1,026 matches
-
natală a Fiului? - Poartă ghinion... e blestemată, șopti cineva În spatele lui. Dante se Întoarse căutând să vadă de unde venise vocea. Acele cuvinte concretizau senzația de rău care pusese stăpânire pe el de când văzuse relicva. Era un bătrân, Încovoiat de ani, Înveșmântat În straie modeste, dar nu plebee. - Fecioara? De ce e blestemată? exclamă neliniștit. Bătrânul fixa În continuare pasajul prin care se făcuseră nevăzuți cei doi oameni cu relicvariul. - Nu Fecioara din Antiohia... oricine fi ea, ci acoperământul nerușinat În care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un aer uluit. - Un loc al triumfului spiritului, Îmi imaginez. Sau, printr-o metaforă, ceea ce voi numiți paradis. - Noi? - Vreau să spun voi, teologii, care Îi desenați aparența, esența și hotarele. Sau, de asemenea, voi poeții, care Încercați să Îl Înveșmântați În cuvinte. De ce mă Întrebi? - Se pare că multă lume umblă după locul acesta. Și dacă ar fi vorba de un loc fizic? Sau de un obiect cu Însușiri ieșite din comun? Feciori de curvă! Filosoful sări ca ars la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aminte elogiul pe care i l-ai făcut lui Ianus, celălalt simbol al vostru. Demonul dublu pe care-l purtați adânc În inimă, până Într-acolo Încât Îl sculptați la prora corăbiilor, ca aceea pierdută În mlaștinile de pe Arno. Voi Înveșmântați În noblețe ceva ce nu e decât o cale a ereziei și a pierzaniei. - Așadar, a ajuns! exclamă francezul, Întrerupându-l. Și unde... - A ajuns cu Încărcătura ei de moarte. Asta așteptați? - Dumneata nu Înțelegi, messer Alighieri. Monerre clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
văd așa ceva) era impresia că te uiți la trei portrete ale aceluiași chip, surprins la vârste diferite și în epoci variate. Belle de jour, Clălis, Lysia erau parcă trei întrupări ale aceluiași suflet, un suflet ce dăduse trupurilor care-l înveșmântaseră un zâmbet identic, o blândețe și o strălucire fără pereche. Aceeași frumusețe, pierdută și regăsită, născută și distrusă, apărută și dispărută. Văzându-le astfel, una lângă alta, te lua amețeala. Treceai de la una la alta, dar o regăseai pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și patru de ani și deborda de energie. Era puțin cam prea dolofan pentru a avea o siluetă de o simetrie perfectă, cu părul de culoarea firului de aur și cu o personalitate strălucitoare, cuceritoare. Când intra Într-o Încăpere, Înveșmântat din cap până-n picioare În solemnele odăjdii purpurii, semăna cu un amurg pictat de Turner și stârnea atât atenția, cât și admirația. Scrisese două romane: unul Înainte de convertire, violent anticatolic, iar după cinci ani Încă unul, În care se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu fie vreo greșeală. — Cum naiba ai intrat În Cap, destrăbălat bătrân? — ‘Citări. — Felicitări ție. Aud că ai o gașcă bună. Când barul s-a Închis, petrecerea s-a spart În grupulețe și s-a scurs, cântând, pe tot campusul Înveșmântat În zăpadă, cu un fel de stranie amăgire că În sfârșit se terminase cu snobismul și Încordarea, că În următorii doi ani vor putea face exact ceea ce le place. Mult timp după aceea, Amory s-a gândit la primăvara anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nepoții noștri nu vor face, tot așa, un idol din von Hindenburg? — Ce dă naștere acestei situații? — Timpul, naiba s-o ia! Și istoricul. Ce bine-ar fi dac-am putea Învăța să considerăm răul drept rău, indiferent dacă e Înveșmântat În murdărie, monotonie sau măreție. — Doamne! Nu perpelim de patru ani universul la foc mic? Apoi a sosit și seara care avea să fie ultima. Tom și Amory, care dimineața se Îndreptaseră spre terenuri de instrucție diferite, pășeau ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a lui Bataille e foarte îndoielnică. De exemplu, ce mă deosebește pe mine de Sade e faptul că eu nu sunt moralist, în rest sunt tot ce era el și chiar mai mult decât atât! Cine sunt respectivii, întreabă Hans, înveșmântat în cașmir, și este informat cine sunt. Atacurile pe care le plănuim trebuie să aibă un complex de motivații care se află undeva mai sus. Deasupra noastră, ca să zic așa. O să vă explic imediat aceste motivații, spune Rainer. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
folosesc și ei. Hans intră în casă și se catapultează instantaneu în cămăruța sa ca să‑și scoată hainele de oraș și să le pună cu grijă deoparte. Îmbrăcat în haine obișnuite - chiar dacă peste jumătate de oră va ieși din nou, înveșmântat în cașmir - intră apoi în sufrageria unde colegii se învârt fără treabă și‑l așteaptă. De câteva săptămâni încoace, datorită noilor cunoștințe pe care le frecventează, Hans a căpătat în contactul cu oamenii de toate rasele, clasele și naționalitățile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dublul tetracord al stanței papadiamantopoline. Cu Hilbert geometria îl regăsește pe Euclid: cu Moréas, poezia se întoarce la Alceu. Dar această revenire e întărită de toată forța exhaustivă a gândirii moderne. Stanța lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se înveșmîntă în aceeași frumusețe canonică, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei. Emoția e mai ptrofundă și agravată parcă de densitatea pe care i-o conferă o formă avară. Muzicalitatea ei devine acea arhitectonică sonoră despre care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Noaptea-și pleacă obosite pleoape Și pe cer întâia stea apare. Moș Ajunul, iată, e aproape, Când se strânge satul a urare. Vesele ferestre luminate ... Crez - eres, naivă împletire, Izvorând din timpuri neuitate, Cerul larg deschis a mântuire. Clipe se-nveșmântă cu eterne Gânduri ce visează viitorul, Iar urarea iernilor se cerne - Un amvon răsunător pridvorul. Carul vremii trece așa alene, Ne-a trecut pe toți prin răstignire. Amintiri cu luminoase trene ... Cronică de veac în risipire. Referință Bibliografică: Veac în
VEAC ÎN RISIPIRE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364472_a_365801]
-
Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt un colț de stea luminez adâncimea ochilor tăi vrăjiți. tăcerea nopților cu lună plină de așteptare nu-ți mai întunecă surâsul de flori. îți împodobesc inima, cu trandafiri albaștri înveșmântați în cuvinte încă nerostite. îți alung oftatul și chem un vânt de dragoste să-ți mângâie dorul, cuprins între palmele sufletului, copil rebel și singuratic. vreau să-ți fiu singura rază, aprinsă de lumina unui vis, într-o seară târzie
SĂ-ŢI FIU SINGURA RAZĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361286_a_362615]
-
Eveniment > Comemorari > PUNCTE CARDINALE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Puncte cardinale Călătoream...călătoresc cu gândul, De amintiri tezaur adunându-l. Deschid cu sfiiciune Cartea Sfântă, Iar dorurile multe mă-nveșmântă: Altare vechi și băi aurifere, Și moții, codrii mari de conifere, Câmpia transilvană de iubire, Cu dorurile de nemărginire. Urc gânditoare scări medievale, Cu Oltul îmi croiesc prin munte cale, Adun legende, lacrimi, doruri multe, Și alții să le știe
PUNCTE CARDINALE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361344_a_362673]
-
Leul sub acoperire Abia am plecat din Țara Principiu, Sunt cetățeanul Risipă, Mă simt înveșmântat cu o purpură ușoară, O floare enigmatică devine floare-fiară, Flagel necunoscut și totuși dominant, Se pare că barbarii ajunseră-n Brabant, Călătorim pe-o broască țestoasă, veac de veac, Schimbarea se apropie ca vârful unui ac, Dar voi vorbi acum
LEUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361402_a_362731]
-
slabă. Afin: Dragoste te face puternic Ano. Tu nu ai cunoscut această forță dacă te-ai lăsat călăuzită de slăbiciune. Ana: Am privit într-o toamnă târzie cum muntele și-a pus căciulă albă pe cap în timp ce trupul îi era înveșmântat în petale de frunze multicolore și mi-am adus aminte de noi. Tu mă chemai să sorb o picătură din curcubeul vieții iar eu acoperam fața acestuia cu o ceață greu de pătruns. Nu am știut să țes căciula albă
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
adevărate feerii, atât ale naturii, cât și ale bucuriei firești datorate Nașterii Sfinte a Pruncușorului Iisus. Însuși titlul volumului de versuri dedicate iernii este o invitație, o chemare la sfințenia cu care bunicii noștri așteptau Sărbătorile, iar icoana bunicii este înveșmântată totdeauna în văluri de borangic, cu fir subțire de mătase sau în fuioare de lână răsucite din fus, viitoarele hăinuțe, ciorăpei și căciulițe pentru nepoței. Meritorie este încercarea autoarei de a oferi copilașilor, în Prag de Naștere Sfântă, asemenea giuvaeruri
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
Ceresc în Biserica lui Hristos. Îmbrăcat cu puterea lui Hristos, care-l „zidește cu totul din nou” , omul își continuă drumul prin valurile vieții. Și, din păcate, acestea nu sunt mai puțin agitate, mai ales în zilele noastre, dar omul, înveșmântat cu puterea lui Hristos, răzbate cu mai multă răbdare, cu mai multă credință, cu mai multă putere. Mitropolitul Bartolomeu Anania învăța din amvonul Catedralei Clujene că „Nașterea Domnului e mai mult decât o comemorare, mai mult decât un praznic, mai
BETLEEMUL DIN NOI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363527_a_364856]
-
în zilele de Duminică și sărbătorile sfinților... ( ah! câtă toleranță în tot acest infern al păcătoșilor ce mint!) când cenușa celor trecuți în neființă, nu poartă niciun semn al veșniciei și bunăvoinței tale!? Mai trimiți tu, prorociri ( uneori), către cei înveșmântați în nopțile tale de nebunie, și de cuvinte strecurate ca o molimă, în temnița unde poeții au rămas cu ochii către cer, căutându-ți mormântul? O! Dacă ai ști cât de trist și funest se respiră pe drumul spre lepădarea
UN TIMP AL NEGĂRII... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362504_a_363833]
-
azimă” (versuri vechi și noi), 272 pagini, Editura „Armonii culturale”, Adjud, 2011 Nu e puțin lucru să străbați odiseea sufletească a unui poet, cu atât mai puțin a unei poete, fiindcă acolo s-a strâns noian de simțăminte și trăiri înveșmântate în haină metaforică, trecute prin turnesolul iubirii care desparte albastrul de roșu, stările meditative de cele nevoit cotidiene în care se află natura umană pe parcursul existenței sale. Nu întâmplător, cei care au iscusința de a ști să plămădească aluatul cuvintelor
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
în curgerea lor necursă și se prelingeau în suspendarea staționării secetei ce mustește în noroaiele secate ale satului, unde la umbra lumânărilor stinse tata recitea scrisoarea ce eu am uitat să o scriu de pe o coală imaculat de albă, și înveșmântat în mantia roză precum cafeaua, am căutat să-l țin treaz toată noaptea cu un ceai de gargară din coajă de stejar, apoi l-am îmbătast cu două halbe goale de bere. Referință Bibliografică: amintire / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN
AMINTIRE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362540_a_363869]
-
Toate aceste constatări nu au nevoie de nicio lămurire afară de cântecele acestei artiste și afară de mirificul ei port popular ce o înfățișează ca prințesă geto-dacă din afara provinciei traiane și din miezul inimii iubitorilor de folclor. Pe cât de generos și fermecător înveșmântează glasul ei folclorul dobrogean, pe atât de frumos o înveșmântează pe ea minunea de haine tradiționale cu supreme croieli și magnifice cusături populare în care se oglindește întreaga frumusețe a Dobrogei, cu Marea, Dunărea, câmpul și văzduhul ei. Puține cântărețe
ANETA STAN. ÎŞI FACE DRUM SPRE INIMI, CA FLUVIUL ÎN BRAŢELE MĂRII...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361091_a_362420]
-
cântecele acestei artiste și afară de mirificul ei port popular ce o înfățișează ca prințesă geto-dacă din afara provinciei traiane și din miezul inimii iubitorilor de folclor. Pe cât de generos și fermecător înveșmântează glasul ei folclorul dobrogean, pe atât de frumos o înveșmântează pe ea minunea de haine tradiționale cu supreme croieli și magnifice cusături populare în care se oglindește întreaga frumusețe a Dobrogei, cu Marea, Dunărea, câmpul și văzduhul ei. Puține cântărețe de muzică folclorică românească se înveșmântează atât de frumos, în
ANETA STAN. ÎŞI FACE DRUM SPRE INIMI, CA FLUVIUL ÎN BRAŢELE MĂRII...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361091_a_362420]
-
atât de frumos o înveșmântează pe ea minunea de haine tradiționale cu supreme croieli și magnifice cusături populare în care se oglindește întreaga frumusețe a Dobrogei, cu Marea, Dunărea, câmpul și văzduhul ei. Puține cântărețe de muzică folclorică românească se înveșmântează atât de frumos, în portul popular, ca interpreta Aneta Stan care nu numai frumos se poartă, ci iubitor de frumosul inedit! Iar glasul ei își face drum spre inimi, ca fluviul în brațele mării! El lasă urmele reveriei în memoria
ANETA STAN. ÎŞI FACE DRUM SPRE INIMI, CA FLUVIUL ÎN BRAŢELE MĂRII...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361091_a_362420]
-
clopotele îi cheamă pe credincioși la Înviere. Vocea impunătoare a preotului care poartă în mână sfeștnicul împărătesc îi invită la el pe creștinii ortodocși, să ia Lumina. Se ocolește din nou biserica. O mare de lumânări mișcătoare urmează pe preotul înveșmântat în odăjdiile sclipitoare de Paște. Este mirific, o atmosferă de basm, de o frumusețe pură, asemănătoare scenelor din Eden. Se spune, în dreapta și în stânga, „Christos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”, se ciocnesc primele ouă. Apoi marea de lumânări pornește spre
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Dumnezeu, în odaia scundă cu pământ pe jos unde, deasupra mesei, pe peretele de la răsărit, ardea veșnic candela înconjurată de busuiocul din sticluțele de agheasmă, atârnate cu grijă sub icoana Sfântului Ioan Botezătorul și cea a Maicii Domnului cu Pruncul, înveșmântată cu rochie și bonetă albastră, drapată într-un material roșu și vișiniu, cu mâna dreaptă arătând spre textul filacteriului și spre vasul cu capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul. Chipul fecioarei trădează o intensă trăire emoțională, Sfântul Ioan are o
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]