584 matches
-
ș...ț Să poate presupune, dară, că ei sunt gata a lua represalie asupra ungurilor, care nu nainte de 3-4 zile nu o nădăjduim. Cine-i de vină că românii nu vreau să să lupte pentru unguri? Că s-au Înverșunat În contra lor? Românii, de bună samă, nu sunt de vină ș...ț; ungurii sunt de vină pentru tiraniile lor, ei loru-și impute, cum și-au săpat, așa vor mânca. Observăm În acest text o evidentă etnicizare a conflictului, Împărțirea categorică
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a fost judecată de unii sau de alții. Ea reprezintă o mostră sinceră și autentică de sensibilitate revoluționară, cu tot patetismul, idealismul, demagogia și generozitatea presupuse de acest tip de angajament. Iar În raport cu pretențiile acelor istorici contemporani care se mai Înverșunează și astăzi să facă dreptate, luând partea uneia sau alteia din cele două tabere, mă voi strădui să fiu mai modest: Învățătorul poporului merită tot atâta prețuire sau indiferență ca orice fapt din trecut. Învățătorul poporului se individualizează În raport cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vulturului celui mare”, reușește să scape de urmăritorul său și se ascunde în deșert. Satan încearcă să o înece, făcând să‑i iasă din gură un întreg fluviu, dar pământul înghite deodată toată apa. Neputând să omoare femeia, diavolul se înverșunează asupra urmașilor ei. Să ne oprim un moment asupra simbolurilor mitologice folosite de autor în acest capitol al Apocalipsei. Femeia reprezintă poporul lui Israel - ea poartă pe cap o cunună de douăsprezece stele care închipuie cele douăsprezece seminții. Nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iar pe cei ce înaintează spre contemplarea celor dumnezeiești îi ocolesc și, dacă nu dau dovadă de o judecată înțeleaptă și nu duc o viață curată și lipsită de patimi, îi atrag la impietate” (1 Apol. 58). În lupta sa înverșunată împotriva falsei gnoze creștine, Irineu avea să reia multe dintre argumentele predecesorului său, în primul rând, principiile demonologiei sale. Episcopul de Lyon, mai puțin experimentat în filozofie, întoarce spatele dușmanului din exterior, concentrându‑se exclusiv asupra războiului cu dușmanul interior
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
catolici, mărturisesc deopotrivă aceeași credință, se înscriu deci pe aceeași linie dogmatică. Inadvertența intervine la nivelul praxis‑ului, adică la nivelul experienței, al întrupării dogmelor în fapte adecvate: „Oricine îl neagă pe Cristos prin faptele sale este Anticrist. Este mincinos înverșunat cel care cu gura mărturisește că Isus este Cristos, dar nu și cu faptele sale, mincinos căci faptele nu‑i sunt pe măsura vorbelor” (3, 8). O dată realizată trecerea de la ecleziologie la etică, Augustin este nevoit să‑și diversifice intențiile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
SIMBOL NAȚIONAL Coloana fără sfârșit „Coloana fără sfârșit e aidoma unui cântec etern care ne poartă în infinit, dincolo de orice durere și bucurie artificială”. (Constantin Brâncuși) în realizarea unei opere de artă care să dăinuie, se cere răbdare și luptă înverșunată pentru „a te împrieteni cu materia” și pentru a o supune. Abia din acel moment artistul o va face să vorbească „în sensul binelui și al frumosului”, sperând că va „repurta victorie asupra ei” și determinându-o să-și dezvăluie
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Însă în încordarea aceasta, e lucrător și Dumnezeu<footnote Ibidem, nota nr.935 a, p. 683. footnote>”. Din scrierile filocalice mai reiese că ispitele pot fi și o doctorie îngăduită de Dumnezeu când suntem bolnavi de păcate. Când diavolul se înverșunează împotriva noastră, chiar și în durere trebuie să vedem clar, cu ochii inimii, că Iubitorul de oameni se găsește înaintea noastră. Dumnezeu vrea ca omul să fie conștient că El lucrează în inima sa, de aceea îngăduie duhului rău să
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Dumnezeu, ne facem pricină de sminteală pentru semenii noștri (II Cor. VI, 3-10) și răspundem pentru păcatele lor, la care am contribuit în vreun chip. Citind scrierile filocalice, putem lesne observa că Părinții neptici condamnă păcatul și dau o luptă înverșunată împotriva lui, dar iubesc pe păcătos. Condamnând păcatul și mustrând într-un mod blând și iubitor pe păcătos, ei au dovedit că-l iubesc pe acesta, pentru că-i doresc îndreptarea lui, binele, comuniunea veșnică în bine. Căci ei știau că
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
victimele preferate ale echipelor lui Țurcanu. Pe de altă parte, tocmai din cauza absurdului acestui proces, precum și a faptului că au avut mai mult timp să își revină după șocurile fizice și sufletești la care au fost supuse, victimele s-au înverșunat împotriva înscenării orchestrate de Securitate și au opus rezistență. Capitolul IIItc "Capitolul III" Personajetc "Personaje" Ion Angelescutc "Ion Angelescu" A fost considerat șef de lot al uneia dintre cele mai mari organizații anticomuniste - Organizația Național Creștină -, care activa în Banat
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
din căsuțe pe care se tăceau socotelile), care se ocupă de administrarea finanțelor. Marii seniori și prelații suportă greu autoritatea regelui. Cu totul aparte este rezistența arhiepiscopului de Canterbury, Thomas Beckett, care-i reproșează lui Henric II de a se înverșuna împotriva privilegiilor Bisericii și a prerogativelor Romei, în 1170, cavaleri din anturajul suveranului îl asasinează pe prelat în catedrala sa, ceea ce provoacă indignarea întregii creștinătăți. Reîmpăcat cu Biserica după ce va fi supus la o penitență publică, Henric II și-a
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de cruce. Virgil Maxim împreună cu frații lui de cruce Aurel Obreja, Ioan Ismană, Constantin Lupoaie, Dumitru Neagu și Marcu Aurelian Stoica înfruntaseră la Gherla torționarii cei mai sadici în frunte cu Eugen Țurcanu și au ieșit biruitori, aici în Aiud înverșunați într-o rezistența pasivă, care exaspera bruta de Crăciun, treceau senini prin toate încercările. Poetul Fane Vlădoianu aproape orb, care compunea poeziile fără creion fără hârtie, scrise pe pânza eternității; trăia într-o lume a lui, încărcată de frumos: norocul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pentru acesta din urmă, a citi semnele unei întregi generații, a ridica o problemă de mentalitate: "I se părea că tînărul acesta, ros pînă în temelii de îndoieli, e reprezentantul tipic al unei generații care, pierzînd credința în Dumnezeu, se înverșunează a găsi ceva în afară de sufletul omului, un dumnezeu științific, lipsit de taine și de necunoscut, un adevăr absolut, în dosul căruia să nu mai fie nimic, în care să se cuprindă și să se lămurească chiar și neantul..." (s. n.) " Concepția
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Acesta dorea în special să asigure libertatea apostolatului Bisericii și să-și urmeze obiectivele de recucerire a Statului și a societății. Din momentul în care partidul stînjenea acest demers, era condamnat. Urmașii săi fiind dispersați, se închiseseră într-o opoziție înverșunată împotriva regimului. Unii dintre ei erau în exil, ca în cazul lui Luigi Sturzo, Giusseppe Donati, Francesco Luigi Ferrari, refugiați la Paris. Cei care rămăseseră în Italia se ascundeau, erau supravegheați și abandonaseră, în cele mai multe cazuri, orice activitate politică. Alcide
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lupta, a ales exilul ca singura cale posibilă de a o continua. Alte mijloace dar același scop. Scopul însă scuză mijloacele, știe oricine, și mai ales când ai de apărat o cauză dreaptă cauza unui popor. Adevărul care i-a înverșunat pe Dictator și pe ciraci, că România este ocupată de români, este usturător ca o lovitură de bici Nu intrăm în amănunte privind teoria literaturii, ci trebuie să subliniem că nivelul estetic ar fi sufocat documentul de viață și apoi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
toată lumea. Efortul depus de fiecare trebuie să fie cam același. Pentru că un mijloc ideal care să ne ducă ACOLO, fără un mare efort, nu există. Ne cățărăm pe acel munte, ne răsturnăm, ne jupuim genunchii, ne zgrepțănăm cu unghiile, ne înverșunăm să învingem și, mai ales, sperăm. Clopotele sfintei Biserici au darul să ne liniștească, sînt ca un balsam cu care ne oblojim sufletele noastre. Le ascult și inima mea intră intr-o benefică rezonanță. Mai avem cîteva ore pînă ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
inutil, pornește hîrîind din plămînii afumați de atîta duhăneală. Drumul este bun și La Habana își arată blocurile semețe, cetatea fortăreață și renumitul Malecon. Marea se zborșise rău de tot și, neavînd vreun vapor de scufundat la îndemînă, s-a înverșunat să înghită La Habana, încercînd să facă zob digul. Chiar de pe Malecon (dig) se lăfăie renumita Calle Quinta, largă, cu șase benzi de circulație. Poliția îl oprește pe Raul. Vă rugăm, căutați o stradă mai pe pantă, spre deal, Quinta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și pe cel viclean" (9: 22); totuși, adresându-se lui Dumnezeu, el îndrăznește să-i zică: "Tu știi bine că sunt nevinovat și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna ta!" (10: 7). El nu înțelege de ce Dumnezeu se înverșunează împotriva propriei sale creații (10: 8-22), căci Iov nu se îndoiește deloc de caracterul derizoriu al oricărei existențe umane: "Vrei oare să înspăimânți o frunză pe care o bate vântul, să te îndârjești împotriva unui pai uscat?" (13: 25). Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
visul în avantajul său, inhibându-și astfel temerile. Dacă în cazul celorlalți adversari ai săi Cantemir folosește ironia și satira, în cazul Hameleonului sarcasmul este atât de puternic încât devine pletoric, își uită punctul de plecare iar limbajul este din ce în ce mai înverșunat și mai violent, încât ura autorului devine transparentă. îngrozitoarea făptură crește și devine din ce în ce mai amenințătoare, transformându-se într-un adevărat principiu al răului, pe măsură ce autorul își obiectivează ura în imagini din ce în ce mai respingătoare. Prin “spurcate și năpăstuitoare basne”, Hameleonul îl prinde
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
exprimase incorect: probabil folosise greșit verbul a complota, pe care nu prea-l stăpânea, zisese completezi, nu se zice așa, dar cum se zice? Acest mic incident lingvistic, această slăbiciune a sa pe care mama i-o observase, l-a înverșunat pe tovarășul Cameniță: era și mai decis s-o facă terci pe bandită. Fiindcă mama tăcea, tovarășul Cameniță a repetat întrebarea: -E adevărat că tu și bărbatul tău și băieții tăi sabotați cuceririle revoluționare? Mama tot n-a deschis gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Pan (Pământ fără pâine), este un documentar extrem de dur despre viața mizerabilă a unor țărani dintr-o regiune a Spaniei uitată și de Dumnezeu și de generalul Franco. Acestuia din urmă, Buñuel i-a fost un dușman constant. Atât de înverșunat, încât regizorul a fost acuzat că, spre a dramatiza ceea ce era și așa mai mult decât dramatic, ar fi falsificat una dintre scenele filmului: o capră care alunecă și cade de pe un vârf de munte a fost de fapt împușcată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
limita însăși. Se cere să mergi în aceeași direcție, să urmărești infinite trasee și să descoperi că această rătăcire duce întotdeauna numai dinaintea zidului aceluia. E obstacolul obscur ascuns înlăuntru. Toată viața, fără să ne dăm seama, ducem o luptă înverșunată împotriva eului nostru celui mai ascuns. Acum mă simt din nou sufocat de neliniște: voi reuși oare să găsesc zidul autentic, cel în stare să mă dezvăluie, cu adevărat, mie însumi? Ad inferos Adevărul este că n-am ajuns niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
limbă a unei țări cu care tăiasem punțile era o stupizenie. Atunci am comis o trădare totală față de limba mea maternă și am început să scriu, să gândesc, să visez în franceză. A fost ca și cum aș fi început o luptă înverșunată cu o limbă deosebit de dificilă, pentru că franceza nu este, cum se spune, limba ideilor clare și precise. Este în grad suprem limba nuanțelor. Dacă îmi amintesc bine, a fost un efort monstruos, dar, în fond, viața este suportabilă numai dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mi-am dat seama că era inutil a mă îndârji atât de o limbă a unei țări cu care tăiasem punțile și am început să scriu, să gândesc, să visez în franceză. A fost ca și cum aș fi început o luptă înverșunată cu o limbă deosebit de dificilă, pentru că franceza nu este, cum se spune, limba ideilor clare și precise. Este în grad suprem limba nuanțelor. Dacă îmi amintesc bine, a fost un efort monstruos, dar, în fond, viața este suportabilă numai dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
comunitățile creștine constituie o nouă mărturie În favoarea vechimii lor”. În continuare, Stăniloae descrie sistemul dionisian În contrast cu „panteismul platonician”. El nu face nici un fel de referire la Proclus, al cărui plan principal - mone, proodos, epistrophe - este reluat de Pseudo-Dionisie și se Înverșunează Împotriva traducerii termenului proodos prin „emanație”. După el, „emanație” presupune obligatoriu o metafizică panteistă și de aceea preferă varianta „ieșiri”: „Autorul areopagiticelor”, scrie el, „face prin toate cele amintite deosebire categorică Între Dumnezeu și lume. Dar, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
nu, și cu toții am urât-o tocmai pentru că Înăbușea orice tentație de individualizare, de exprimare majoră Într-un domeniu sau altul al vieții spiritului. Dar... e vorba, În esență, despre „blestemata” problemă a adaptării! Nu cumva, unii dintre noi tot Înverșunându-ne contra tiraniei și a brutalului ei bun-plac, ne-am... cum să zic?... da-da, ne-am acomodat, cum se zice, ne-am adaptat puțin cam prea mult cu „odiosul regim”, ne-am găsit ritmul firesc, ritmul nostru și modalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]