283 matches
-
văzuse pe un afiș la cinematograf, la ghetou, la povestirile pe care le-ar vrea Însfârșit publicate, și iarăși la frigul din cocioabă și la surcelele pe care le-a strâns ca să facă focul În ligheanul de tablă.... Toate se Învălmășesc În mintea lui, apoi se ordonează ca la un joc de puzzle, dând o imagine pe care Antoniu o definește prin cuvinte patetice. A ajuns În stația de autobuz obosit și confuz, pipăindu-și din când În când buzunarul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mâncarea la gură, numai că sunt atâtea de spus, atâtea lucruri la care să ajungem... De-abia mai reușim să respirăm, nici măcar nu ne lăsăm unul pe altul să terminăm o propoziție, așa că le lăsăm pur și simplu să se învălmășească și să se învârtă. La sfârșit, când vine chelnerul să ne aducă nota, ne ridicăm și ne zâmbim unul altuia. ― M-am simțit atât de bine, spune Ben când ieșim. ― Și eu. Nici nu pot să-ți spun cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și 2008). Are în pregătire la Editura Polirom volumul Amazoanele. O poveste. Sarsanela Așa cum trebuia s-o tocim la școală sau cum o citeam din cărți, istoria cu i mare îmi părea un bloc uriaș de granit în care se învălmășeau ani, secole, domnitori, războaie, victorii și din care nu puteam să desprind nici o așchie, darămite un colț. Pentru că era de nepriceput, înalt, abrupt, aspru și rece la pipăit, pietroiul ăsta îmi stârnea doar neplăcere și teamă, ca o problemă grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fi vrut acum să nu mai ajungem, să întîrziem cât mai mult clipa revederii (pe care mi-o închipuiam grea), așa cum un bolnav amână mereu ceasul operației. Capul îmi vuia, mă scuturau amețelile, stoluri, stoluri de gîn-duri contradictorii se încrucișau învălmășindu-mi mintea, creând un haos din care nu mai putea să răsară o hotărâre cuminte. ― Mai încet! Am strigat cu atâta furie încît șoferul stopă speriat. Acum mașina abia se târa pe asfalt, altele mai grăbite ne-o luau înainte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
toate frigurile. Citeam cu răsuflarea tăiată paginile una după alta, parcă aș fi vrut să le mistui cuprinsul dintr-o singură ochire. Cine ar fi putut să înțeleagă ceva în nerăbdarea mea care sărea dincolo de timp și în tremurul care învălmășea frazele amestecîndu-le alandala? Am reluat lectura după o pauză tot fără rezultat. Mihaela scria mare, nervos, unele cuvinte erau cu neputință de descifrat. Așternuse pe hârtie tot ce avea pe suflet, într-o grabă febrilă de parcă s-ar fi temut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a atenției, traversă strada cu nebăgare de seamă și fu lovit în plin, cu foarte mare putere, de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau în jurul său începură să se învârtească și să se învălmășească, nemaifiind cu putință deloc de lămurit. Gâfâi, de câteva ori, scurt și adânc. Apoi, cu o străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se pune în balanță și a se compara. În tot timpul acesta, văzând ceea ce văzuse, Șerban ajunse cu totul derutat. Cu toate că știa o mulțime de lucruri potrivite și necesare de făcut în astfel de situații, acum absolut toate i se învălmășeau cu repeziciune în minte, fără să se deslușească deloc; totul, în jurul lui, părea desprins parcă dintr-un vis urât; practic, făcea eforturi supraomenești, ca să-și mențină dârz sângele rece și ca nu cumva să se piardă de tot cu firea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
războinic tânăr călcă peste masa de ființe omenești și sări spre baza zidului cu acoperiș. Altul îi urmă exemplul. — Trecem peste ei! Urlând și împungând cu lăncile, oamenii traversară și, în curând, ajunseră să se agațe de acoperișul zidului. Războinicii învălmășiți în fundul șanțului se zbăteau și se îmbrânceau ca peștii încercând să sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau în picioare spinările, umerii și capetele propriilor lor tovarăși. Unul după altul, aceștia erau sacrificați jalnic pentru oribila goană prin mocirlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atenția. — Tango, ce se vede pe cer, într-acolo? întrebă Shonyu. Generalii din jurul lui se întoarseră cu toții spre nord-vest. — Să fie oare o insurecție? sugeră unul dintre ei. Dar, în timp ce mâncau ceea ce le mai rămăsese din rații, auziră, deodată, strigăte învălmășite la poala colinei. Tocmai se întrebau despre ce era vorba, când un mesager de la Nagayoshi veni în fugă, spre ei: — Am fost atacați prin surprindere! Ne-au luat pe la spate! strigă omul, în timp ce se prosterna în fața taburetului de campanie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Când te gândești intens, ți se arată. Numai ție. Vizualizezi extraordinar. Chiar faci gesturi semnificative: îi lași loc să treacă, de pildă. Are în mâini tava pe care aduce cafeaua; simți aburii aromați, respirația Sybillei cum îi întretaie, culcându-i, învălmășindu-i; un papuc i-a rămas în urmă, i-a scăpat din picior; te apleci și-l așezi sub talpa care așteaptă. Capotul e întredeschis și zărești un picior prelung, de dansatoare suedeză. Sybille, dacă nu e coborâtă din soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vrei să croiești ceva după pofta inimii tale. Alex deși nu avea motive să se grăbească se ridică de la masă, îi mulțumi lui George pentru invitație. Copleșit de cele ce auzise, părăsi locuința acestuia. Tot drumul până acasă îl făcu învălmășit de multele gânduri care-l urmăreau precum o umbră. În cadența pașilor, îi reveneau fragmente din discuția cu George, le asocia cu alte elemente aflate cu diverse prilejuri și, când a ajunse acasă, pentru a fi numai el cu gândurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mai poți să-ți stăvilești lacrimile? - Mă simt de parcă mi s-a scurs tot sângele din vene, nu mai am nici un pic de vlagă, viața mea Îmi pare de prisos. - Vino-ți în fire, fato! Destăinuiește-mi ce ți-a învălmășit sufletul și ai să vezi cum vor fugi departe de tine toate gândurile negre. Într-un hohot de plâns, Olga rosti: - Mamă, Alex m-a părăsit, se căsătorește! Apoi urmă: a ales pe o alta. Și iar izbucni în plâns
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
înconjurată de șerpi) — sau o adunare de domni frunzărind reviste. Sînt stilizări împinse către abstractizare, destul de nonconformiste pentru o epocă impregnată încă, în ipostazele ei moderne, de stilul Art Nouveau. Coperta întîi înfățișează o mulțime de domni caricaturali cu joben, învălmășindu-se și fugind, în panică, pe treptele unei clădiri vaste. Imaginea — probabil, o manifestație reprimată de poliție — pare desprinsă dintr-o comedie mută. Scris (nu și semnat) de Ion Vinea, „Avertismentul“ prin care se deschide revista este un articol-program incisiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
minut acceleratul s-a pus într-o mișcare lentă, fără smucituri și tânărul își putu continua amintirile. Mai are de mers aproape o oră însă acum se simte acasă< a intrat pe pământul dobrogean! Simte cum îl frământă gândurile, se învălmășesc însă vrea să-si amintească numai întâmplările plăcute. Cu ele să rămână din viață iar restul să le uite! El considera Constanța orașul nostalgiilor iar Bucureștiul al năzdrăvăniilor. Își aduce aminte surâzând de colegi, de neprevăzutul vieții de student. Într-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mă apucau de urechi și mă întorceau cu fața către vrăjitor, nu-i vedeam decât ochii pătrați, și râdeam, râdeam întruna, cu sângele curgând șiroaie. Dintr-o dată s-au oprit, tăceau, nu vorbeam decât eu, toate începeau să mi se învălmășească în cap, apoi m-au ridicat, m-au silit să mă uit la idol, și n-am mai râs. Știam că mă închinaseră lui, că trebuia să-i fiu slugă și să-l slăvesc, nu, n-am mai râs, gâtuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
s-o lipesc la loc. M-am uitat în gaură și am găsit un sul de bani: două mii de dolari în bancnote de o sută, legate cu un elastic. N-am fost nici bucuros, nici șocat. Gândurile mi s-au învălmășit și am scos la iveală întrebări pe care dorința mea nebună de a duce o viață normală le înăbușise: Dacă Lee avea banii ăștia, plus paraii pe care-i cheltuia în Mexic, de ce nu i-a plătit lui Baxter Fitch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Yannantuono original și a fost inspirat de un roman clasic - Omul care râde de Victor Hugo. În carte este vorba despre... În cocioaba în care a fost ucisă Betty Short era un exemplar din Omul care râde. Gândurile mi se învălmășeau în cap de abia mai auzeam ce-mi spune Jane. — ...un grup de spanioli din secolele cincisprezece-șaisprezece. Li se spunea Comprachicos. Răpeau și torturau copii, apoi îi mutilau și-i vindeau aristocraților, ca să fie folosiți pe post de bufoni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în apropierea cătunului există, da, să nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot organiza acolo vânători în mlaștină, singurele evenimente care îi scoală de la mesele lor pe pescari”... Atunci ascultasem destul de absent. Dar acum aveam puțin trac. Se învălmășeau în mine, într-un amestec confuz, gânduri și stări contradictorii; curiozitate, „ce dracu de vânători mai sunt și astea? să vânezi cerbi în mlaștină?”, ambiție, „acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de râs”, teamă, „dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dintre acei oameni e ucigaș? - Știu... Începu Auta, dar în aceeași clipă se auzi de-afară o larmă surdă, neobișnuită, pe podiș. Ieșirii cu toții repede. Larma venea dinspre pădurea de cedri. În scurt timp, dintre copaci porniră să iasă cete învălmășite de oameni. Când această mulțime ajunse în fața marii luntre argintii, strigând de frică și de durere, se putu vedea că era o mulțime de robi. Văzând luntrea și pe cei de lângă ea, robii se trântiră cu fețele la pământ. Spinările
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
atunci eram apropiați. — Grimus este un maestru al deghizării, spuse Liv. Fii sigur de asta, sărmană sosie prostănacă! Fața ta a fost cea care l-a fascinat. Dar s-a ales cu Prepelicarul. Un râs crud. în timp ce gândurile i se învălmășeau, Vultur-în-Zbor își dori să vadă chipul din spatele vălului. Și încă ceva, spuse Liv. Grimus este un bărbat foarte atrăgător. Poate așa se explică unele lucruriă Deggle obișnuia să-l numească frumușelul. Irina spunsese: „Nu ești omul care pari a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai mult sens să creadă că această tăbliță era autentică decât că era un fals. Saltul logic de care avea nevoie ultima variantă era mai mare decât cel de care avea nevoie prima. Trebuia să fie adevărată. Gândurile i se învălmășeau. Cum naiba ajunsese aici? Fusese adusă din Irak în Ierusalim odată cu uriașul val de antichități de la căderea lui Saddam: măcar atâta lucru era evident. Nu conta dacă ajunsese aici prin Beirut, Aman sau Damasc. Cum fusese găsită în Irak, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
el? Un veteran al securității israeliene care o lăsase inconștientă dintr-o singurtă lovitură, care furase o mașină și care cine știe ce mai făcuse la viața lui. Cum putea să aibă încredere într-un astfel de bărbat? Toate astea i se învălmășeau în minte în secunda în care se legăna pe margine, înainte să se hotărască să sară. Urmă căzătura - dar fu una ușoară, nu mai mult de jumătate de metru, ca și cum ar fi ratat o treaptă pe întuneric. Împiedicându-se, alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de pe obraz și spre un cer impecabil, ca un pâte tendre. Grădini suspendate pe dealuri, o succesiune de terase, cu trepte de piatră de pe care țâșneau cosași plin de ostentație, coborau trepte spre mare, În timp ce măslinii și leandrii lor se Învălmășeau unii peste alții În graba lor de a zări plaja. Acolo, copilul nostru stătea nemișcat În genunchi, ca să fie fotografiat În aburul tremurător al soarelui, pe fondul scânteietor al mării care În instantaneele pe care le-am păstrat este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Raze năuce de lumină străbat de afară, timid, prin ochiul de geam. Opaițul arde cu flacăra dreaptă și liniștită. Anton își netezea tânara nevastă, pe creștet, cu palmele lui mari, neînvățate cu dezmierdări, plângând încet. Afară, pe lizieră, urletele lupilor, învălmășite cu frământările văzduhului, nu mai conteneau. Când Anton se uită spre fereastră, capul lupului era tot acolo. Se ridică, și, în camașă și cu capul gol, se repezi cu pușca, afară, în ceardac. Lupul, mare aproape cât un vițel, sări
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
au bătut... Războiul care a bătut la ușă atâta vreme, acum a deschis-o violent și a pătruns și în casele fălcienilor, frângând tihna acestei oaze răzeșești, de oameni cuminți, harnici și evlavioși. Timpul și evenimentele se precipitară, și se învălmășiră ca într-un coșmar lipsit de rațiune. Țara intrase deja în vâltoarea războiului, evenimentele se succedau cu o iuțeală amețitoare, Întreg hotarul de miazăzi, pană la Gurile Dunării, era înconjurat de un brâu de foc, parcă.. Pe cer s-au
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]