449 matches
-
că ea o să fie cîinele lui Julius. Atunci Vilma, Încă zăpăcită de spaimă, o văzu pe Cinthia trîntindu-se la pămînt În patru labe și punîndu-și o zgardă de gît: „Hai, Julius, trage!“ Julius trase. Vilma Îi ajută să iasă din Învălmășeală, dar chiar În clipa aceea văzură cîteva picături de sînge care se prelingeau pe brațul Cinthiei, Cinthia se smulse din mâinile lor și o luă la fugă strigînd: n-am nimic! n-am nimic!, rămîi cu Julius!, mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
teme de ei, căci îi dau în mîinile tale, niciunul din ei nu va putea să stea împotriva ta. 9. Iosua a venit fără veste peste ei, după ce a mers toată noaptea de la Ghilgal. 10. Domnul i-a pus în învălmășeală dinaintea lui Israel și Israel le-a pricinuit o mare înfrîngere la Gabaon; i-a urmărit pe drumul care suie la Bet-Horon, și i-a bătut pînă la Azeca și pînă la Macheda. 11. Pe cînd fugeau ei dinaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
apropiau Încet și atent ca să bea apă. Apoi, pe terenul circului, se Înălțau, cu viteza magică a visurilor, corturile. Pe toată suprafața (de lîngă șine, singura suprafață plană din oraș suficient de mare pentru a permite instalarea circului) clocotea această Învălmășeală sălbatică, grăbită și totuși organizată. În lumina focurilor mari de gaz, fețele aspre și ridate ale muncitorilor străluceau, În timp ce, cu precizia ritmică a unui singur animal - a unei mașini umane de nituit - izbeau cu ciocanele parii, Înfigîndu-i În pămînt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd Janet le făcea cîte un ceai. De fiecare dată cînd o desena, mîna lui se mișca mai ușor și descria mai multe detalii din restul camerei. De parcă trupul lui Janet iradia lumina care clarifica lucrurile din jur și transfigura învălmășeala de mobile, pe Drummond care lucra lîngă dulap, pe domnul Drummond citind sau ațipind, chiar și resturile de pîine veche de pe masă în fragmente de armonie înșelătoare. Ea stătea nemișcată sub privirea lui fixă. Uneori ochii ei îi întorceau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
FI ALTCEVA? Nimic nu oferea o continuare de dezvoltare atât de logică a principiului non-A. Dar, odată făcută, la ce-i putea servi? 25 Sute de mașini oprite peste tot, siluete agitându-se spoturi luminoase, flăcări dansând în depărtare, învălmășeală. După ce își parcaseră mașina la peste un kilometru și jumătate de focarul incandescent, Gosseyn și Lyttle continuară pe jos vreo 800 de metri încadrându-se într-un lung șir de pietoni. În cele din urmă ajunseră acolo unde o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă. Stângăcia luptelor, neândemânarea, bâjbâiala combatanților îl lămuriră deodată pe Gosseyn. ― Dumnezeule! ― exclamă el ― lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
FI ALTCEVA? Nimic nu oferea o continuare de dezvoltare atât de logică a principiului non-A. Dar, odată făcută, la ce-i putea servi? 25 Sute de mașini oprite peste tot, siluete agitându-se spoturi luminoase, flăcări dansând în depărtare, învălmășeală. După ce își parcaseră mașina la peste un kilometru și jumătate de focarul incandescent, Gosseyn și Lyttle continuară pe jos vreo 800 de metri încadrându-se într-un lung șir de pietoni. În cele din urmă ajunseră acolo unde o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă. Stângăcia luptelor, neândemânarea, bâjbâiala combatanților îl lămuriră deodată pe Gosseyn. ― Dumnezeule! ― exclamă el ― lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
place, domnișoară? Lucy înclină iarăși din cap și funcționarul îi spuse: - Poftiți pe-aici. Lucy se ridică, socotind în mintea ei: "De-ndată ce suntem singuri putem să ne făurim un plan". La una din uși se produse nu numai învălmășeală, dar și agitație. Femeia care o interogase inițial pe Lucy se repezi înăuntru și-i vorbi cu glas scăzut "chelnerului". Peste o clipă se auzi o sonerie. Lucy se întoarse pe jumătate și, într-un mod destul de ciudat, își pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și care preluase controlul, luând decizii În numele amândurora. Probabil de aceea continua să blesteme În gura mare. Pentru că blestemele ei acopereau versurile Madonnei, trecătorii și vânzătorii de umbrele se strânseseră În grabă să vadă ce bucluc se mai clocea. În Învălmășeală, urmăritorul aflat la câțiva pași În spatele ei bătu În retragere, știind că nu e bine să-ți pui mintea cu o nebună. Însă taximetristul nu era nici pe departe la fel de prudent sau de timid, fiindcă Întâmpină Întregul scandal cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
jumătate mâncat, pregătindu-se să iasă să se Întâlnească cu niște prieteni adevărați. — Unde te duci, domnișoară? Micul dejun nu s-a terminat Încă, a spus mătușa Zeliha, deschizând gura pentru prima oară de când se așezaseră la masă. Lucrând În Învălmășeala și zarva din salonul de tatuaj șase zile pe săptămână de la doisprezece la nouă, ea era cea care savura mai mult decât oricine altcineva din familie Încetineala amorțită a mic dejunurilor de duminica dimineața. — E un Festival de Film Chinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și când Își târșâia picioarele de-a lungul unui covor lung și gros de noroi, vomă, sânge și fecale; chiar și atunci când nu știa cum să oprească plânsetul surorii lui celei mici, Shushan, și când, Într-o zi, În mijlocul unei Învălmășeli, a dat drumul mâinii ei pentru o fracțiune de secundă și a pierdut-o din vedere; chiar și atunci când a văzut picioarele mamei lui umflându-se ca două perne vinete și dureroase, acoperite cu vene purpurii și sânge; chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de varză, tăiței sau salată. Sos sau salată făcută din vinete condimentate cu usturoi, mentă și lămâie. Preparat culinar specific mexican făcut din cartofi, brânză sau fasole ( În limba engleză, În originală Nici o dragoste nouă pentru mine, totul e o Învălmășeală Ce-a fost a fost, acum e rândul meu să mă distrez În limba engleză, În original - Primitive love, I want what it used to be. În limba engleză, În original I don’t have to think, right now you
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
anti-sintonie, după un timp spânzuratul nu se mai mișcă, iar furca oscilează ca și cum ar fi fixată de spânzurat. (Dintr-o scrisoare privată a lui Mario Salvadori, Columbia University, 1984) Nu mai aveam nimic de aflat În locul acela. Am profitat de Învălmășeală, ca să ajung la statuia lui Gramme. Soclul era Încă deschis. Am intrat, am coborât și la capătul scăriței m-am pomenit pe un mic palier luminat de un beculeț, spre care se deschidea o scară În spirală, săpată În piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a se realiza — de meschinăria intereselor politice: „Se vorbește de atîta timp de principiul naționalităților, după care națiunile trebuiesc să încapă exact în aceleași limite. Lăsînd la o parte faptul că împărțirea ar fi în Balcani destul de factice, gîndindu-ne la învălmășeala și amestecul cu neputință de diferențiat al populației, principiul în sine ni se pare barbar de vreme ce nu poate fi înfăptuit decît cu sabia și limitat cu sînge. Cu toate astea însă, ne înfățișăm de atîta timp un regat sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mi s-a închis într-un spasm. Dar mi-am ținut ochii deschiși, așa cum făcusem la Mamre, și m-am uitat fix la orizont ca să nu încep să plâng și ca să nu mă arunc de pe acoperiș. Zilele treceau într-o învălmășeală de obiceiuri și priveliști noi, dar nopțile erau mereu la fel. Mă luptam cu visele care mă lăsau transpirată, udam cearșafurile așa cum sângele lui Shalem udase patul nostru, căutând aer și cu frică să nu scot vreun sunet. Dimineața, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În brațe. - Nu-l omorî! Scept Îl vrea viu, strigă cel de afară și, În clipa aceea, În casă se năpustiră alți vânători din neamul coarnelor de cerb. Se stârni o Învălmășeală nemaipomenită și vedeam limpede că n-aveam cum să răzbesc. Deja mă târau afară din casă, iar strigătul de groază al lui Nunatuk mă făcu să mă zbat din toate puterile. Unde erau ticăloșii ăia de pândari pe care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cel ce mă strivea. Îmi dădu drumul și se trase Îndărăt, horcăind, dar ceilalți vânători se și năpustiseră asupra mea. Am Împărțit câțiva pumni, Însă uriașii erau prea mulți. - Krog! răcni Nunatuk și se repezi, ca vai de ea, În Învălmășeală. Unul dintre netrebnicii ăia o izbi În țâțe și-o azvârli Înapoi În culcuș, În timp ce pe mine mă târau afară din casă. - Trage odată, Runa! auzii atunci, pentru a treia oară, glasul cel cunoscut, urmat deîndată de șfichiutul bine știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rulourile de postav roșu... Ați văzut vreodată postav roșu? Și când începea fanfara și cum mai cânta, încă de dimineață, în așteptarea osânditului... Și tobele, cum răpăiau tobele și tot orașul, îmbrăcat în ce avea el mai bun... Și ce învălmășeală și cum se băteau pentru locuri și cum se cățărau pe acoperișuri și prin balcoane... Și jidanii care aveau ferestrele spre piață... luau bani frumoși, că nimeni nu se zgârcea și plătea oricât pentru o vedere mai de ansamblu... ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în primele secunde despre ce este vorba.) BRUNO ( Alunecând în groapă.): Uiii! Gruuuubiiiii... Uahhhhrrrr... etc. Etc. etc... GRUBI (Crezând că sunt încă în reconstituire.): Ce e, mă? BRUNO: Ajutor! Ajutor! GRUBI: „Ce e, mă?” BRUNO: Ajutor! Grubi! (Se produce o învălmășeală cumplită pe marginea gropii; personajele, dându-și seama de pericol, încep să-l ajute pe BRUNO; lupta este violentă și grețoasă, urlete, hohote; sunt gata să cadă cu toții în groapă, învălmășeală de trupuri, țipete, strigăte scurte, disperate, toate pe fondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce e, mă?” BRUNO: Ajutor! Grubi! (Se produce o învălmășeală cumplită pe marginea gropii; personajele, dându-și seama de pericol, încep să-l ajute pe BRUNO; lupta este violentă și grețoasă, urlete, hohote; sunt gata să cadă cu toții în groapă, învălmășeală de trupuri, țipete, strigăte scurte, disperate, toate pe fondul urletului amenințător din groapă.) GRUBI: Ce dracu’... VIZITATORUL: Cum e posi... MAJORDOMUL: Na! Ține! Trage! Uuuu... GRUBI: Prinde! Na! Uah! BRUNO (Urlet continuu, disperare și silă.): A! A! Picioarele mele... VIZITATORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce dracu’... VIZITATORUL: Cum e posi... MAJORDOMUL: Na! Ține! Trage! Uuuu... GRUBI: Prinde! Na! Uah! BRUNO (Urlet continuu, disperare și silă.): A! A! Picioarele mele... VIZITATORUL (Țipă isteric.): Domnilor! Domnilor! MAJORDOMUL: Taci, prostule! (etc., etc. etc.; regizorul va compune această învălmășeală cât mai grotesc și mai real cu putință; țipetele, urletele și strigătele personajelor vor fi alese în funcție de imaginația, posibilitățile și temperamentul actorilor; impresia de pericol real, violent și nebănuit va trebui însă cât mai evident sugerată; în sfârșit, cu eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Mi¬e dor de tine... mi-e tare dor!... Bat cu fruntea țărâna și plâng... Te rog să-mi fii călăuză, cuget și sfat; văzul, auzul, răsuflarea... Toate din mine te vor și te cheamă...! In mintea lui era o învălmășeală de gânduri. Tot mai greu, prin somn își aducea aminte... ocolea în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă. își simțea sufletul plutind printre nori, cătând lumina... Tace și ascultă. Inima îi bate să se spargă, parcă jeluindu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
adânc cu vise... Se făcea că Vasilica l-a trimis la gară să caute o valiză pierdută în tren. Spera s-o găsească la ”obiecte pierdute”. Era o vreme întunecată si mohorâtă, gara abia se vedea din ceață... Pe peron învălmășeală mare; o mulțime de lume, bezmetică, parcă derutată, alerga tăcută de colocolo, fără nici o orânduială. Iorgu, rătăcit în îmbulzeala aceea fără nume, nu găsea biroul de ”obiecte pierdute”. întreba de unul, ba de altul... dar, nu primea nici un răspuns. Toți
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dar, cu toată truda nu reușea s-o găsească. Nimeni dintre cei întrebați nu știau unde este ”ieșirea ” din gară. La un moment dat, observă că nu mai are bastonul, îl pierduse. Ce să facă, unde să-l caute în învălmășeala aceea! -Nu-i nimic!.. își zise el resemnat, de- aș găsi măcar ”ieșirea”... Fata mă așteaptă îngrijorată, acasă.. Doamne, ce se face Fata fără mine!”. Ceasul arăta orele trei si douăzeci... dimineața. Isi sterse lacrimile adevărate, cu dosul palmelor si se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]