1,942 matches
-
state putea să contribuie în mod esențial la reducerea stării de tensiune în relațiile bilaterale. Existența unei comunicări între București și Belgrad ar fi asigurat ceea ce susținea Walter Lippman în privința problemei Berlinului: "motivul continuării discuțiilor, cu toate că niciun acord nu se întrezărește, este de a rămâne în contact diplomatic apropiat" și cele două părți "puteau fi capabile să prevină o situatie periculoasă", data de "pierderea controlului asupra evoluției lucrurilor."187 "Acesta este motivul pentru care dialogul în sine și convorbirile continue sunt
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Prinț și cel numit Omul. Ei, și nu doar ei, populează universul (microuniversul...) în care o ființă sau alta, care n-au avut parte de afecțiune, suferă de singurătate. Prietenia, solidaritatea, iubirea sunt tot atâtea leacuri în această metaforică lume întrezărită prin limpedea, întrebătoarea căutătură a unui copil. Așadar, toate-s vechi și nouă toate... Povești s-au spus, se spun, se vor mai spune. Unele, grație unui demers precum acela al lui Constantin Paiu, vor avea poate șansa de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tras și apa! Am stat acolo, am mâncat. După aia am mai oprit într-o parcare. Mi-a plăcut mie, erau niște bolovani uriași. Când aud, hârrrr, o hârjâială pe sus. Mă, ce-i p-acolo? La un moment dat, întrezăresc ceva. Io eram cam sub un bolovan. Hai mai încolo. Când... o locomotivă micuță cu un trenuleț de agrement, probabil pe sus pe acolo erau cabane. ceva. Am mai stat special încă vreo oră. până când am văzut trenulețul urcând. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dreptul la fericire, am dorit să am ceva al meu, numai al meu. Acest copil". Rosti apoi toate rugăciunile știute, mai vorbi cu mama ei, îi mărturisi că încercările prin care trece parcă au numai început, căci sfârșitul nu se întrezărește și nici nu erau speranțe să se întrevadă vreodată. Răducu o privea neștiutor. La un moment dat, văzându-i noi lacrimi pe obraz, băiețelul i le șterse cu mâna sa mică și întrebă: De ce plângi, mămică? Am pierdut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și cu aberațiile ei, demonstrase prea bine că posedă puteri care le depășesc prea cu mult pe cele ale victimei sale. În acele puncte blazate din ochii săi, în spatele cărora stăteau ascunse forțele ce o decăzuseră atât, încă se mai întrezărea puterea cu care, până nu demult, se căznise singură să le țină piept, precum un minuscul Atlas(Personaj din mitologia greacă, ce este înfățișat purtând bolta cerească pe umerii săi. ) sub mirabila povară a boltei cerului întreg! În astfel de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
toată lumea era mulțumită, acum el devenise conștient prea bine în ce noroaie nenorocite ajunsese să fie, până la gât, adânc afundat și, totodată, mai vedea și că o cale potrivită și comodă de scăpare din această mare încurcătură deloc nu se întrezărea la orizont. Astfel că, în ultima vreme, el ajunsese să se plimbe des și foarte încordat prin odăița lui, tremurând aproape febril, în încercarea sa de a găsi o idee salvatoare, venită miraculos. Făcuse atât de multe drumuri dus întors
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Casei de Cultură, se desfășoară la Tecuci Colocviile naționale de filozofie “Ion Petrovici” și alt articol despre “Adrian Marino sau de la realitatea zguduitoare la utopie”. “În istoria literaturii române, Pan Vizirescu nu ocupă un loc de frunte”. (...) “Cel care a Întrezărit armonii, spații senine, tărâmuri nepângărite, a trăit modest, asumându-și mai degrabă condiția de martor decât pe aceea de patetic mărturisitor”. “Pan Vizirescu, ultimul “gândirist”. ( articol semnat de Dan Stanca). La debutanți ( poezie) apare “un nume nou” ( Andrei Savin, C.N.
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
stat cu pătura trasă până peste cap, cu draperiile , de asemenea, trase cât era ziua de lungă și toate astea, de frica luminii, care mi-ar fi adus În fața ochilor o realitate de nesuportat! Și totuși, undeva În zare, mai Întrezăream o speranță: fiul meu care se afla la bunici... Realizând că acolo nu mă mai pot vindeca, Într-o zi am hotărât: “vând casă, masă și plec lângă fiul meu, sperând să-mi vindec sufletul”. Stupoare! Fiul meu tocmai termina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
definitiv legătura cu cel care mi a fost soț. Fiul meu pleca.Mi se părea că nu este real, că totul e doar o gumă. Durerea care Îmi ardea sufletul, flăcările acoperind și ultimul strop de senin pe care-l Întrezăream, nu poate fi descrisă În cuvinte. După ce m-am chinuit să urmez o facultate, după pierderea celor două ființe dragi, am ajuns să-mi petrec restul zilelor la țară, alături de părinții mei. Cea mai mare problemă erau atacurile de panică
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și cât întuneric va fi de acum înainte sub acoperișul acestei case. Deși Ina își pusese toate speranțele în contribuția lui Mihăiță la încălzirea atmosferei, ea observă în mai multe prilejuri că relațiile între cei doi copii se cimentau greu. Întrezărind prezența unei stări glaciale dintre ei, în una din zile, când Mihăiță se afla singur cu ea în bucătărie, îl întrebă: - Simt că voi doi comunicați destul de puțin, nu-i așa!? - Mami, după ce ne facem lecțiile, fiecare dintre noi își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
clipocit nedeslușit Îi picura În auz cu zgomot stins, Înnebunindu-l. Se Întrebă cum de mai era conștient Încă, cum de mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul acela tăios al interminabilei așteptări și Întrezări vidul imens În care plutise mereu. Undeva, Într-unul dintre ungherele Îndepărtate ale camerei, descoperi o uriașă pânză de păianjen. Pânza, de un albastru transparent, acoperea un pat masiv, peste a cărui lucire mată o văzu, dintr-o dată, pe ea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
procedură de către instanță. Al doilea moment este în timpul dezbaterilor, începând cu prima zi de înfățișare. Ultima ocazie de renunțare este dată de momentul situat înainte de deliberarea și pronunțarea hotărârii de către instanța de fond. Alte posibilități ulterioare nu mai pot fi întrezărite, decât prin folosirea căilor de atac, ceea ce este o cale lungă și întortocheată. Rezolvarea conflictelor de natură civilă prin mediere este cu atât mai tentantă cu cât părțile se bucură de o serie de avantaje în cadrul procedurii amiabile și mai
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
Început al ieșirii din starea de pură violență. Clarificarea acestui aspect este de cea mai mare importanță. Atâta vreme cât nu se diferențiază aceste amândouă părți ale judecății morale de valoare și nu se recunoaște independența lor relativă reciprocă, nu se poate Întrezări sfârșitul acelei Îndelungate controverse Între filosofia morală formalistă și cea teleologică. Cea formalistă va continua să o combată sau să o suspecteze pe cea teleologică, ca fiind „morală a succesului”: pentru ea valoarea acțiunii nu depinde de modul de a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
rămăsese, atunci când și-ar fi pierdut șirul. N-ar fi fost oricum nicio noutate, chestia asta întâmplându-i-se destul de frecvent și azi. "Mă asculți sau te plictisesc cumva?", m-a întrerupt el malițios, tulburându-mi imaginea în care îi întrezăream răzbunător viitorul. "Sigur, sigur!", m-am grăbit eu să-i confirm prima parte a frazei, eludând-o discret pe cea de-a doua. "Da? Credeam că te gândești tot la jocu' ăla de care văd că nu te plictisești niciodată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mușama, cu picioarele pe mușama!", insistă el, speriat ca nu cumva pacientul să-i murdărească cearșaful alb. "Domnișoara Ștefania!", strigă ORL-istul. Dintr-o cameră alăturată apăru o duduie într-un hălățel scurtuț, suficient de puțin opac pentru a se întrezări prin el lenjeria de o nuanță delicată, bătând ușor spre lila. Tânăra mesteca în grabă, cu vădită poftă, ceva: "M-ați chemat, dom' doctor?", se interesă ea cu gura încă plină. "Nu. M-am prefăcut doar ca să-ți cronometrez timpul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
devină și mai pronunțată. Acuma, după despărțirea de Iozefina, și mai ales neșansa de a-mi repara greșeala (care?), mă făcea să înțeleg și mai bine finalul filmului sau mai bine-zis să înțeleg cu adevărat finalul acestui film și să întrezăresc faptul că, orice am face pe pământ, într-o bună zi tot singuri vom rămâne. Singura mângâiere ar fi și atunci și acum, pianul. Strigătul de disperare al pianului! Numai el mai e capabil să deplângă viața care e o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că voi muri și nu îmi voi respecta atribuțiunile de mamă. Eram tânără, confuză și panicată, iar puterile îmi scădeau din ce în ce mai mult, simțeam că mi se terminase benzina. Durerile erau din ce în ce mai puternice chiar dacă făceam mereu tratamente. Nimic bun nu se întrezărea în viața mea și eram din ce în ce mai disperată, acceptând în final ideea ca nu mai era nimic de făcut. Devenisem o victimă sigură a unui sistem de sănătate care era incomplet, uitând de omul psihologic. Acum spun simplu și direct, că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Când ne-am oprit la un semafor, m-am aplecat și am sărutat-o pe Anna, rămânând astfel uniți secunde În șir, departe de toate catastrofele lumii. Am tresărit numai când jetul de spumă a atins parbrizul, lăsându-ne să Întrezărim În spatele ecranului albicios o șapcă albastră. călătorul Eu, domnilor, am fost cea mai mare parte din viață un om cu o sănătate desăvârșită, aș spune o sănătate de fier, dacă fierul n-ar avea și el slăbiciunile lui, enumerând aici
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
îți creează convingerea unui scriitor inepuizabil - și atunci când întreprinde analiza de sine, deschisă spre un vast orizont cultural. În memorialistică, păstrându-și reflexele stilistice, psihologice și problematice din proza de ficțiune, Nicolae Breban devine un personaj fabulos dintr-un roman întrezărit în negurile imaginației și ale conștiinței, un personaj egal în pregnanță și anvergură cu Paul Sucuturdean din Animale bolnave, cu doctorul Minda din Îngerul de gips, Rogulski din Don Juan sau cu Grobei din Bunavestire. Ca personaj al lumii literare
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
De aceea Îi seamănă atît de bine. Și, după un timp oarecare de reflecție, mai adăugă: el ne va ajuta să-l găsim pe tati. Plictisit, maiorul Smith opri casetofonul. Ascultase mai bine de jumătate din caseta Înregistrată, fără a Întrezări nici un sens. Ca de fiecare dată, bazaconiile cu care Împăratul și colonelul se gratulau reciproc, gîndite parcă anume pentru ca nimeni să nu Înțeleagă nimic, Îl obosiseră teribil. N-ar fi avut nici un rost să continue, dacă n-ar fi fost
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
apariția Încă un petrolier care aștepta intrarea În port. Nu raportase despre observațiile sale, deoarece nu obținuse avizul pentru interceptarea convorbirilor telefonice ale colonelului (pe care totuși le intercepta, din curiozitate și pentru uzul strict personal). Pe de altă parte, Întrezărea și aici conjurația unor forțe ostile Statelor Unite, iar conștiința Îi dicta să acționeze cu orice risc, măcar În calitate de simplu cetățean și patriot. Era un imperativ căruia nu i-ar fi rezistat nici cel mai indolent dintre indivizii care Își merită
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
portar și semna într-un caiet, se întorcea acasă convins că n-o să se aleagă nimic din planul său. Multe nopți n-a reușit să adoarmă deloc. Chinuit, speriat sau uimit, zăcea doar întins în pat cu ochii abia mijiți, întrezărind printre pleoape aceleași imagini dezolante ale coridoarelor goale și ale băncilor pustii. Ești mai norocos decît îți poți închipui, nu oricine beneficiază de șansa de a-și exersa discursurile într-un amfiteatru prin care bate vîntul, fără nici o privire ațintită
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de afară. Am privit pe fereastră. Mult sub nivelul meu, Lowndes Square dormita în ceața felinarelor prin care se înălțau, ajungând până aproape de fereastra mea, trunchiurile negre ale copacilor. Nu reușeam să-mi dau seama dacă lumina difuză prin care întrezăream formele de jos era a amurgului sau dacă era doar lumina felinarelor alungând noaptea. Cerul era acoperit și întunecat. M-am întrebat cât o fi ceasul. Ceasul meu stătuse și telefonul încă nu era conectat. Din ceea ce puteam vedea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o sală de cinema unde luminile tocmai s-au stins. În curând avea să se aprindă și proiectorul, iar eu voi auzi, mai bine spus, voi vedea adevărul despre Dora. Pentru câteva clipe, erau doar umbre și liniște. Apoi se Întrezări o rază de lumină vibrând În Întuneric și din neant apăru o fetiță, firavă. Se pare că era din Kolberg, de pe coasta pomeraniană. Slabă și fără dinți În față, cu codițe și gesturi indiferente, stătea mână-n mână cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ei bine, e treaba ei - n-are încotro! Nu e cazul, desigur, și nu-i o scuză pentru nimeni să mă amenințe cu sinuciderea numai pentru că sunt suficient de înțelept ca să-mi dau seama câte necazuri și reproșuri reciproce se întrezăresc la orizont... Scumpo, te rog, nu mai urla așa, o să mai creadă cineva că te-am luat la gâtuit. Ah, scumpo (mă aud pledând anul trecut, anul ăsta, în toți anii!), ai să-ți revii, zău, pe bune; ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]