270 matches
-
trebuit eu să mă uit la tine ca să mă vezi și tu... În timp ce altul s-a purtat altfel, e cu mult peste tine și are o inimă mare, nu ca a ta, neagră cum ți-e chipul... Gândurile mi se învălmășeau, faptul că făcusem cunoștință cu medicinistul dădea aceste roade otrăvite, în loc să mă fi liniștit, cum crezusem. Totuși n-am căutat-o și n-am încercat să-i înapoiez lovitura... Am început să uit. Profesiunea mă acapara, predam logica la o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai spun cine mai era dacă ajunseseră toți nimic? Cine vroia să se poarte ca și când ar mai fi însemnat ceva era luat în derâdere, și degeaba ascultam șoaptele unui poet care îi cunoștea pe toți, rangurile, meritele, mărimile mi se învălmășeau în minte și nu reușeam să le rețin numele, mai ales că n-am stat mult printre ei. "Tinere, se apropia de mine câte unul umil, n-ai cumva o țigare?" Păi de unde, dom' general?!" îi spuneam cu regret, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de vedere diferite. În aceste domenii de cercetare Semantica Generală oferea individului o metodă de a evita nevoia de certitudine. Nimic de felul acesta - aici. Asta era impresia lui. Era conștient de existența și a altor gânduri care i se învălmășeau în minte, ca izbucnite dintr-un fel de "fântână" de idei. Dar înainte ca acestea să prindă contur, cele două uși din dreapta sa se deschiseră din nou. Își făcură intrarea cei cinci chelneri Troog și tânărul. Chelnerii Troog aduceau pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Aglaia și spre prinț, care mergeau înaintea lor. Prințul Ș. tot încerca să discute cu Lizaveta Prokofievna despre lucruri fără nici o legătură cu întâmplările recente, poate ca s-o distreze, însă ajunse s-o plictisească teribil. Ea părea cu gândurile învălmășite de tot, răspundea aiurea și uneori nu-i răspundea deloc. Însă șaradele Aglaiei încă nu se sfârșiseră în seara aceea. De ultima dintre ele avu parte prințul. Când se îndepărtară cu vreo sută de pași de casă, aproape în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
venit mai înainte? Poate că ai fost așteptat. — Eu... mă gândeam... bâigui el, plecând. — La revedere! Mâine o să-i distrez pe toți povestindu-le. Mergea spre casa lui pe drumul care înconjura parcul. Inima îi bătea tare, gândurile i se învălmășeau și tot ce era în jurul lui semăna cu un vis. Și deodată, ca și mai înainte, când, de două ori, se trezise cu aceeași vedenie, ea i se înfățișă din nou. Aceeași femeie ieși din parc și se opri în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
idei și proiecte și vise. Dar cum să le prinzi? Dacă ar fi ca fluturii, le-aș aduna cu plasa de prins insecte; dacă ar fi ca păsările, le-aș ținti cu flinta; dacă ar fi ca visele, le-aș învălmăși în mrejele somnului. Travestite în miraculoase inspirații, gândurile colindă prin eter, poposind, după vrere, în minți neostoite și iscoditoare. Le aștept să vină și la mine pentru a le zidi în creații literare dăinuitoare. Investiții Am venit pe lume într-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
Poetul este asemenea viermelui de mătase: el își creează propria viață și atmosferă alta decât cea a prea comunei realități înconjurătoare contribuind cu mijloace proprii la înțelegerea celei din urmă. Trăirea obișnuită este ca o zbatere veșnică a valurilor mării, învălmășindu-se continuu în eterna-i neodihnă 17, pe când cealaltă trăire, trăirea poetică, este un flux al intuiției care constă într-o viziune penetrantă asupra realității, în descoperirea unui sens (s.n.) al lucrurilor mai adânc decât cel practic, pe care li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
amintire A.C. Cuza, în broșura " O pagină din istoria războiului independenței", unde, sprijinindu-se pe mărturiile unui oarecare locotenent Climoff Teodosie, încearcă să plaseze ca actor principal în scena cuceririi drapelului pe sergentul Grigore a Lucăi. Mai departe, totul se învălmășește: Candiano află că acel Climoff este un escroc notoriu, de șapte ori condamnat pentru înșelătorie, furt și escrocherie. Adversarii lui Candiano descoperă contradicții în mărturiile depuse, imediat după luptă, de Grigore Ioan. Cum se marca un punct, cum urma egalarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
întorc adesea în grota aceea ca să văd spărtura din boltă. Aștept să se facă amiază, ca zeul soare să lumineze pântecul pământului spre a-l fecunda. Sfârșesc prin a cădea într-o stare de prostrație, iar mintea mi se umple învălmășit de feluritele ipostaze trăite de ființa mea, până la aceea actuală... Tot ce se petrece cu mine nu e, desigur, ceva de laudă. Lumina de ziuă Lumina zilei care se naște îmi amintește de mama care, în fiecare dimineață, mă lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
zboară spre alte perioade ale vieții, când tineri visători testam un mecanism asemănător, În romanticul Prater al Vienei. Acum la Brisbane, În 2009, am simțit ceva din căldura acelor vise, perle de lumină În șiragul Timpului Pierdut!!! 227 Gândurile se Învălmășesc anapoda, ca boabele de grâu Într-un căuș de lemn, și bucuria-mi dispare din priviri, cu tânguiri de buhă... Investim puțin și grăbit Într-o profesie, și gata, ne trezim angajați la locul de muncă. Nu slujba, sau profesia
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
un poem monstruos... și nu știu dacă-și dădea seama de care parte-i adevărul, sau dacă exista măcar un adevăr, totul era ca o ceață de certuri lipsite de noimă și de conflicte oribile. Până la urmă totul s-a învălmășit într-un coșmar și Titus mă învinuia pe mine pentru asta, și într-un fel avea dreptate, uneori cred că mă condamna pe mine și mă detesta mai tare decât pe Ben. Desigur, când era mic, Titus era tot timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă simțeam mlădios, liber, neglijent, cu părul nepieptănat și, mi-am dat seama brusc, cu jacheta de pijama vărgată, peste pantaloni. Am înaintat puțin pe pod și el a procedat la fel. Fluxul se revărsa și valuri mari, compacte, se învălmășeau, scormonind flămânde în spațiul adânc, rotund, al cazanului. Se auzea un muget șuierător, dar nu destul de puternic pentru a acoperi o convorbire. Am stat locului, controlându-mi nasturii de la pijama, și așteptându-l să înceapă. Vuietul apei mă liniștea. Speram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am fost separat, în altă cameră... Deci după studii ne-o-mpărțit. Studii medii cu studii superioare am fost împreună, cele cu studii gimnaziale separat și cele cu primare, separat... Și-aș-am și rămas până la urmă, că nu ne-o mai învălmășit. Nu știu de ce, da’ între timp se terminase colectivizarea, și-apoi vroiau să le educe pe țărănci să meargă să accepte colectivul, că foarte multe dintre ele s-o bătut cu cei care-o venit să le oblige să dea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
doar absolutul stins Orbecăim prin focurileăstinse! Ne este dor de tot ce nu mai știm Și plângem lacrimile plânse. Uităm că încă mai putem să fim Nu doar cuvinte-n fraze strânse. Ne îndoim de noi și de idei Și-nvălmășim durere, plâns și rugă Ne transformăm prietenii în zei Ca cei ce ne urăsc să nu ne-ajungă. MÂINI Memoria îmi este anesteziată De focuri ce-mi cuprind făptura Blesteme și orgolii în sonată S-alunge-n ape tulburateăura! Mi-e amorțită
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
lăsați-ne în pace, a fost ce-a fost, vedeți-vă de drum... - Doamnă, tata... s-a spânzurat... Și a plecat.” Păncescu trece iar cu furca-n spinare prin fața casei. Mierea din farfurioară mi s-a topit demult. S-au învălmășit cețurile de pe Râiosu până spre Clocotici. Soarele a mai pâlpâit stins pe coroana albă a Moldoveanului și s-a ascuns. Fumul de sub pirostrii se culcă spre Râul Doamnei și miroase a ceaun ars. “Nu a existat nici o luptă de rezistență
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
încerca să facem este să ne adâncim în înțelegerea acestei forme ca să putem să ne ferim de o privire critică partizană pentru a putea rămâne într-o abordare corectă într-o arie și într-un timp în care totul se învălmășește de la o zi la alta pe frontul culturii și al literaturii. Dar poate cel mai important este faptul că această latură literară sprijină definiția implicită dată de Mark Edmundson literaturii, ca un discurs care în cele din urmă scapă analizei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
elegant. Tu nu erai aici. Apoi ziua a fost pentru mine un fel de explozie uriașă, fără silueta ta micuță. Totul îmi amintea de tine... Să nu fii uimită dacă îți scriu fără noimă; gândurile pur și simplu mi se învălmășesc în cap. Cât de mult mi-ai plăcut la Ploen, erai atât de simplă, de dulce, absolut adorabilă. Mă gândesc întotdeauna la Manon 39, nu mă pot abține. Îți amintești de liniștea ierbii și a copacilor, scăldați în lumina lunii
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pentru că la Wan2 Stage începea concertul Yonderboi and the Oblivion, care după prestația de la București m-au racolat total la gloata de admiratori. Și ăsta era doar începutul, pentru că urma o noapte lungă, care acum, ce-i drept, mi se învălmășește în cap. Asta și din cauză că dusul la culcare s-a întâmplat la ora șase, și nu în cort, pentru că uitaserăm bețele acasă, ci la Ambient. Perfect, după o noapte de rupt tendoane pe breakbeat și drum’n’bass la Mokka
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
bună parte dintre noi știam de suferința profesorului Pop, vestea dispariției lui ne-a descumpănit. Parcă prea repede s-a petrecut totul, parcă mai ieri profesorul Pop era în Facultate, printre noi. În sufletul și în mintea noastră s-au învălmășit amintiri, un noian de amintiri. Am trecut, cred eu, mulți dintre noi, prin filtrul minții, pe omul, pe profesorul, cu calități și cu defecte, așa cum le are orice om care trăiește și muncește o viață într-o colectivitate cum este
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
vechea ocupație de agent de asigurări la o filială a Marelui Trust Transnațional și la a doua pasiune: studierea certitudinilor hazardului în fenomenele artistice. Rămas singur, în liniștea căminului, Alias rememoră cele mai importante momente din trecutul său ce se învălmășeau uitate de timp și, iarăși, îi reveni în minte întrebarea stupidă ce-l chinuia, încât îndrăzni pentru prima oară s-o spună cu voce tare: De ce mi-am schimbat eu numele în urmă cu treizeci de ani? Răspunsul și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și se înălța spre cerul albastru. Viitorul și trecutul se aflau în afara preocupărilor sale, vedea doar prezentul, bun sau rău. Pe cele rele le alunga din minte, nu se speria de nimic. De câțiva ani, însă, trecutul și prezentul se învălmășeau, trecutul se apropia parcă de prezent, prezentul se contopea pe nesimțite cu trecutul. O demarcație precisă nu mai exista, existau doar împreună: realitatea trăită și cea pe care o trăia. În somn se visa zburând cu avionul doar câteva rotocoale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în sfîrșit, în Napoli, unde este încoronat rege în ianuarie 1495. Dar, trei luni mai tîrziu, o coaliție reunindu-i pe Ferdinand, Maximilian, papa, Veneția, și pe ducele de Milano, Ludovic Sforza, îl forțează la o retragere precipitată; el îi învălmășește pe cei din coaliție la Fornoue, în Apenini, și se întoarce în Franța, unde moare prematur în 1498. Vărul său, ducele de Orléans, îi succede sub numele de Ludovic al XII-lea. Noul rege al Franței decide nu numai să
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
darurile vieții. A propăvăduit rațiunea până la idolatrie. Știința explică, școala și- a construit morala ei. Biserica a fost prigonită, ateismul a lovit-o cu săbăticie. Lumea este rătăcită de la ordinea morală, este în derivă, se zbate pe orizontală. Totul este învălmășit, oamenii nu mai deosebesc binele de rău pentru că s-au depărtat de Dătătorul a tot binele. Calea de ieșire este ridicarea prin toate puterile, pe verticală „prin refacerea sufletească a omului. în sufletul său este haos: aude că se poate
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sucțiune dinaintea lui, resimțit nu la suprafață, ci în adâncime (ceea ce englezii numesc undertow). Lăsând suprafața relativ nemișcată, el sustrage fileurile de apă ce o susțin, dovedindu-se astfel maestru în arta marțială a destabilizării. În vreme ce prin cortexul arhitectului se învălmășeau semnale în curs de ordonare - mai toate legate de analitica jalnicei farse în care fusese, fără voie, coptat - între amigdala și hipocampul aferente lui se stârni un joc de ecouri, discret ca o repetiție sotto voce a Sirenelor. Comoțiile debutează
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în formă de cazma", "bocănit de copite", "miros de fum"... Sofia visează că se împreunează cu diavolul. În vis, ea se dedă unei liturghii satanice, unui sabat blasfemator, unei profanări a lăcașului de cult. Toate dorințele, toate angoasele sale se învălmășesc în acest vis într-un dans satanic. El evocă suferința din lagărele de concentrare, martiriul oamenilor transformați în schelete, în simple "oase goale", asemenea unor Hristoși răstigniți. El face trimitere la criza spirituală prin care trece Sofia, la pierderea credinței
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]