551 matches
-
încercări de versificare în grecește, la stăruința lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. 1827 - A debutat cu o traducere după Hero și Leandru a lui Musaios și a poemului Zaire a lui Voltaire. A scris „Păstorul întristat”, poezie publicată în "Curierul Românesc" (la 8 mai 1830) de I. Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann). 1828 - Scrie „Ruinurile Târgoviștei”, tipărită la 20 martie 1830, în aceeași gazetă, cu o prezentare
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
colegilor săi: "s-ar putea să-l fi distrus și terminat". El a prescris fiole, dar nici acestea n-au fost eficiente. Anne, care a petrecut o zi și o noapte lângă patul fiului ei, era atât de extenuată și întristată încât a leșinat. Cu toate acestea, pe la mijlocul zilei de 29 iulie, Gloucester respira mai ușor și durerile de cap s-au diminuat, ceea ce a dus la speranța că-și va reveni. Îmbunătățirea a fost trecătoare și în aceea seară el
Prințul William, Duce de Gloucester () [Corola-website/Science/325914_a_327243]
-
-s pentru diluare - pentru oglindire. Lansarea cărții a fost la prestigioasa bibliotecă Onisifor Ghibu. O oglindă și această lansare - nu doar pentru autoare. Drumul destinului. Personal, intim, biografic, dramatic, dureros. Sufletul rănit dictează cuvinte rănite, din interiorul poeziei privesc ochi întristați, inima bate în ritmul cuvântului, frumusețile răsar din miezul motivelor esențiale, poeta își înregistrează peisajele sufletești. Bântuită de dor și de adevăr este poeta. Până la obosire, până la lacrimă, dar și dincolo de acestea, pe unde se obține încrederea că drumul pe
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
Roma (1888) pentru ca din 1889 să-și continue studiile în Germania, la Bonn, susținându-și în limba germană teza de licență cu un subiect de dialectologie italiană (1891). În 1889 publică la Palermo, prima culegere de versuri, "Mal giocondo" (Veselul întristat). În Germania traduce în italiană "Elegiile romane" ale lui Goethe și compune "Elegiile renane". În 1892 se întoarce în Italia și din 1893 se stabilește la Roma, an în care scrie primul roman, "L'esclusa" (Exclusa) ce va fi tipărit
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298882_a_300211]
-
de miazăzi. Franciscanii descălecaseră în Franța încă din 1217. În acest loc n-a încetat Anton însă a predica. Căile pe care umbla el erau tot atâtea raze de lumină, pentru că-i lumina pe cei neștiutori, îi mângâia pe cei întristați, aducea la pocăință sufletele împovărate de păcate și de patimile cele rele, iar ereticii Albigensi din acele locuri au fost învinși. Câteodată Dumnezeu îi dădea putere să rostească cuvinte de prorocire, cum s-a întâmplat la Le-Puy, la Bourges, prorociri
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
peste un portret interior al celui care a fost Mircea Popescu. Evocări avem, desigur, de la redactorii, sau colaboratorii "Revistei Scriitorilor Români", de la Teodor Onciulescu, care scrie despre moartea excelentului ei redactor nr. 13/1975, la cei care și-l amintesc, întristați, în revista pariziană "Limite", 1975. Virgil Ierunca,( "Subiect și predicat", sau Ștefan Baciu ("Praful de pe tobă") fac aplicate referințe la omul demn, care a fost Mircea Popescu, la valoarea lui moral-profesională, la prietenul lor... Eu am dorit, beneficiind de contribuțiile
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
a făcut efortul de a lega medicina de cele mai noi descoperiri ale matematicii și fizicii. A murit de leucemie, de care a suferit ca urmare a expunerii repetate la efectul razelor Roentgen, la 9 martie 1955, la Cluj. Prieteni întristați ai bunului nostru profesor Negru, ne despărțim astăzi încă de unul dintre marii înaintași ai școalei de medicină din Cluj. Profesorul Negru a avut cinstea să se situeze - prin omenia sa - prin muncă, prin capacitatea și realizările sale, în rândul
Dimitrie Negru () [Corola-website/Science/310598_a_311927]
-
-și poate explica acest fenomen. A doua zi, se întoarce iar la malul mării. De data aceasta, soarele ce se naște din mare îi dezvăluie icoana sfântă plutind pe apă. Recuperarea icoanei sfinte stârnește lacrimi de bucurie pe obrazul lui întristat. Descoperă cu tristețe că fețele Fecioarei și Pruncului Sfânt fuseseră rănite cu iataganele in mai multe locuri. Anufie a adus icoana la Mănăstirea Dălhăuți - cicatricile de pe fețele Fecioarei și Pruncului Sfânt se văd și astăzi, ca și cum ar fi făcute în
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
IV sau din patru iambi. Altădată, șovăiala aproape că dispare, dar muzica insinuantă a versului are sorginte asemănătoare: „Și flautul magic vorbi; tremurată, O notă stîngace sălta peste clape Ca vocile stinse-n murmur de ape Și-ncet simfonia căzu întristată" (Cînd vioarele tăcură, II). Aici, extrem de rarul alexandrin clasic se compune din două emistihuri, fiecare format din doi amfibrahi cuplați, provocînd un contrast căutat între scurtimea emistihului și unitatea ritmică trisilabică. Asemenea virtuozități prozodice sunt executate de Petică fără emfază
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
până acum despre Dumnezeu Și însușirile atribuite Lui nu-L exprimă suficient, iar din numirile pe care I le-a dat nu se potrivește niciuna, deoarece El este mai presus de toate acestea. „L-am chemat pe nume, se exprimă întristată mireasa (sufletul), pe cât era cu putință să găsesc un nume pentru Cel nenumit. Dar nu există vreun nume care să atingă cu înțelesul lui pe Cel căutat. Căci cum ar putea fi provocat să răspundă printr-o chemare pe nume
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
care visează sa gasească o mină de aur și sa devină foarte bogat. Este de origine Europeană dar e căsătorit cu o femeie din Malaezia, cu care are o fată, Nina. Eșuează să găsească mina de aur și vine acasă întristat. Auzind că britanicii cuceresc rîul „Pantai”, el construiește o casă mare și generoasă aproape de locul unde trăia, cu speranța de a primi țara invadatoare in țara natală. Cu toate acestea, invadarea nu a avut loc, iar casa rămâne neterminată. Unii
Hanul lui Almayer () [Corola-website/Science/331626_a_332955]
-
puțin un an, doi, de odihnă completă. În ultimii doi, trei ani, rareori se întâmplase ca Nobunaga să folosească asemenea cuvinte blânde când vorbea cu un supus. Hanbei simțea în inimă o anume dezorientare, care nu era nici fericită, nici întristată. — Nu merit o asemenea compasiune, doamne. Plecând pe câmpul de luptă, mă îmbolnăvesc; întorcându-mă, nu fac altceva decât să beneficiez de mărinimoasele dumneavoastră favoruri. Nu sunt decât un om bolnav, care nu v-a făcut absolut nimic de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
munte. Toți știau că poemul avea caligrafia executată de Kaisen, preotul șef al Templului Erin. — Ah, cât e de trist că însuși sufletul acelui stindard părăsește astăzi Castelul Tsutsujugasaki și se mută cu locul. Toți oamenii din vechea capitală păreau întristați. De fiecare dată când drapelul cu cuvintele lui Sun Tzu și flamura cu cele treisprezece ideograme chinezești erau desfășurate și luate în luptă, vitejii soldați se întorseseră cu ele. În acele vremuri, ei și orășenii răgușiseră strigând din toată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
neauzit: — Se pare că de data asta și Seniorul Ieyasu a fost cam nedumerit. Desigur, nu e decât un rezultat indirect, dar reiese că nevoia de a-l opri pe Ieyasu a dispersat puterea militară a lui Mitsuhide. Cât de întristați trebuie să fie războinicii clanului Tokugawa pentru că au fost nevoiți să se întoarcă acasă fără luptă. Și astfel, în ziua a douăzeci și cincea a lunii, imediat după ce-și aduse mama în siguranță la Nagahama, Hideyoshi plecă spre Mino. În Mino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mers prea departe atacând cu o violență neașteptată și nejustificată atunci când avea mai întîi a cere o esplicațiune pe care și fără acele cuvinte violente ne-am fi grăbit a i-o da. Red. [2 decembrie 1877] [""ROMÎNUL" ESTE ADÎNC ÎNTRISTAT... "] Romînul" este adânc întristat; "Romînul" plânge cu amar; "Romînul" geme și se vaită că înfrățirea nu s-a făcut! În ziua de 26 ianuarie, zice sibila radicală în numărul din 1 fevruarie, toate partidele s-au întrunit la un vot
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
știut, că ăștia din Vișeu erau foarte tineri și... Nu vreau să spun că destul de reduși, dar nu prea știau ce se Întâmplă și ce s-a Întâmplat. Eu le-am dat adresa. Au primit, iar soră-mea, atât de Întristată sufletește, s-a stins... Pe ea n-au recunoscut-o, nu știu... Că ea dincolo a lucrat... are și un băiat inginer... Și el s-a luptat, dar a fost refuzat. Ar fi interesant să ne povestiți despre drumul din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o nenorocire pentru o femeie, contemplă ea pentru sine aceste cuvinte. Vorbăreață! Eu nu sânt vorbăreață! Și nu mi-a spus nimeni până acum că ași avea o puternică personalitate! Mi-ai creat două complexe!"', repetă cu un reproș de întristată înstrăinare. "Așa de repede? zisei râzând la rândul meu de subtilul ei humor. Înseamnă că la fel de repede pot să ți le și alung!" Nu mai poți, gata!" îmi răspunse ea intratabilă. (Abia mai târziu aveam să aflu că era chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dorului ce moare”; „Vai, blândul, tristul prinț vestit/ Ce triști sunt crinii pe cărare!”. Accentul cade pe atmosferă, picturalitatea rămâne eterată, absorbită în nuanță, imprecisă. Ciclul Când vioarele tăcură se cufundă în muzică, lux, visare vagă. Poezia instrumentelor muzicale (viori, întristate mandoline, flautul magic) vine din simbolismul francez. Elogiul tăcerii, albul atotstăpânitor trimit la Stéphane Mallarmé (pentru el, ca și pentru Stefan George, P. nutrea un adevărat cult). Sinestezii de o deosebită finețe asociază sunete, culori și parfumuri până la risipirea contururilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
în proză Text suport: Șiretenia vulpii Un om bun, neștiutor A venit în ajutor Unui șarpe cam flămând Care și-a cam pus în gând Repejor să-l răsplătească Cu o moarte nefirească. Asta ți-e dreptatea, șarpe? Spuse omul întristat.) Că doar eu te-am ajutat, Iar acum tu drept răsplată Mi-ai luat suflarea toată. Haidem dar la judecată! Coana vulpe cea roșcată, S-a gândit ea ziua toată: - Mergem dar la văgăună Ca să văd faptele toate, Și să
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93491]
-
Mihai Stoian Cad frunzele vestejite că o cortina vegetală. Natură pare a fi întristata de spectacolul străzii: tineri, mulți tineri, majoritatea tineri, stau la coadă pe la felurite porți și uși de consulat, asteptîn-du-si în liniște rîndul. Pragul mării decizii a fost trecut, cu strîngerea de inimă firească! N-aș bagă mîna în foc că
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 584. 5 Ca odinioară în Betleem, Hristos vine tainic astăzi la noi și prin chipurile smerite ale oamenilor fără adăpost, ale copiilor și bătrânilor abandonați, ale săracilor și bolnavilor, ale oamenilor singuri și întristați, flămânzi și neaju torați. Prin urmare, mai ales în aceste zile, să urmăm îndemnul „colindului sfânt și bun”: „Și-acum te las, fii sănătos/ Și vesel de Crăciun,/ Dar nu uita, când ești voios,/ Române, să fii bun”. Să‐i
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
TV a distribuit pe Facebook mai multe citate pe care aceasta le împrumuta de pe un "generator" de astfel de cuvinte de înțelepciune. Viața va fi mai bună atunci când vei înceta să iți pese de ceea ce cred ceilalți" - Bianca a continuat, întristata probabil de "răspunsul" postat de Victor pe pagina lui de Facebook (fotografia în care acesta apărea alături de un băiețel), printr-un mesaj mai resemnat - "Uneori câștigi, alteori... tragi învățăminte. Când ai ajuns la capătul a ceea ce ar trebui să știi
Cum își cumpără Bianca Drăgușanu înțelepciune de pe net by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71495_a_72820]
-
cafea, a spus el. —Bine, am răspuns eu cu un zâmbet plin de mărinimie, în timp ce prin toți porii emanam (așa speram eu) echilibru și relaxare. Și-a dispărut. Iar eu am așteptat. Și-am așteptat. Of, Doamne, m-am gândit întristată, probabil c-a șters-o. Nu vrea să aibă de-a face cu mine. Începusem să dezvolt un talent pentru situațiile astea. Probabil că Adam era îndesat pe gemulețul din toaleta bărbaților, chinuindu-se să iasă printre pubelele urât mirositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
după el. Îmi organizasem plecarea, când Adam a apărut vesel de după colț, cu o tavă cu cafele și brioșe în brațe. Ticălosul! Fusesem matură și înțeleaptă fără să fi avut absolut nici un motiv. Eram așa de mândră de mine. Eram întristată, dar spiritualizată de greșelile pe care le făcusem, iar el se întorsese și stricase totul. Aura mea rozacee, introspectivă și pansivă se dusese pe apa sâmbetei. Ticălos egoist! Îmi venea să-i strig să se ducă naibii și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că mâncarea e foarte bună, dar pur și simplu nu pot să mănânc. Nu știu de ce. Îmi pare sincer rău, am adăugat privindu-l seducător. — Nu-i nimic, a zis el strângând farfuriile. O să-mi mai gătești? l-am întrebat întristată. — Sigur că da, mi-a răspuns el. Și, te rog, pentru numele lui Dumnezeu, nu mai arăta așa de nenorocită. —E numai din cauză că sunt așa de agitată, i-am spus. Nu pentru că mâncarea ar fi oribilă. —Agitată? A venit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]