al bibliotecii Camerei Lorzilor, care Îl cunoaște pe Henry James de treizeci și cinci de ani, sosește conform Înțelegerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întâmplă, Însă, ceva care electriză publicul. Cu o mișcare neașteptată, Grimmi sări brusc În sală, nimerind chiar În brațele soției primarului. Surprinsă și speriată, aceasta scoase un geamăt surd și sări Îngrozită În picioare, stârnind imediat un concert de țipete Întretăiate. Cei din primele rânduri, se ridicară zăpăciți și se Înghesuiră unii Într-alții spre pereții laterali. Priveau cu toții năuciți. Păpușa avea acum ochii și surâsul celui care o mânuise. Și mersul său puțin săltat Îl avea. Zâmbi sarcastic celor din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur, cumplit de singur În mijlocul acelei mulțimi forfotitoare, În Învălmășeala de voci Întretăiate și sunete sparte, care-i cotropeau auzul. Ridică ochii și găsi cerul după-amiezii de o stranie limpezime. Apoi se dezechilibră și nu mai știu nimic. Se trezi Întins pe bancă, cu o bătrână Într-un pardesiu ponosit ținându-l de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul În așchii, surcele și mii de cioburi, cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a plăcut să sparg farfuriile, cănile și paharele (văzusem asta Într-un film, În vremea când Încă mai aveam televizor - ha, ha, ha). Se Împrăștiau cu sunete stridente, țipătoare, care-mi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bolnavi, care se ascund În fundul sub patului lor la cel mai mic pârț auzit dincolo de pereții locuinței. Nu știu decât să se mire, să se vaiete și să-ți reproșeze tot felul de lucruri urâte, jignitoare, neînțelese ori neadevărate. Respir Întretăiat, gâfâind din greu, cu pieptul mișcânduse Într-un ritm sacadat. Îmi aprind o nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat. O stare violentă, de greață totală, urcă iute În mine. Vomit exploziv, ca o arteziană
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să plece. S-a mai aranjat o vreme, apoi a ieșit În mare viteză, fără să mai spună nimic. Mă contemplu de o jumătate de oră În oglinda de la baie. Am pielea urâtă, de un cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel În vârful capului, iar pletele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
orbitoare. Alergam În delir, Îngrozit, urmărit de o herghelie de cai sălbatici, uriași. Nu le distingeam clar contururile, dar ropotul copitelor, furia cu care izbeau pământul și nechezaturile puternice Îmi dădeau fiori de gheață . Alergam cât puteam de repede, respirând Întretăiat, cu inima dezlănțuită, cu ochii umflați de spaimă. Trebuia să ajung la apa mării, să intru În valurile ei răcoroase, care m-ar fi salvat negreșit. Eram sleit de puteri și totuși mă minunam cum de picioarele mă țineau Încă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
despicînd apa și rupse bompresul unui venerabil iaht de doisprezece metri. Văzînd că ieșirea În larg Îi era blocată de iaht, hoțul Își temperă viteza. Schimbă direcția și trecu pe sub podul pietonal către insula centrală, un labirint de canale navigabile Întretăiate și ieșiri În toate direcțiile. Încercînd să blocheze orice rută de scăpare, iahtul ieși În marșarier, Într-un nor de gaze de eșapament, apoi se năpusti Înainte cînd șalupa se Întrupă din beznă chiar În fața lui. Continuînd să stea netulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de făgăduielile că nu ne vom despărți niciodată? Un vânt răcoros pătrunsese prin fereastra dechisă, stingând dintr-o suflare sfeșnicul de bronz. Era întuneric, era trist, nu mai vedeam ochii Hibei. Vocea ei ajunsese până la mine venind parcă de departe, întretăiată, ca și cum ar fi îngânat o veche melopee a deșertului: — Adesea cei ce se iubesc se țin de mână și visează împreună la fericirea lor viitoare. Dar, cât vor trăi ei, nu vor avea fericire mai mare ca în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am mai spus. Nu există răsărit... L-au luat; marea a Înghițit continentul; pămîntul a dispărut și nu mai sîntem decît noi trei, condamnați să plutim pînă la sfîrșitul timpurilor... De ce nu vrei să mă crezi? - Te cred, spuse el Întretăiat, obosit de efortul constant pe care-l făcea. Și dacă, În loc să stai trîntită acolo, ai veni aici și ai vîsli, ai fi și mai convingătoare... Nu mai există nimic; numai marea, dar acoperind pămîntul poate că a devenit mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
le-a auzit. „- Dumnezău o vrut să le-audă!“, își zise în gând moașa Săftica și-și făcu și ea cruce... ...Îți mulțumesc Antoane, pentru tot... îți mulțumesc!... femeia vorbea încet, tot mai încet, cu răsuflarea tot mai grea și întretăiată... În genunchi, la marginea patului, pădurarul își purta degetele peste fruntea ei scăldată în sudoare, în timp ce sub licărirea vorbelor din ochii ei, luminițele pâlpâiau tot mai slab, ca un opaiț în care s-a isprăvit seul. Era pregătirea de plecare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în ordine, mâncă o felie de papaya și două banane și se tolăni să contemple noaptea ce se apropia, ascultând prin lemnul de palmier al caiacului viața de pe fundul mlaștinii. Clipocitul corpurilor ce se furișau, gâfâituri ce păreau o respirație întretăiată, atingeri vâscoase ce puteau fi la fel de bine ale unui pește speriat, ca și ale unei enorme anaconde. Trecerea rapidă a unui banc ce putea fi de pirania aurii. Bălăceala îndepărtată a unor broaște țestoase făcând dragoste, un pește salvându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
În capul oaselor și am ciulit urechile. Am auzit un fel de scârțâit ca de copac bătrân pregătindu-se să cadă, apoi câteva pliciuituri de palme. Încă un scârțâit din acela. - Om e, măi, Krog, măi! - răcni Enkim cu glas Întretăiat. M-am repezit la ei. Enkim tocmai scosese din foc o piatră de mână cu care tăia funia de viață a pruncului. Îi Înnodă capetele, după care se puse pe așteptat. Runa era leoarcă de sudoare și-și pusese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fost rezultatul unei alte fantezii a Tabithei, și anume că fratele ei avea întruniri secrete cu spioni naziști în dormitorul lui. A susținut în nenumărate rânduri că, stând la ușa încuiată a dormitorului lui, a auzit rumoare de glasuri vorbind întretăiat și autoritar în germană. În cele din urmă, când nici măcar Mildred n-a putut să ia în serios această afirmație, a încercat disperată să ofere dovada. După ce șterpelise cheia (unică) a dormitorului lui Lawrence mai devreme în după-amiaza aceea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mormăia de una singură. Simți un ghem în stomac: părea că fusese totuși prea optimist în privința stării ei și poate că se pripise sugerând să fie acceptată la petrecerea familiei. Nereușind să deslușească nimic inteligibil din mormăelile și șușotelile ei întretăiate, tușise politicos și drept urmare Tabitha scosese un țipăt de spaimă, se auziră foșnete violente în tufișuri și peste câteva secunde apăru și ea, desprinzându-și nervoasă crenguțele și ciulinii de pe haine și abia reușind să articuleze din cauza șocului. — Eu... Morty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de-ajuns. Fiona bătuse în ușă câteva ore mai devreme și nu mă dusesem să-i deschid; probabil zărise lumină pe sub ușă și își dăduse seama că n-aveam chef de ea. Iar acum, dintr-odată, stând singur în întunericul întretăiat doar de licărul stupid al televizorului, mi se părea ridicol să prefer acele imagini lipsite de sens, care nu-mi spuneau nimic, companiei unei femei atrăgătoare și inteligente. Mai presus decât orice, furia m-a împins să fac un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atât mi s-a părut - cu cheia în broască, până am observat că scosesem altă cheie din buzunar. Apoi, când în sfârșit am deschis ușa și am dat să intru, Fiona a scos brusc un țipăt - ceva între o respirație întretăiată și un strigăt - și a sărit în fața mea, apucându-mi brațul ca să mă tragă cu ea înăuntru și trântind ușa, de care s-a rezemat apoi, gâfâind. Ce este? Ce s-a întâmplat? — Era acolo, afară - l-am văzut. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mult încât n-am auzit fluierul conductorului; abia de-am observat că trenul s-a pus în mișcare; am fost doar vag conștient că ușa vagonului meu s-a deschis pentru a lăsa să intre o persoană agitată, cu răsuflarea întretăiată, care s-a prăbușit pe un scaun la câteva rânduri de mine. Abia când prindeam viteză prin cartierele mărginașe ale Londrei, am înregistrat prezența ei, mi-am ridicat privirea și am recunoscut femeia brunetă din metrou. Inevitabilul fior de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în luptă și fragmentele din discursurile premierului erau combinate cu scene din viața purtătoarei mai puțin celebre a aceluiași nume în timp ce umbla prin magazine, pregătea mese frugale, se uita la știrile de la televizor și așa mai departe. Într-un comentariu întretăiat, bărâna povestea cât de greu se descurcă din pensie și se întreba ce se alesese de banii pe care-i dăduse toată viața pe impozite pe salariu; era de obicei replica după care se tăia brutal pe o mașinărie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pare atât de gravă. O să-și facă singur cafeaua, asta-i tot. La policlinică în fața cabinetului TBC e coadă. Doctorița Fulg nu se grăbește, sporovăind la nesfârșit cu fiecare pacient, pe care-l dezbrăcă pe îndelete și-i ascultă respirația întretăiată, recomandându-i băi călduțe și exerciții cu Biblia pe burtă pentru mărirea capacității respiratorii. Între timp îi povestește amintiri din studenție, șicanele pe care i le face soacra sau vorbele de duh ale fiicei ei de școala primară. Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vii să mă vezi Bruce... Bineînțeles că da, zic eu cu blîndețe În receptor. E ceva special Între noi, nu-i așa? O să vin imediat la tine să te fut curvă mare și grasă. — Așa cred, spune ea cu vocea Întretăiată, dar n-o să stau niciodată În calea carierei tale, n-o să fac niciodată nimic să ți-o bușesc. — Bunty, nici n-ai idee cît de mult Înseamnă pentru mine să te aud că-mi zici asta. Toată viața am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să pronunțe cuvintele. Vă putem oferi bilete către Ură, către Iubire, către Trădare, către Dezamăgire, către Ipocrizie sau Speranță. Clasa întâi, a doua sau, dacă vă permiteți, există și varianta business class... Ce preferați? După ce reuși să-și liniștească respirația întretăiată, trase aer în piept, abordă o mină jucăușă și întrebă ce-mi recomandați?, convins că imediat se vor aprinde reflectoare și va afla că l-au luat de fraier la camera ascunsă... Vânzătorul își așeză pe ochi o pereche de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]