4,923 matches
-
exprimarea - poate fi considerat un omagiu mai cald, mai sincer. Sigur însă, și cei care au tăcut și cei care au vorbit s-au lovit de acel prag dramatic în care simți cît de mică e șansa cuvîntului de a învia un om sau de a-l ține viu.[...] Radu e prezent, desigur, în această tăcere (în aceste tăceri), dar el nu poate, totuși, trăi decît prin ceea ce se vorbește despre el. Ca toate absențele, și a lui trebuie scrisă spre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
ins de treabă. Caut un al treilea. Dau de unul care însă a făcut dovadă, aflu, de un act de bravură. Tot schimbînd așa numele, mă întorc la cel dintîi, căruia îi schimb doar o literă. Ca prin farmec, personajul învie și cinismul lui se impune cu succes în intriga romanului. Sînt coincidențe care pur și simplu te lasă cu gura căscată... Cum mi s-a întîmplat după ce scrisesem o schiță (Apărută în Duminica muților)... Un cîntec unguresc pe care l-
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
român față de literatură, împotriva lipsei de solidaritate a scriitorilor și chiar și împotriva lipsei de interes cu care sunt primite propunerile sale de dezbateri. El nu înțelege că ceea ce a fost în tinerețea lui glorioasă nu mai poate fi. "Nu-nvie morții, e-n zadar, copile!"... Toată strădania sa - cu accente uneori dictatoriale, alteori isterice - de-a aduce timpul înapoi este inutilă și are ceva ridicol. în schimb, găsim și în această carte numeroase pagini demne de interes, chiar pasionante, în
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
călătorie în și prin Brazilia, scăpând evenimentul epocal din România. Pentru câțiva directori de ziare se pare că punctul optim din care se puteau vedea alegerile locale din țară a fost jungla Amazonului. De acolo, însă, când țara murea și învia cutremurată de alegerile locale, cu tot cu minunea dlui Băsescu, aceștia au produs niște reportaje publicitare, exact adică ce așteptau cititorii de la ei, pentru a se limpezi după alegeri. Dar să revenim la editorialiștii rămași în țară. Mai puțin comparația mai sus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
depăși, aspirînd spre o altă lume - de vis, de pură închipuire? - ori chiar deschisă mîntuitor în însăși carnația realului, ca o despicare de nori prin care țîșnește, orbitor și extramundan, soarele. Echivocul se păstrează precum o "pecete a tainei". Morții învie, cîte o persoană pare a avea darul ubicuității, coincidențe stranii, violente, intersectează blîndele evocări narcotizate. Lumea pare a funcționa în planuri paralele. Din datele toropelii solare, ale verii atotstăpînitoare, se declanșează halucinația înălțării la ceruri, a substituirii întineritoare de identitate
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
fotografii de familie, colecții de reviste vechi, aparatură electronică la zi, un vis pe minut, proiecte-explozii în lanț. Utopii? El e omul cîrtiță. Săpătorul care amușină prin galeriile unui cimitir cu orgoliul nemăsurat al celui care știe că poate să învie morții. Nicolae Țone, alias Nicolae Magnificul, împătimitul avangardei, vînătorul de cărți fără zgardă, de cărți care trag cu praștia, editorul care rupe gura tîrgului azi, ieri adolescentul îndrăgostit iremediabil de poezia lui Vinea, Gherasim Luca, Paul Păun, Geo Bogza, atunci
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
bolnav, o persoană care nu mai așteaptă nimic de la viață. Dar într-o seară de iunie, la un conac din apropierea Parisului, în timpul unui ciudat joc de societate, cînd fiecare dintre cei prezenți încearcă să răspundă la întrebarea pe cine ar învia dacă i s-ar oferi această posibilitate, Maria Leonidovna se gîndește în tăcere la Mozart. Nu spune nimic nimănui, dar se gîndește cu intensitate; pentru ea Mozart e o dorință, una frumoasă care ține loc de ideal și de speranță
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
parodiam, și cu toate acestea nu a dat prea mare importanță acestei obrăznicii imberbe... Dimpotrivă, îmi oferea compania lui neprețuită, ne plimbam printr-un București care se năștea altfel sub discursul lui atît de doct și amuzant: clădiri, personaje, împrejurări înviau ca să se topească la capătul periplurilor... Tot el m-a învățat să-l recitesc pe Caragiale într-o altă notă, uneori mult mai dramatică și universală. Era încîntat de proiectul meu de a-mi scrie lucrarea de doctorat pe distincția
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
sacru și profan, cel dintîi termen avînd aerul de-a alcătui doar o scenă pentru spectacolul oferit de cel de al doilea: "lasă-te pătruns, fiindcă el te iubește/ dintr-odată avea alt glas, alt scris/ mîngîie-l pe aproapele tău/ înviază-l/ dumnezeu e viață și vis/ ne plimbăm prin anticariate/ cu patru sute de ani înainte de apariția diavolului/ au venit niște păsări care duceau un stigmatizat în ghiare/ atrăgea mulți credincioși în catedrala sa din suflet unde erau mii de cuiburi
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
fiecare dintre noi jucăm, cîndva, rolul principal pe scena lumii. Revenind la Harap Alb, el are, pînă în final, același destin ambiguu și cu două fețe. Nu degeaba a jurat să îi slujească Spînului pînă va muri și iarăși va învia. Iar pe Spîn, nu îl ucide el, ci calul. Dîndu-i drumul din înaltul cerului. E adevărat că, la sfîrșit, Harap Alb este recunoscut de Împăratul Verde. Dar e oare el recunoscut cu adevărat? Căci, la urma-urmei, Împăratul Verde caută exclusiv
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Iar "răsplata" este, și ea, pe măsură. Fata Împăratului Roș i se potrivește, într-adevăr. E un personaj la fel ca el de echivoc. Poate de aceea ea îl și salvează. De mai multe ori, nu doar atunci cînd îl învie. V-ați întrebat ce îi șoptește ea turturicii la ureche? Pentru mine, este evident că-i cere să accepte să piardă prinsoarea. S-o fi plictisit, și ea, de jocul tern de a-și arde pretendenții într-un cuptor de
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
parcurs o istorie fascinantă a caselor, a arhitecților care le-au proiectat și, mai ales, a poveștilor alese sau tulburătoare, poveștile familiilor care le-au locuit. N-am mai întîlnit o enciclopedie, patetică, ca Adi, care să fie capabilă să învie locuri moarte, să aprindă lumina candelabrelor, să comande vînzoleala de atunci. N-am să uit cum am ascultat, ore bune, asemenea povești adevărate, împreună cu Tudor Jebeleanu, la redacție. Reacțiile noastre de uimire sau frenezie se reduceau la onomatopee. Cu gîndul
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
Batalov din filmul lui Vengherov, din tinerețe, cu cîntece rusești pe care le cîntam și noi, la chefuri (Pei do dna, Feodor Vasilievici!), are bibliografia "omului de prisos". Cu atît mai mare mi-a fost deci curiozitatea să văd cum învie Gelu Colceag Cadavrul... pentru publicul 2001. Mă temeam că, pentru cei de azi, suferința și cauza decăderii lui Fedea Protasov ar fi de competența unui psihiatru, a Alcoolicilor anonimi, sau că "drama mică" ar putea fi redusă la faptul divers
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
o istorie pe care mi-o asum și de care mă delimitez periodic. Sunt un martor, încă foarte viu și cu memoria intactă. În ce an ați scris profeticele versuri: Chiar de voi fi îngropată/ într-o străină țărână/ tot învia-voi odată/ în limba română."? Le-am scris în 1982 și au apărut în 1983, în volumul Numărătoare inversă. "Fii atentă, mi-a spus un prieten, sună ca și cum te gândești să te expatriezi!...". Nici vorbă de așa ceva. Era o simplă
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
-l achite creației, preț echivalat cu o "moarte" în planul existenței comune, pentru a se arăta demnă de resurecția pe care o reprezintă plăsmuirea poetică: "Fericită, mi se spune că trebuie să fiu,/ Pentru c-am ales moartea ca să pot învia./ Ce-aș putea să-mi doresc mai mult, mă întreabă,/ Dar nimeni nu așteaptă răspunsul./ Ferice de tine, îmi spun toți,/ (Și eu repet: Ferice de mine)./ Nu poți învia fără să mori,/ Îmi mai spun/ Cei care n-au
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
trebuie să fiu,/ Pentru c-am ales moartea ca să pot învia./ Ce-aș putea să-mi doresc mai mult, mă întreabă,/ Dar nimeni nu așteaptă răspunsul./ Ferice de tine, îmi spun toți,/ (Și eu repet: Ferice de mine)./ Nu poți învia fără să mori,/ Îmi mai spun/ Cei care n-au înviat niciodată/ Pentru că n-au murit" (Fericită mi se spune). Denunțînd mitul celebrității concepute ca o pseudomîntuire, Ana Blandiana se revelă, în chip "democratic", sub înfățișarea poetului de totdeauna, pe
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Ce-aș putea să-mi doresc mai mult, mă întreabă,/ Dar nimeni nu așteaptă răspunsul./ Ferice de tine, îmi spun toți,/ (Și eu repet: Ferice de mine)./ Nu poți învia fără să mori,/ Îmi mai spun/ Cei care n-au înviat niciodată/ Pentru că n-au murit" (Fericită mi se spune). Denunțînd mitul celebrității concepute ca o pseudomîntuire, Ana Blandiana se revelă, în chip "democratic", sub înfățișarea poetului de totdeauna, pe care Sandburg l-a fixat într-o preacunoscută comparație, cea a
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
lumii întregi că anul acesta s-au săvârșit în țară minuni peste minuni. Pe fața pământului au apărut animale și plante nemaivăzute. Deschiși au fost ochii orbilor și destupate urechile surzilor. Mișcate picioarele ologilor au fost. Morții cei dragi au înviat. Vânturile dojenite s-au domolit, iar marea cea turbată, de-a fost certată, s-a liniștit. Bucatele și vinul s-au înmulțit. Păsările au clocit ouă de două ori, iar liliacul a dat a doua floare. Nici un prunc beteag nu
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
de cette... freine?...Dostoievski. Il faut être malhonnête pour être écrivain... la tentation de la débauche... ispita desfrîului... Îngerul și demonul, complementari. Alioșa... Rusia utopică. * 29 mai 1969. Sar speriat din pat la unu și treizeci noaptea, și notez: Zombi, cadavrele înviate de vrăjitori din cimitire și transformate într-un fel de roboți de carne salvați de la putrefacție, - fără cuget, fără simțire, fără puterea alegerii, ca cetățenii dintr-un stat... cuvînt șters apăsat, - probabil că era totalitarist, stalinist în nici un caz, din cauză că
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
nădejdea harului veșnic. Nu-i dobora frigul și gerul pe cei ce iernau încălziți duhovnicește de credința lor. Nu se temeau de cătușele oamenilor, fiindcă-i descătușa Iisus. Nu doreau să fie răscumpărați de la moarte, fiindcă știau că vor fi înviați de Hristos 96. Desfătarea acestei vieți le era în pacea sufletească, răbdarea morții se însoțea în cugetul lor cu nădejdea nemuririi, ideea învierii cu harul lui Hristos, adevărul cu simplitatea, credința cu încrederea, înfrânarea cu sfințenia, hărnicia cu cumpătarea, felul
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
obiectul ironiei necruțătoare a autorului: "Roman în roman, mit în legendă, legendă în eveniment, mesaj în dresaj, sulemeneală în izmeneală. Trecutul e prezent, prezentul fuge când spre viitor, când spre înapoiul nepericulos, fără probleme pentru cenzură. Mortul nu e mort, învie mereu, se face crime, se face șei dragoste, dar ea e mai degrabă ură, gimnastică ciobănească sau dans tematic de șantier. Ador romanele astea în care toți înoată în stil și în metafore și nimeni nu se îneacă. Îmi plac
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
Lugoj, unde mai trăiesc fiul și nepotul (Marco) unui prieten Mania. După patru ani de pribegie, Rusalina, bolnavă, reveni iar la Vlădeni. Țiganii (autorul îi numește faraonii) îi reparară bordeiul și o ajutară să se întremeze tocmai pînă în primăvară. "Învia și revenea în puteri, simțind o bucurie nouă de viață. Încet-încet începu să samene cu Rusalina de altădată. Să samene? Se întrebau faraonii. Dar se făcea mai frumoasă ca aceea de atunci! Acum era trecută de nouăsprezece ani. Era înaltă
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
axiologic, dublat de ambiție, pe când cealaltă, Charlotte (Kate Beckinsale) se călăuzește exclusiv după țeluri. Evident, fata cea bună se pricopsește cu o boală venerică. Un critic de film comenta că, dacă Scott Fitzgerald (sau, în opinia mea, Nathanael West) ar învia din morți, s-ar simți ca la el acasă într-un film de Whit Stillman. Deși acest critic e în minoritate, majoritatea tinzând să nu-l bage în seamă pe acest regizor - scenarist cu puține lungmetraje la activ (doar patru
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
văd m-a ajutat A Dianei schimbătoare umbră magică, Și-un irlandez, o neagră lună tragică; De aur seceră Hugo mi-a dat. Și-n timp ce eu în mină coboram De astre pure din mitologie, Cereasca lună iată că învie La colțul străzii, acolo, lîngă ram. Dintre ale noastre vorbe știu că una Există, pentru a o figura. Secretul stă, cred, în a o afla Cu umilință. Este vorba luna. Să întinez nu îndrăznesc curata Ivire-a lunii cu-o
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > POEMUL DIN VIE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Ce bucurie sfântă mă învie Tăierile de rod de pe pământ! Vă scriu acum din Vița cea de vie, În adevărul ei în care sunt... Mi-atât de dragă precum o copilă Și râde primăvara după nor, „Taie-mă, te rog și fără milă, Ochii mei
POEMUL DIN VIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382701_a_384030]