743 matches
-
tare flămînde, O umbră peste țară, ce-n gheare o cuprinde, Cu un cap bea sudoarea poporului, stocată-n bănci, Iar cu celălalt petrolul, dîndu-i lui Hades un brînci, Devenind un diavol stăpîn pe soarta oamenilor Și a umbrelor din întunecimea adîncurilor. Dar cîte jivine au năvălit, Doamne, peste tot! Asistînd neputincios acest popor netot La spolierea țării, de aur și cîmpie, De nu vom avea nici unde să-ngropăm sicrie. N-am suportat minciuna și hoția nicodată, Sperînd să avem
LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI (VERSURI) de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346080_a_347409]
-
cu el însuși nu pentru că se afla singur, ci pentru faptul că lumea se dorea singură stăpânită de întuneric. Era un timp al spuselor, nu a oricăror vorbiri, ci al dorinței de exprimare, poate chiar timpul rugăciunilor când de teama întunecimii cerului omul căuta iertarea și, de aceea, creierul său ardea „ca flacăra de soare”. Sugestivă, metafora bacoviană deschide cel de-al treilea ochi și lasă ca omul să vadă și să simtă adevărul prin teamă. Cine putea acum, cu milostivenia
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
noi, trudind, Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit. Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind, Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvală Inundă-ne iubirea - noian de prospețime, Zâmbește-o buburuză unui boboc de cală Ce amorțise-n glastră. Un val de-ntunecime Își unduie mătasea-n ocean pictat cu vise Pe boltă ard luceferi când jarul din lalele Se stinge-n bobi de rouă; firavele narcise Privesc îndrăgostite spre-un snop de albăstrele. Cu razele-i firave, purtând în trenă doruri, Regină
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Să crezi c-aleargă funigeii să-l mângâie Atunci ș-acolo unde plânge vântul, Tristețea lui cutremura pământul Voind să îl despice felie cu felie. Întunecimea jinduind de lună nouă Din ciob de stea lumină va primi... Vreodată o floare, cât de mică, va-nflori Acolo unde cade un firav bob de rouă. Fachir, culcat în propriu-i jar să ardă Cotropitoarea disperare răzvrătită, Se perpelește
SĂ CREZI... de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369643_a_370972]
-
acelea blestemate, Vino, reintruchipeaza-te în abur, în roua, în petale de maci purpurii, Canta-mi ființă zăpăcita și dorurile, Reda-i inimii cântecul pierdut. De ce nu poți veni din nou la geamul meu, întruchipare solară? Unde rătăcești acum, in ce întunecimi ți-ai încleștat ființă? Ce nouri blestemați ți-au întunecat zările? Am nevoie să știu cine a avut nevoie mai mare de tine? Ce ți-au promis spiritele întunericului mai mult decat ți-am putut oferi aici, pe pamant? Te
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
tapetați cu lucrările lui Ion executate în ultimii ani. Lucrarea ,,Muntele,, fusese realizat printre ultimile sale lucrări. De dimensiuni îndrăznețe în centrul acestui tablou, ochiul meu a perceput o pasăre care prin zborul ei atât de îndrăzneț dorește să biruie întunecimea muntelui la lăsarea nopții. Pe chipul, sau poate pe ochiul ei sugestiv redat prin culorile cerului, parcă citeam suferința ei neluată în seamă de alte păsări, truda ei plină de abnegație - sau mai curând sfârșitul vieții ei în apropierea unei
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
Și-ai uitat de-a să cunună De șoapte Când admiri scânteie de lumină E pentru că, copil se joancă-n ține Ce-a uitat cele ce-l anima De bine Lumină din tine de o trezești Scutură-te de a ta întunecime Când auzi ale stelelor lumină E pentru că, un altul se naște-n vid Ce așteaptă o nouă cortina De individ Când atingi cerul de lumină ... Citește mai mult Când te trezesti cătând luminăE pentru că, esti singur în noapteși-ai uitat de-
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
Și-ai uitat de-a sa cunună De șoapte Când admiri scânteie de lumină E pentru că, copil se joancă-n tine Ce-a uitat cele ce-l animă De bine Lumina din tine de o trezești Scutură-te de a ta întunecime Când auzi ale stelelor lumină E pentru că, un altul se naște-n vid Ce așteaptă o nouă cortină De individ Când atingi cerul de lumină E pentru că, iubești și trăiești Și viața îți este plină De povești Referință Bibliografică: Lumina
LUMINA de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353324_a_354653]
-
sunt atât de jos, Probariul iadului cel mai zelos.. Tu ai putut să mă urci cât mai sus, Era frumos..nu știu pân’unde am ajuns, Aflasem doar o cascadă de-ntuneric, Unde umblu încă după iubire bezmetic.. Oo, hâde întunecimi ce nu se îndurară, Ce mai scuturare ușoară de inimioară, Poți ostoi așa iubirea cu tot inimicul, Făcându-l ușor pe cel iubit - inamicul.. Referință Bibliografică: iubirea cu tot inimicul... / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1639, Anul
IUBIREA CU TOT INIMICUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352996_a_354325]
-
în primul rând un „scafandru” ce a căutat în adâncul sufletului omului, a găsit pietre, le-a cules și le-a adus la suprafață, ca noi să le studiem, să le întoarcem pe toate fețele, să le vedem strălucirea sau întunecimea, prețiozitatea sau banalitatea... Pentru acest curaj de a explora adâncimile sufletului, pentru explozia și incisivitatea gândului, Cioran trebuie prețuit. Într-un fragment din jurnalul filozofului austriac Wolfgang Kraus am putut citi caracterizarea: „Un mers agitat, cu pași mari, un fel
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
origi¬nea în viclenia și perfidia iadului. împotriva diavolului și a tuturor mijloacelor sale ucigătoare de suflet se așează conștient și senin mucenicul și martirul lui Iisus Hristos, angajat pe calea adevărului și al dreptății, ca să lupte împotriva idolilor și întunecimii diavolilor. Prin urmare, pătimitorii lui Iisus Hristos, plini de forță harică și îndrăznea¬lă sfântă se prezintă înaintea persecutorilor cu puterea lui Dumnezeu, pentru a impune în fața lumii, potrivnice credinței lor, credința și iubi¬rea creștină, pe care le mărturisesc
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
cel al cărui suflet în cheltuirea-i de sine refuză orice plată, căci nu are să dea vreodată înapoi: acesta doar dăruiește, fără încetare, iar pentru sine nu ține nimic''. Nietzsche Nimic nu mă doboară mai mult și mai adânc decât întunecimea gândului meu abandonat în uitare...eu, femeia-copil mă știu caldă și frumoasă pentru tine, alesul inimii mele! Și aștept , ca tu să mă apropii de miezul tainelor din tine spre a gusta nectarul florilor de mai...când liliacul își răsfrânge
FEMEIA, MEREU O TAINĂ... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354170_a_355499]
-
Cei care se vor impiedica, care se vor rătăci au doar un singur ajutor: sclipirea teribilă a mâniei de dincolo de ei. Le va fi ghid de nădejde.Înfricoșarea le va umple ochii de țărână, le va smulge, sfărâma clipele propriei întunecimi. Dezleg suspinul din mister și el devine flacără. Din el voi crea mii de clipe fericite care vor lumina geamătul din tine, cel ce m-a chemat. Slava deșartă poate fi atinsă cu ușurința amestecării unor poțiuni, pentru satisfacția celor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
Cei care se vor impiedica, care se vor rătăci au doar un singur ajutor: sclipirea teribilă a mâniei de dincolo de ei. Le va fi ghid de nădejde.Înfricoșarea le va umple ochii de țărână, le va smulge, sfărâma clipele propriei întunecimi.Dezleg suspinul din mister și el devine flacără. Din el voi crea mii de clipe fericite care vor lumina geamătul din tine, cel ce m-a chemat. Slava deșartă poate fi atinsă cu ușurința amestecării unor poțiuni, pentru satisfacția celor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă.'' Viața aceasta duhovnicească de rugăciune este o legătură cu Izvorul sfințeniei, al vieții și al înțelepciunii și ea ne ajută să și învățăm bine, să sfâșiem întunecimile de pe mintea și inima noastră, care ne fac nesimțitori la cuvintele lui Dumnezeu. Prin rugăciune aceste valuri se îndepărtează, iar dacă punem accentul pe apropierea de Dumnezeu, toate celelalte vin aproape de la sine, în mod firesc. Să nu fie goluri
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
învățată ieri. Râul îmi șoptește, posomorât și greu, Și curg nedumeriri pe trecutul meu. Când capu-mi-ntorc ca să-ntâmpin vântul, De piscul unui gând se spânzură cuvântul. Casa mea sub pleoape-i lumină-n adâncimi, Și cuibul meu de patimi și întunecimi. Un înger îmi trasa drumul anodin din cărți, Prin puful fumuriu și orb al bătrânei nopți. Gemeau în geamantan visele frumoase, Iar viscolu-mi creștea în carne și în oase. Cu fiecare zi mai mor câte nițel, Cum moare neștiutul, blândul
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
raze Iar eu îmi lepăd griji și sentimente fade Când mintea naște noi și-ntortocheate fraze. Mă-nchin și eu la templul conștiinței mele, Să-mi înflorească-n el ideile albastre, Iar poezia să răsară ca o lună Ce luminează-ntunecimile sihastre. Tu, muritorule, cu sufletul deschide Comoara ce-nainte-ți stă neprihănită, Apropie-te de ea ca de-o icoană vie Și oblojește-o, dacă-i de priviri rănită! Mărgăritare din grădina inimii Presară peste ea și tandru-nviorează Neliniștile
ÎN DIMINEAȚA ASTA POEZIA RÂDE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358994_a_360323]
-
viața lui. Cu toate că într-un anumit timp îndelungat s-au vehiculat informații deformate... Ceea ce, chiar pentru mintea unui copil iubitor de frumos și de splendoarea versului eminescian, nebunia poetului părea ilogică... nu avea cum să apară din bun senin o ‘’întunecime într-o gândire ce vedea și cernea atâtea splendori în cap, nu avea cum să-i apară nebunia fulgerător într-o logică care trăgea în sine cu putere Lumina, n-avea cum... Cum ar fi fost posibil? Cum nu avem
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
ne pasă... da, prin exagerarea de a convinge pe altul despre convingerea noastră personală..? Din aceasta a venit tragedia Geniului în țara aceasta... a fost întotdeauna vorba de întunericul acuzatorului pentru că cel prea Luminat, precum Eminescu, devenea pre-“acuzator” acestei întunecimi fără de margini - sau poate doar din câteva inimi, dar suficiente... cumva îi lua “menirea”, îi lua pământul de sub picioare acelui acuzat, chipurile.. acelor sus-puși care i-au înscenat o moarte tragică precum oricărui mare român ce devenea incomod sistemului din
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
din Noul Testament cartea de căpătâi a iubirii dumnezeiești: GARANȚIA IERTĂRII DIVINE, o etapă superioară înălțării omului de la statutul de Om Vechi - Ființă întru Speranță, la statul de Om Nou - Ființă întru Încredere, Certitudine și Voință, pe vecie eliberată din dominația întunecimilor luciferice și ridicată către Lumină, așa cum Învățătorul însuși spune: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața...”. Chiar și schimbările sunt radicale: de la Dumnezeul poporului Ales - la Dumnezeul tuturor Mărturisitorilor, de la Supunere la Iubire, de la Pedeapsă la Jertfă. Este Noul Testament GARANȚIE A
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – IANUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359700_a_361029]
-
care crengile copacilor se întind ocrotitoare spre cei ce se iubesc:” Pe cărare-n bolți de frunze,/ Apucând spre sat în vale,/ Ne-om da sărutări pe cale, / Dulci ca florile ascunse. // Și sosind l-al porții prag,/ Vom vorbi-n întunecime:/ Grija noastră n-aib-o nime, /Cui ce-i pasă că-mi ești drag?// Înc-o gură - și dispare...// Ca un stâlp eu stam în lună!/ Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi, dulce floare!” Iată apogeul erotic visat de poet, regăsit și
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
se înnegrește la capete“ (voi povesti în cer), „stau în întuneric“ (o profeție nu se mai poate), „noaptea asta m-a prins departe de fundătură“ (ziua în care am mâncat lumea). Poetul însuși s-a perfecționat în condiția propriei sale întunecimi: „mi-am dat seama că sunt cel mai negru poet“ (Oameni tăcuți). El comunică lucruri întunecate, spune „ceva ce nu se poate spune decât pe întuneric“ (Roagă-te să nu se întâmple iarna) și în „bezna de cretă a Iadului
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
între pereții/ unei lumi pe care n-o cunosc“ (un acoperiș deasupra capului), „eu nu sunt eu“ (La frontieră I), „sunt obișnuit să fiu altul“ (la început a fost usura), „Eu sunt Neînțelegătorul“ (Un cântecel cu stomacul). Resemnându-se în întunecime și anonimat, spiritul creator refuză lumina și resimte literatura ca arest și grajd: „nu vreau lumina altora care pute“ (La jumătate) în „arestul literaturii“ (Arestul literaturii), în „grajdurile literaturii“ (Un critic de treabă). Figurile de amprentă ale poeziei lui Nicolae
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
căpitanul. Un oștean mai lucid strigă: - Aduceți scările și înnădiți-le! Să-l coborâm până nu se întoarce satana! Nu peste mult timp în ogradă cântă cocoșii. - Este salvat! Necuratul nu se mai întoarce. La cântatul pintenaților se ascunde în întunecimea sa! Preda este coborât de pe acoperișul turnului. Pricepu că întunecimea sa se instalase ca stăpân, conform pactului și le da de înțeles să părăsească zona. Ca urmare a celor întâmplate, căpitanul convocă de urgență sfatul boieresc. - Boieri dumneavoastră, sunteți îngrijorați
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
-le! Să-l coborâm până nu se întoarce satana! Nu peste mult timp în ogradă cântă cocoșii. - Este salvat! Necuratul nu se mai întoarce. La cântatul pintenaților se ascunde în întunecimea sa! Preda este coborât de pe acoperișul turnului. Pricepu că întunecimea sa se instalase ca stăpân, conform pactului și le da de înțeles să părăsească zona. Ca urmare a celor întâmplate, căpitanul convocă de urgență sfatul boieresc. - Boieri dumneavoastră, sunteți îngrijorați pentru soarta averilor domniilor voastre, dar dacă apare principele din ținutul
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]