340 matches
-
nu trebuie decît să fie recunoscută și transpusă social, astfel ca "ce e sus să fie și jos, ce e în mare și în mic", pentru ca toate să fie una, pentru ca omul și divinitatea să devină cu adevărat una, sub învăluitoarea muzică a sferelor, întru aici și acum. 1.3. ÎNȚELEPCIUNEA ADAMICĂ Omul este reprezentant al lui Dumnezeu, unul dintre cei mai apropiați. El conține virtual toate celelalte naturi create și toate adevărurile esențiale. Omul constituie pentru Dumnezeu pupila prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Marocului 1. Această uneori insuportabilă intensitate a privirii „celuilalt” le oferă îndrăgostiților experiența unică a deposedării de sine. Înainte ca Bassanio să aleagă unul dintre cele trei sipețele, Porția dă glas propriei fascinații vorbind despre privirea tânărului pretendent, despre vraja învăluitoare a ochilor lui, vrajă resimțită ca o perturbare a identității și ca o deposedare, exprimată în text printr-un joc complex al formelor pronominale: Doar ochii dumitale sunt de vină: Privindu-mă, în două m-au tăiat - O jumătate e
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
prezența corpului în spațiul artistic simulat, interfața însăși ținând de corporealitate, de intuiție și de visceralitate: Mediul spațiului virtual imersiv nu este doar un spațiu conceptual, ci, în mod paradoxal, un spațiu fizic în sensul că este extins, tridimensional și învăluitor. În acest mod, este în totalitate un nou tip de spațiu, fără precedent. Mă gândesc la spațiul virtual imersiv ca la o arenă spațial-temporală în care unui model mintal sau unor constructe abstracte li se poate da întrupare virtuală în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
virtuală vrea să sublinieze limitările trupului uman, mortalitatea și trecerea, să aprofundeze intensitatea simțurilor umane efemere și să adâncească perspectiva întrupării și a existenței prin percepții și sentimente. Înregistrând fenomenul de cufundare trupească a privitorului în spațiul virtual, prin calitatea învăluitoare a imaginii tridimensionale și prin imposibilitatea de diferențiere clară între solid și lichid sau lumină și umbră, aplicația reliefează și posibilitatea de interacțiune cu mediul imersiei: reprezentările iconografice se modifică în funcție de proximitatea, mișcarea sau privirea participantului. Prin urmare, instalațiile artistice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tipul realității virtuale este identică cu realizarea simbiozei dintre imagine, corp și spațiu. Acest lucru se petrece prin proiectarea optică a privitorului în interiorul unei imagini digitale, prin fenomenul de a fi în imagine și de a acționa în reprezentarea vizuală învăluitoare în mod spațial, dar și prin completarea simțului vizual cu alte experiențe senzoriale. Privitorul unui imagini a virtualității devine, astfel, participant, imersant, interactor, lărgindu-și aptitudinile perceptive. Nefiind un simplu corp-imagine, o ipostaziere a registrului strict vizual sau un obiect
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mai cuceritor fără lumini. Când ies seara pe străzile lui dezolante, mă regăsesc și mă bucur. Orașul acesta pierdea mult prin veselie și oameni. Atmosfera de amurg e potrivită minunat momentului lui istoric. Ce stranii sunt emanațiile de decadență, ce învăluitoare semnele alexandrinismului!” (1 ianuarie 1940 Ă 561). Cu Parisul acesta agonic, din timpul războiului, acoperit de întuneric, atins de morbul decadenței, se identifică Cioran. Curând, însă, Parisul își va recăpăta vitalitatea și, pentru Cioran, va deveni emblema superficialității, a inconsistenței
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Sîntem o șandrama dărăpănată, compromisă pentru totdeauna! El n: (izbucnind și el) Dar nu-i adevărat! Asta e părerea lui! Ea 2: Ba e și-a mea! El n: Vorbești ca liniile din schema lui defetistă! (în continuare e pasionat, învăluitor, halucinant) Dar mai este o schemă, una desenată chiar pe spatele celeilalte. Și toate liniile verticale, orizontale, curbe sau oblice duc acolo unde vă așteaptă soluția, rezolvarea! Mai uitați-vă la voi și de pe partea cealaltă a voastră și veți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un palimpsest. Locuri, momente, prieteni comuni, întîmplări ireale, spectacole, taifasuri fără sfîrșit. Toate astea îl așează în centrul lumii mele. Atmosfera pe care o simt în nări este una rusească. Cu infinite ipostaze. De la frigul nemilos din Siberia, la căldura învăluitoare a ochilor cuiva, a misterului de necomentat al tăcerilor sau al lacrimilor. Imaginile sînt învolburate. Ca și personalitatea lui Alexa. Neastîmpăr. Neliniști. Spectacolul cu O noapte furtunoasă de la Teatrul Giulești, pe care îl am fixat pînă în detalii și subtext
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dimensiunea temporală: e noapte neagră; povestea unei vremi de mult uitate; veghez în noapte 7. Prin metafora ochiul de jăratic se sugerează prezența unei divinități tutelare care protejează casa, căminul, fericirea cuplului familial. Epitetul din structura umbra dulce reliefează atmosfera învăluitoare, calmă, răspândind pacea în spațiul protector al casei. Imaginea sinestezică pe care o creează acest epitet este potențată prin opoziția cu vrăjmășia vremii deafară. Strofa se încheie cu o comparație care valorizează maximal pacea căminului. Compararea focului ce licărește [...] ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
scrisese: "Toată viața mea / nu a fost / decăt boală și artă / ceea ce am câștigat / nu va a fost decăt sentimentul morții" (petrecute în 1998), surprins totuși în jurnal într-o fază avansată, jenantă, de euforie bahică. Să exemplificăm felul somptuos, învăluitor și totuși algebric, marea simplitate aforistică a dicțiunii la care a ajuns diagnoza critică a lui Gabriel Dimisianu: "Cotidianul, contingentul, lumescul, sunt marcate în viziunea sa (a lui D.L., n.n.) de un semn negativ, delimitează un ținut al răului, un
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cuprins între clădiri, trupul sufletesc al fiecăruia își depune spuma vie a tuturor simțurilor." Exaltarea eroinei nu este străină de o conștiință a privirii îndrăgostite sub care doar ei, și tocmai de aceea orașul i se revelează, ca o epifanie învăluitoare, în corpul lui inefabil. Identificîndu-se cu "punctul de miră", fix, personajul se autodesemnează drept centru al viziunii și al discursului. Rolul "reflector" este indicat aici cu accente clare: mise en abyme, implicînd postura privilegiată a punctului de vedere pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ale cărui aspecte nu prind pe plăcile sensibile, ci dau clișee voalate, atunci cînd nu privești cu un interes viu. Pentru acel care e locuitor indiferent, care nu și-a pus acolo mobilul existenței, realitatea orașului are încă o membrană învăluitoare și defensivă; pe cînd dezvelită, dă acelui care își converge spre ea tot sufletul o atingere vie." Devine simptomatică ipostazierea ca locuitor, conștiință atentă și ne-"indiferentă" la existența "cetății" în care se simte parte sensibilă și vie. Sugestia "membranei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
limbajului și în, firește, interiorul modalității de semnificare, de naștere a semnului lingvistic. Prin excelență duplicitar, modul ironic născut în limbaj se manifestă ca intenționalitate dublă, atît în privința vorbirii, cît și în aceea, esențială, a receptării. Verbul ironistului este acaparator, învăluitor pentru victimă, dar în același timp sarcastic în urechea "cititorului" aflat pe calea adecvată a înțelegerii. Miere și otravă, sau, în termeni mai neutri, inofensiv și agresiv dimpreună. Plăcerea ironiei este convivială, neputînd străluci în absența celui invitat la festin
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
efuzivul Cioran, în absența unor valori adevărate, este iubirea. Să iubești totul, să te simți responsabil pentru tot, să plângi când te gândești la oameni, chiar și atunci când iubirii i se răspunde cu dispreț și indiferență, "să te apuce o învăluitoare melancolie când te gândești și la lacrimile ce încă nu le-ai vărsat pentru oameni, iată ce înseamna a te salva prin iubire, singurul izvor al speranțelor"63. Iubirea poate aduce lumină în suflet, iar atunci întunericul și prăpastia nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lucrarea Iașii cu Golia din colecția Pinacotecii ieșene. Dominat de turnurile Goliei și ale Palatului Culturii, orașul de pe șapte coline, apare adâncit într-o liniște încărcată de istorie, de poezie, de reverii și meditații cuprinse de cețurile gri-albăstrii, care coboară învăluitoare dinspre dealurile molcome ale Buciumului, ale Cetățuii și Galatei. Ne întampină aici, în primul plan, copaci cu frunzișul pârguit, ruginiu, surprins în ocruri coapte, dincolo de care se desfășoară în planuri succesive, colinele unduioase ce se pierd în depărtări albastre învăluite
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
ajuns la o profundă comuniune cu ea și s-au lăsat pătrunși de farmecul ei au reușit să o transpună pe cartoanele și pânzele lor. Spre deosebire de peisajele estivale și autumnale, în peisajele de iarnă cromatica nu mai este difuză și învăluitoare, ci, dimpotrivă, are transparențe strălucitoare, sticloase, cu accente severe și dezolante uneori. Pitorescul iernilor lui Cămăruț, în atmosfera cărora plutește vagă nostalgia copilăriei, evocarea acelei vârste primare care persistă întreaga viață în noi, reține totuși în tușele sale amprenta asprimilor
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
sale, ceea ce le deosebește și le apropie de ele. Daca acestea din urmă se impun receptării prin vigoarea lor, printr-o anumită asprime a pastei și printr-o modelare consistență a formelor, încorporând totuși lumina și căldura sentimentului, acel lirism învăluitor despre care am mai vorbit, acuarelele, dimpotrivă, se relevă printr-o atmosferă irizată, cu transparențe prețioase și moliciuni catifelate, în ambianța cărora culorile se întrepătrund fluide și se topesc unele într altele, într-un freamăt cromatic, sugerând inefabile stări de
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
conține dacă e să preluăm schema lui Grunberger, starea de "bien-être" derivată (ca moment de completitudine și atotputernicie, omnipotență aș scrie dacă o parte a cuvântului nu ar avea denotație sexuală, lucru nedorit de analiza mea). Evident, deasupra lor plutește învăluitor ca o ceață deasupra lacului Ciric (Grunberger nu a făcut comparația pentru că nu a ajuns să vadă acest lac la început de toamnă), "mândria de a fi trăit un asemenea moment", dublată de iluzia unicității, care ne spune psihanalistul francez
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
să egaleze un stilist și un regizor cu o mie de tehnici, într-un spectacol semiotic ce bate istoria, prin autenticitate și actualitate. Frazarea epică e aceeași ca în original, fosforescentă, ironia subterană, aceeași, comportamentul stilistic duplicitar, livresc și epic învăluitor, același. Ca să nu mai vorbim de primele 12 pagini, când "Baudolino inizia a scrivere", într-o imposibilă italiană latino-dialectală-macheronică, presărată cu prețiozități aulice după ureche. Echivalentul oferit aici de Ștefania Mincu este pur și simplu o capodoperă de mimetism și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe coapta, încă atrăgătoarea Hanna într-o clandestină relație erotică, agrementată cu tot ceea ce ține de inițiere sexuală, complicitate, posesiune. Adolescentul i se dedică trup și suflet, șocat de oferta neașteptată a Hannei, fără însă să-și piardă discernământul. Discreția învăluitoare, protectivă, autoritară a misterioasei și totuși naturalei Hanna devine un drog pentru novicele Michael, dar nu într-atât încât să nu-și descoasă partenera de baie și de amor fizic. Aflăm astfel că Hanna plecase din Transilvania la vârsta de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unei ființe umane de sex feminin, Isserley n-are nimic normal, începând cu mâinile stâlcite și picioarele de paralitic și terminând cu sânii mult prea mari și parcă de împrumut. În doze, trepte și ritmuri care țin de talentul epic învăluitor al autorului, ni se conturează întregul cadru biografic și biologic al lui Isserley, de fapt rezultatul unei schimbări chirurgicale de specie. Provenind dintr-o zonă a lumii aflate sub zodia cataclismului ecologic, Isserley a fost supusă unei operații traumatice, astfel încât
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
publicat la 53 de ani, așadar un roman de maturitate, ce ni s-a părut, în impecabila versiune românească semnată de Mianda Cioba, de-a dreptul profetic în sensul esteticii postmoderne, stilistic și ideatic vorbind. Altitudinea intelectuală a dicțiunii, epica învăluitoare, permanenta atingere și alternanță între planul fictiv, livresc și planul databil în timp și spațiu garantează farmecul unei cărți de primă mărime în literatura spaniolă, dar și mondială. Stăpân pe tehnica numită mise en récit, Torrente Ballester păstrează un echilibru
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
femeia de bucătărie, femeia de închiriat, femeia de lumânare, femeia de zidit, femeia de murit etc. etc. primesc onoarea de a fi transformate, din simplu obiect al dorinței ("memoria dorințelor" este formularea exactă a poetului), în subiect al meditației poetice învăluitoare, îndrăgostite, ce împrumută cel mai adesea tonul encomiastic: "ay, ay, ay, floare de cactus,/ femeie, de mii de ori femeie!" Ciclul următor, femeile lumii de suprafață, răstoarnă perspectiva, preluând și năzuind să revalorizeze estetic alte fețe ale animei, arhicunoscute, căci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pus în scenă, nu este nevoie să te joci sau să zappezi prin poeme, oricât de ingenios ai face-o. Nu-ți rămâne decât alternativa de a transcrie viața și visele, a acelei piețe imense și ostile și a acelor învăluitoare și imateriale prezențe care te ajută s-o traversezi. Se vorbește pe ici pe colo, se șoptește pe la colțuri ca într-o mare catedrală părăsită, dezmorțindu-se ușor la zvonul investirii unui sacrament distinct de tot ce l-a precedat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
selectate din articolul Polarități ale poeziei (de azi?) (II), publicat de Dan Bogdan Hanu în "Convorbiri literare", iunie 2007). Scriitorul se consideră, prin urmare, reprezentantul unei minorități poetice structural neoromantice, atente la palpitul vieții interioare, dornice oricând să transcrie fantasmele învăluitoare și, natural, imateriale, dar atât de persistente în străfundurile abisale ale ființei. Într-adevăr, deși interfața textelor pare a fi uneori asigurată de fața vizibilă a unei cotidianități atopice, dar imediat recognoscibile, adâncimile poematice sunt atrase de spectacularul ontologic. Până
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]