2,365 matches
-
îți așezi inima pe talerul balanței egiptene de calcar din această intersecție, îți cântărești ba-ul tău, pasărea ta cu cap de om, treimea care ți-a rămas de parcurs este mai grea decât cele două treimi tocmai încheiate, te întristezi, apoi te arcuiești și țâșnești mai departe către sufletul tău. nouă în al cincilea loc: apar buruieni înalte în aer, alge încâlcite în apă, dinți tăioși în pământ, otravă sulfu roasă în corpul tău. ești extrem de hotărât, însă nu hotărârea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe dealurile satului din potcoava pădurii. Înzăuată în pete multicolore, pădurea privea ocrotitor și nostalgic la satul aciuat acolo în vale. Aștepta nerăbdătoare parcă întoarcerea gospodarilor de la câmp - câți mai rămăseseră după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel s-a oprit în zariștea cuprinsă de văpaia apusului, șia pus mâna streașină lăsând ochii arși de dor să soarbă priveliștea din vale... O pânză subțire de fum - aproape străvezie - plutea în lungul văii, până hăt în gura pădurii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
loc, femeia nu răspunse nimic, dar pe față i se așezase deja o mască de adâncă tristețe dintr-odată. Bărbatul, văzând bine lucrul acesta, continuă încurajator, cântărindu-și atent vorbele: - Haide, vreau acum să știu! Văd bine că te-ai întristat brusc, iar asta nu poate prevesti deloc ceva pozitiv, dar, cu toate acestea, chiar vreau să înțeleg misterul tău, iar asta, pentru că, de-a lungul vremii, am ajuns să îmi dau seama că este mai bine să vorbești cu cineva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai comod în locul în care mă aflu eu acum, căci cei care m-au adus aici, dimpreună cu oamenii care gândesc precum cei care m au adus aici, sunt de o prostie cu totul înfiorătoare și incorigibilă. Iar asta mă întristează și, totodată, mă învrăjbește continuu. Văd în ei niște spirite atât de primare și cu totul fără valoare, atât de mărunte și aplecate numai către fleacuri fără vreo însemnătate oarecare. Am constatat că ei toți nu știu altceva să facă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
anii, acest amestec din sufletul lor fie sporește în dimensiuni, alimentat fiind de succesele repetate ale odraslei, fie scade, se împrăștie treptat și dispare, căci toate iluziile părintelui sunt spulberate de însuși cel pentru care ele au existat. Lucrul acesta întristează nespus de mult. Pentru toată lumea, era mai mult decât evident că mama lui Osvald se găsea pe cea de a doua poziție, iar asta o mâhnea cel mai tare, cel mai dur. Nu putea să sufere o astfel de impietate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prin sine însele, antonime și care se exclud natural una pe cealaltă. Așa încât, nai de ales, hotărăște-te: sau ești pesimistă cu totul, sau ești optimistă cu totul. Asta este ceea ce nu înțeleg oamenii niciodată. Și apoi, se mai întreabă întristați de unde li se nasc atâtea dezamăgiri... Pe urmă, chiar aș vrea să te întreb direct: de ce te tot agiți tu atât? De ce tot iei toate lucrurile astea atât de în serios și de personal? Care-i problema ta reală, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ai să zâmbești! Și uite... acum când Îți scriu, a Început să plouă, ca o blândă eliberare. „Mai bine taci! Ascultă ploaia venind din depărtări Pe arșiță și vânt Ce mult a plâns! Cu plânsul ei fără cuvânt. Nu te-ntrista! Povara ei e chiar povara ta. Lacrimi prăfuite, curând se vor usca Și-apoi, cătând În urmă cu galeșe priviri, Zâmbind șăgalnic - ecoul ei s-o pierde-n amintiri. Mai bine taci! Ascultă ploaia Și nu te Întrista! Cuvântul ei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Nu te-ntrista! Povara ei e chiar povara ta. Lacrimi prăfuite, curând se vor usca Și-apoi, cătând În urmă cu galeșe priviri, Zâmbind șăgalnic - ecoul ei s-o pierde-n amintiri. Mai bine taci! Ascultă ploaia Și nu te Întrista! Cuvântul ei - curgând În picuri Un soare arzător Îl va usca. Și parcă aud - curtenitor vântul, șoptindu-mi: E timpul să te bucuri!” Cu drag, Valentina 1 iulie 2006 Nu poți lega o prietenie veșnică cu timpul. Cine a crezut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai în vârstă. Să nu vă plângeți de durerile sau nereușitele voastre, dar nici să nu vă lăudați cu succesele sau meritele voastre. Sunt persoane care se vor bucura atunci când vă va fi greu, și sunt persoane care se vor întrista pentru binele vostru. Să nu țineți mânie în voi, nici supărare, că acestea nu-l lasă pe om să se roage. Stăruiți-vă să iertați și să uitați tot cuvântul sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o cere. Tatăl o rupe și i-o dă și pe aceasta. Mai încolo, copilul vede un tufiș cu fructe roșii și atrăgătoare și cere și de acestea. De astă dată, tatăl îi spune că nu se poate. Copilul se întristează. Tatăl nu i-a explicat de ce nu se pot mânca acele fructe, copilul e prea mic și nu va înțelege că ele sunt otrăvitoare. Așa ne supărăm și noi, fără să știm că, de fapt, ni s-a făcut un
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lui Dumnezeu ca să facă ceva numai să nu poată veni în acea zi, să-i mai dea ceva timp pentru a lucra la traducerea carții. Când intră seara în biserică, o văzu pe doamna închinându-se la icoane. El se întristă și zise în sinea lui: „Doamne, Te-am rugat să faci ceva ca să nu poată veni astăzi.”. A doua zi, trebuia să-i dea cartea. Când a mers la chilie, a luat cartea și s-a apucat de muncă. În
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai în vârstă. Să nu vă plângeți de durerile sau nereușitele voastre, dar nici să nu vă lăudați cu succesele sau meritele voastre. Sunt persoane care se vor bucura atunci când vă va fi greu, și sunt persoane care se vor întrista pentru binele vostru. Să nu țineți mânie în voi, nici supărare, că acestea nu-l lasă pe om să se roage. Stăruiți-vă să iertați și să uitați tot cuvântul sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fără de Dumnezeu și ce răutăți nu scornea dușmanul credinței despre ei? Dar cunoști dumitale măcar unul din ei care ar fi încercat să-și apere numele și onoarea înaintea celor ce îi cleveteau? Eu nu cunosc pe niciunul. Dumitale te întristezi, suferi și te doare, ei, însă, se bucurau și mulțumeau Domnului, pentru că știau că prin aceasta vine curățirea și mântuirea, prin suferință, prin înjosire și prin smerenie. Unicul lucru care îi mâhnea era păcatul. Acum să vedem cum stau lucrurile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și a hotărât să le spună totul așa cum este. A doua zi, a potrivit un moment în care i-a avizat despre hotărârea lor, a ei și a soțului. A fost neașteptată vestea, i-a uimit și chiar i-a întristat dar, spre marea ei bucurie, i-au spus că o înțelegeau și că se bucurau pentru ea, cu toate că le părea rău și doreau mult să rămână. Era pe la mijlocul lunii iulie și, fiind timpul vacanțelor, au rugat-o să rămână până la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-o, apoi auzind zi de zi aceeași poveste, văzându-i zi de zi seninătatea cu care se așează la masă, pofta cu care savura "bunătățile", fără să se întrebe cum au "aterizat" acolo începuseră să o obosească și să o întristeze. Muncea ca o sclavă afișând o fericire deplină. Nu voia să afle nimeni cât este de fraieră. În primăvară când venise acasă, îmbrăcată cu cele mai bune haine pe care le avea, dar fără ciorapi, când soarele încă mai avea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe care altfel nu l-aș fi cunoscut niciodată. Mă simțeam obosită. Am făcut un pas în față, pe obraji îmi curgeau șiroaie de lacrimi, i-am întins mâna. Se uita uluit la mine, îmi pare rău că te-am întristat cu povestea mea, zice el, lacrimile îmi curgeau șiroaie, în măruntaie simțeam un gol uriaș, de parcă aș fi născut. Dacă n-aș fi cunoscut-o pe soția mea înainte, cred că m-aș fi îndrăgostit de tine, ești o fată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ntre o cofetăriță.și se hotărâse când să aibă loc nunta. Ceva mai târziu apăru un nou zvon. Miruna a suferit un chiuretaj. Cam nereușit. și s-ar afla într-o situație critică. O zi mai târziu vestea i-a întristat pe mulți lucrători din stațiune. Miruna a murit. O s-o înmormânteze în aceeași zi cu nunta cofetarei.Așa s-a și întâmplat.și, iată, acum,însoțite de două mulțimi care se intrepătrund; cei sosiți pentru nuntă se separă, în urma fanfarei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nou, de cerșit. Nu toată lumea care trecea pe acolo îi dădea câte ceva. Totuși, multora le trezea milă și compătimire. A început să devină cunoscută cimitirului. Câte cineva i-a adus și câte ceva de pus pe trup. Ea nu s-a întristat. Dimpotrivă. S-a bucurat, a spus bogdaproste, și a strâns, tot, cu ce miloșii au omenit-o. Bărbatul, părinții, o uitaseră. Parcă, nici nu fuseseră, pe lume, ei pentru ea și ea pentru ei. Aseară, s-a simțit rău. Aproape
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
opune Mihai. Lăsați. Aici nu-i treaba voastră. Ăsta e prietenul meu din pruncie. și copilul? Urmașul. Urmașul său și al meu. O, cum au trecut de iute nouăzeci de ani! Cum au trecut! Lasă. Nu e momentul să ne întristăm. Dimpotrivă. Să ne ținem cu firea. Să dovedim că suntem ce-am fost și până acum. Da, ai dreptate. Să ne simțim frumoși, și răzbătători, prin necazurile și nenorocirile vieții, ca doi brazi: deși atât de în etate, totuși, să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mărimile, mi se băgau în suflet, ca țânțarii seara, prin ochi. Prin unele mulțimi...în unele cazuri...ești osanalizat... în altele, huiduit și uns cu ouă crude, sparte de personalitatea ta... Să nici nu te bucuri, să nici nu te întristezi. Doar, de fiecare dată, și pretutindeni, să râzi. și tot râde. și încă râde. În timpul ăsta, mulți dintre cei care trec pe lângă el, rostesc, arătându-l cu degetul: priviți, un prost! Ba nu, zic alții, un nebun, nu un prost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
este surclasată de cea din roman, casa lui Bulgakov situîndu-se sub așteptările bulgakofilei, Casa Griboedov nefiind ceea ce se credea, pînă și tramvaiul care l-a decapitat pe Berlioz, nu trecea pe-acolo! Fotografia lui Bulgakov, din ultimele lui zile, te Întrista...Dar un rînd mi se pare tare frumos, În relatarea diaristei : „dar dragostea, pe unde zburătăcește ea oare, pe unde?”. Fiindcă rîndul acesta nu este doar despre Margareta scriitorului rus, ci și despre urmașele ei de azi, fie ele din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mult la felul în care articulăm cuvintele, cum ne mișcăm și cum gesticulăm și tot așa, suntem super-oameni. Doamne, ce mult iubesc această transformare a omului, totul este perfect, adică nu chiar tot, să nu exagerez, singurul lucru ce mă întristează este decalajul extraordinar care s-a creat între oameni, pe de-o parte cei super evoluați și prosperi, iar pe altă parte cei care încă mai trăiesc cu programul instinctual de supraviețuire (adică animalic). Dar, bănuiesc că așa o fi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
lucrurile când conștientizezi că tu ești responsabil direct pentru ceea ce ești acum. Ce trist poate părea faptul că ai înțeles că ar fi putut fi altfel în realitatea ta, dacă ai fi fost învățat de mic altfel, dar nu te întrista prietene pentru că acum EU și TU știm cum stau treburile în esența lor și nu ne rămâne nimic de făcut decât să încercăm ușor-ușor să construim o altă realitate, care să corespundă noilor tipare de gândire și energie. Primul lucru
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
știrea în Batalion că oferă 440 de perechi de ciorapi de protecție pentru cal, pe care ii avea în „plus” în gestiune; știți ce însemna pentru el aceste perechi - 2 ciorapi de protecție, ori calul are 4 picioare; m-a întristat și mi-am dat seama câtă instrucție se făcuse înainte de venirea mea la V.M.! O altă situație legată de cai dar și de subunitatea de Pr. A. Ch., care în lucrările de mobilizare avea destinat un cal pentru transportul rezervei
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
În secret un roman. Această presupunere nu numai că-l reabilitase În ochii ei, dar Îi și stimulase imaginația. Din nefericire, ori de cîte ori Îi era stimulată imaginația, Christina sfîrșea prin a deveni de o gelozie feroce, ceea ce o Întrista. Se gîndea că, dacă el e un tip așa deosebit, care scrie romane, toate femeile Îl vor rîvni, iar una dintre ele i l-ar putea fura. Astfel că, după ce Îi vorbise atît de frumos despre ce scrie În Zohar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]