3,639 matches
-
mării. Mi-am ridicat picioarele și-am dat la o parte cartea pe care o aveam alături. Nu voiam să mă scald. Voiam să citesc, dar apa prelinsă din jgheab uda și mânjea paginile. Marea asta era un cimitir enorm. Învățătoarea murise. Și primarul și poștașul. Cum nu existau morminte să povestească despre aceste morți, putea fi adevărat sau nu ce se zvonea despre ele. Ploaia ștergea toate amintirile. Nimeni nu se mai gândea să mănânce. Nici măcar Wilson. Mona, a zis
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
degrabă nechibzuit decât îndrăzneț, se aventura să decoleze pe furtună și ploaia îl făcea una cu pământul. Pe poștaș nu l-au omorât. A murit într-un accident de avion. Nici contrabandistului nu i-au venit de hac. Chiar și învățătoarea ar fi putut fi una dintre victimele accidentelor de avionetă. Zborul cu avionul era singurul mod de a ajunge ori a părăsi acest țarc singuratic. Era o pădure atât de întunecată încât până și soarele, sătul de ploaie, se preumbla
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Aflu dintr-un ziar ieșean (din 23 februarie 2010) că marele teatrolog George Banu „va realiza un apendice necesar despre Sarah Bernhardt”. Și eu care credeam că apendicele este extirpat tocmai fiindcă nu e necesar!... Despre bigotismul treimiist: de Crăciun, Învățătoarele din Brașov, au refuzat spectacolul meu cu Stan Pățitu’, deoarece...era cu draci, și Necuratul nu dă bine-n post, nu-i așa? Zilele astea, niște cadre didactice cu frica lui Dumnezeu, s-au scandalizat iarăși de faptul că li
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și Belzebuți, pe scenă?! Încep să cred că păgînul ăsta de Ion Creangă, trebuie scos din manuale : căci nu doar Stan Pățitu’, ci și Dănilă Prepeleac, și Ivan Turbincă, conțin ...Ucigă-i Toaca! Plus că marele humuleștean creează probleme, periodic, Învățătoarelor pioase din toate colțurile țării! Propun ca-n perioada posturilor să nu fie reprezentat, la Operă, ori la Sibiu, nici Faust ; și să se retragă din librării Maestrul și Margareta; și, pe viitor, cei care scriu ori montează piese cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Fiind foarte curate, puteai să spui că sunt că scoase din cutie... hainele. Au crescut cele trei fete destul de bine: două dintre ele, adică mama și cu sora din Bârlad au facut liceul pedagogic și au ieșit un fel de Învățătoare, cealaltă... nu prea a Învățat, dar oricum a ieșit proiectantă, mutându-se la Vaslui, fiind ajutată de frații bunicii. Dar la 27 de ani s-a Îmbolnăvit de diabet și este pensionată pe caz de boală și de atunci ea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
se făcuseră ore sau o parte a lor fuseseră trecute cu vederea. Vor fi recuperate cândva, nu se știe când. Întregul corp profesoral decisese că e cazul să sărbătorească Ziua Femeii Pe 9 Martie, vasăzică, încercam să o convingem pe învățătoarea noastră că ideea de ieri, aceea de a nu face ore, a fost una extrem de reușită, o experiență care merită reiterată. Și ne-am folosit de un pretext pe care nu l-aș numi neapărat religios, ci sărbătoresc, în sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lui Costăchel. Între timp, au ajuns și Măriuca cu ceilalți. Învățătorul și-a luat bastonul de după ușă și, sprijinindu-se de brațul lui Costăchel, au pornit spre poartă. Ia să-l pup pe Tăchel, că tare-i frumos - a grăit învățătoarea. Măi, da’ mândri mai suntem noi astăzi! a apreciat bătrânul învățător. Dar nu mi-i rușine nici cu mămicile lor. Uite-te la ele cât îs de emoționate și ce bujori le-a pus în obraji bucuria! Hai să ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prea multă vreme și într-o zi tot ai să treci pe la noi - l-a întâmpinat învățătorul, ridicându-se cu greu din fotoliu. De unde vii? Cred că de la primărie. Să-ți pun ceva de mâncare. Îi fi flămând - a intervenit învățătoarea. Ce-i aia flămând? Hămesit, nu alta - a răspuns Costăchel, cu un zâmbet palid pe obrazul obosit. Eu am să fac ce n-am făcut cam de multă vreme. Am să aduc o oală cu vin, să ne mai aducem
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Să știi că am tras bine piciorul... Ce musafiri? Mă faci curios - a întrebat învățătorul, ridicând sprâncenele albe a mirare. Musafiri de soi, nașule, nu șagă - a făcut-o pe misteriosul Costăchel. Dezorientat, învățătorul a aruncat o privire întrebătoare către învățătoare, care privea curioasă spre Costăchel. Ce ați rămas așa? Păi, cum altfel? Noi nu așteptăm nici un musafir. Musafirul nepoftit va fi binevenit - a rimat vorbirea Costăchel, lăsând misterul să plutească în atmosferă. Uite la el. Poate să moară omul de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dar un om de ispravă - a apreciat agronomul. Eu zic să nu uităm pentru ce ne-am adunat și să întrebăm de sănătate cele ulcele ce stau îmbufnate pentru că nu sunt băgate în seamă. Apoi s-o rugăm pe doamna învățătoare - așa îi spunea bătrânul întotdeauna soției sale față de musafiri - să ne omenească cu ceva de-ale gurii. După un timp, licoarea parfumată din ulcică a topit timiditatea inginerului. Iar Costăchel a făcut anunțul: Acum să vă spun de ce se află
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fotoliu învățătorul, deschizând larg brațele, să-i îmbrățișeze. Bine ați venit, copii! Bine v-am găsit și sărut mâna, nașă! a răspuns Costăchel și pentru Petrache. Rar vă mai vede omul. Ia veniți încoace, să vă pup - i-a primit învățătoarea. Ei, ce veste poveste? a întrebat învățătorul. Am venit să vă vedem și... Tare mă tem că treaba cu văzutul îi așa, de ochii lumii, iar în căpușorul vostru bâzâie altceva. Să auzim! Cum văd eu, nașule, față de matale nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cum bârfește pe la colțuri - a vorbit învățătorul, deschizându-le ușa. Ce să facem și noi, nașule. Trăncănim, să treacă vremea. Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! Intrați repede că se crapă mălaiul - i-a îndemnat pe același ton de șagă învățătoarea. Noi ne așteptam la o fripturică de miel și la cozonaci, udate cu vinișor de anțărț și când colo, matale, nașă, ne primești cu mălai? Hai să plecăm, Petrache! Aici nu-i de noi - a continuat Costăchel gluma, în râsul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pentru că mai am și alte obligații pe ziua de astăzi. Nu-i nici o supărare. Ne bucurăm că ați răspuns imvitației noastre. Și, ca să nu uităm pentru ce ne-am adunat, hai să ne așezăm în jurul acestei mese pe care doamna învățătoare o dichisește de dimineață - a sugerat învățătorul. Pe inginer l-au așezat în capul mesei „Că așa se cuvine musafirilor” - după cum avea obiceiul să spună învățătoarea. Tu, Costăchele, stai colea, lângă domnul inginer, și fă-o pe paharnicul, că eu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ce ne-am adunat, hai să ne așezăm în jurul acestei mese pe care doamna învățătoare o dichisește de dimineață - a sugerat învățătorul. Pe inginer l-au așezat în capul mesei „Că așa se cuvine musafirilor” - după cum avea obiceiul să spună învățătoarea. Tu, Costăchele, stai colea, lângă domnul inginer, și fă-o pe paharnicul, că eu ud mai mult pământul - a rânduit învățătorul lucrurile. Nu i nimic, nașule, că și morții sunt ai noștri - a răspuns Costăchel. Inginerul s-a așezat și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lucrurile s-ar desfășura omenește și atunci aș avea posibilitatea să vă am oaspeți. Dar așa... Sperăm să se întoarcă vremurile bune, domnule inginer - și-a exprimat speranța învățătorul. Da, dar să nu fie prea târziu pentru noi - a intervenit învățătoarea. Să avem răbdare. Vorba ceea: „Cu răbdarea teci marea, dar cu răul nici pârăul” - a grăit bătrânul, ridicându-se să-l conducă pe agronom. Când s-a întors, s-a oprit în mijlocul camerei și, zâmbind unui gând, a clătinat din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
încoace. Adică taman 1939”. Uite așa o ținea de fiecare dată când avea chef de vorbă... Dumnezeu să-l hodinească. Și acum, ar trebui să ne facem nevăzuți, Petrache! a sfârșit vorba Costăchel. Mai stați. De ce vă grăbiți? a intervenit învățătoarea. Apoi eu i-am promis Măriucăi că mergem și pe la tata-socru și nu aș vrea s-o supăr. Doar știți cum îi ea. Dacă se supără nu zice nimic, dar oftează și suspină ca un copchil. Iar mie mi se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
brumat musteața. Bine ați venit, copii. Așezați vă colea, să ne stea pețitorii - i-a întâmpinat învățătorul. Eu am avut o presimțire, că la vreme de seară o să avem oaspeți, și chiar acum am scos plăcintele din cuptor - a intervenit învățătoarea, bucuroasă de musafiri dragi. Nici eu nu am rămas mai prejos. Ia priviți colea cum geme oala cea burduhoasă sub povara vinului... Măi, să fie! Care-i norocosul dintre noi doi? Îi greu de spus, dar știu sigur care-i
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și nu s-a uita în stânga sau în dreapta. Atâta știe: primăria și Măria. Adică Măriuca. Așa și trebuie. Până una alta, ia poftiți colea, în jurul mesei. Tu, Costăchele, știi ce ai de făcut. Nu aștepta să fii rugat - a ordonat învățătoarea. Știu, nașă. Unde-s ulcelele? Aha, uite-le colea în blidar... Ce mai veste-poveste ne aduci, Costăchele? Apoi, nașule, ai avut matale dreptate vorbind despre nemți. Mare popor, nebuni conducători, sau mentori, cum le-ai spus mata. Iaca ultima lor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-se când la el, când la însoțitoarea lui, fără a scoate nici un cuvânt. După câteva minute, redeșteptată, o întrebă pe femeia care-i adusese copilul acasă: Ce s-a întâmplat, Veturia? Abia atunci dovedi să-i pronunțe numele colegei sale, învățătoarea de la clasa a III-a. Repetă: Ce s-a întâmplat? Precum vezi, nimic! Putea să se întâmple, dar spre norocul lui, a scăpat dintr-o mare cumpănă... Și Veturia îi povesti cu lux de amănunte scena la care asistase îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu are nici o șansă să-l liniștească pe certăreț care, oricum, nu putea să înțeleagă că el, riscându-și viața, i-a cruțat-o pe cea a copilului, șoferul de taxi se îndreptă spre copil care se făcuse mic lângă învățătoarea Veturia, mai ales când văzu că șoferul făcea pași urieșești către el. Nenorocitule, puteai fi acum îngeraș, tună el cu glasul omului ajuns la disperare. Cum te-ai gândit să treci strada fără să te asiguri, și era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
el. Nenorocitule, puteai fi acum îngeraș, tună el cu glasul omului ajuns la disperare. Cum te-ai gândit să treci strada fără să te asiguri, și era gata să-i dea o palmă. Mâna îi rămase însă suspendată în aer. Învățătoarea se interpuse între copil și șofer, zicându-i: Ce vrei să faci, dom' le? E un copil, a greșit! Bine că nu s-a întâmplat nimic... Da doamnă, dar puteam să-l omor. Eu înfundam pușcăria și copiii mei rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe fratele mort. Când plângea mama, începeam și eu a plânge cu ea. Atunci ea se oprea și mă liniștea pe mine. Eu împlinisem cinci ani la sfârșitul lui octombrie. Venise iarna. În timpul acelei ierni, mama devenise și prima mea învățătoare. Următorul an, în septembrie, am mers la școală, în clasa întâi. Îmi plăcea mult la școală și aduceam note foarte bune. Mama reușise să mă învețe a citi, a număra și a face operații simple de adunare și scădere, mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
e acolo "se face fericită", cum spune ea, să plesnească rudele și prietenii de ciudă, să vadă cine este ea, o bogătașă din Australia, nu o orfană sărăntoacă, mi-a povestit cum demult, în prima ei tinerețe, atunci când a ajuns învățătoare, din primul salariu și-a cumpărat o rochie, apoi s-a plimbat prin târgul de la Năsăud cu un buchet mare de flori în brațe, așa, alene, prin târg, doar-doar or s-o vadă sătenii din Prundul Bârgăului cât este ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de la Năsăud cu un buchet mare de flori în brațe, așa, alene, prin târg, doar-doar or s-o vadă sătenii din Prundul Bârgăului cât este ea de frumoasă, cum a ajuns o adevărată doamnă, de un an și jumătate era învățătoare, își luase casă cu chirie, nu mai stătea îngrămădită într-un internat cu patruzeci de paturi într-o încăpere, nu se mai spăla în pârâul care curgea la marginea orașului, avea și ea un lighean ca orice doamnă care se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
adăpost pentru animale îvite și oi). O parte din aceasta au confiscat-o comuniștii în anul 1948, iar ce-a mai rămas, bunica a dat-o în 1959 la întovărășire. Eu, fiind elev în clasa doua, am primit de la tovarășa învățătoare Andrei un steguleț roșu cu suport care stătea tot timpul într-un loc încastrat pe mijlocul băncii din clasă, în semn de recunoștință. Moștenirea cuprindea și datoriile la Banca Comercială din Cernăuți, pentru care bunicul Costan primea curent somații de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]