356 matches
-
eu, zic: nu mai plec de-aici și basta!“ „Iar eu, zice, îl chem acum pe Keller, îi spun și el o să-ți dea brânci pe poartă.“ M-am repezit la ea și am bătut-o pe loc până am învinețit-o. — Nu se poate! strigă prințul. — Îți zic: așa a fost, întări Rogojin cele spuse, încet, dar fulgerând din priviri. O zi și jumătate n-am dormit, n-am mâncat, n-am băut, din cameră n-am ieșit, mă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai tare umărul „băiatului lui“. Eu... vreau... ție... tot, Maria, Maria... Petrovna Su-su-su... Kolea se smulse din strânsoare, îl înșfăcă pe general de umeri și, ca smintit, îl privi. Bătrânul se făcuse roșu în obraji, buzele i se învinețiseră, spasme mărunte îi treceau fugar pe față. Deodată se aplecă și începu să cadă încet pe brațul lui Kolea. — Atac de apoplexie! strigă acesta de răsună toată strada, dându-și, în sfârșit, seama despre ce era vorba. Vtc "V" La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu putea adăuga nimic vieții. Când însă ești în afară de ea, apucat pe o cale primejdiaosă, urmărit de scandalul neîntrerupt al fatalității, ros de mândria disperată a implacabilei ursiri, deschis primăvăratic prăbușirii, cu ochii țintuiți în crimă și în nebunie sau învinețiți de povara măreției - atunci încarci viața de tot ce-n tine n-a fost ea. Din chin se naște tot ce nu-i evidență. N-ai soartă decât în furia irezistibilă de-a-ți măcina rezervele ființei, atras voluptuos de chemarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
deasupra lui. Încearcă să-l calmeze cu vorbe liniștitoare, ca pe un copil speriat. — Ce-i cu tine? o aude șoptind încet. Te zbați ca peștele pe uscat. Îi îndepărtează cu un gest matern șuvițele năclăite de pe frunte. — M-ai învinețit toată lovindu-mă cu brațele și cu picioarele. Uite, și ăsta micu’ s-a trezit. Ia palma lui grea și și-o apasă pe burtă. Inima fătului bate cu putere. Germanicus își retrage mâna ca fript: — Varus..., șoptește răgușit. Lasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oarecare John, o treime din condamnații care împletesc covoare în închisoarea orașului; o treime din fermierii care-și aduc produsele la piață; o treime din hamalii care dorm pe peronul gării între schimburi; o treime din băieții care joacă crichet învinețindu-și fluierele picioarelor și o treime din newyorkezii care joacă bowling pe noroiul uscat din curțile caselor lor de împumut. Locuitori din Rajput, brahmani, chamari, reprezentanți ai tuturor castelor, negustori indieni, musulmani, catolici, membri ai Arya Samaj și enoriași ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu poți pune mâna pe ea. — Porcule! — Cățea! — Porcule! Apariția unei persoane pe treptele casei întrerupe șirul de invective. — Selwyn Arthur Tredgold, intră imediat în casă! Rușinea unei discuții purtate în mijlocul străzii, muncitorește, o face pe lady Tredgold să se învinețească la față, depășind culorile spectrului vizibil. Este impresionantă, înfricoșătoare. Umerii lui Selwyn se lasă brusc. — Da, mamă. Profitând de moment, Star și Jonathan urcă în taxi, strigându-i șoferului să meargă cât de repede poate. Odată plecați, încep să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din drum pe hoții de cadavre uluiți și văd un bărbat În jur de patrușcinci de ani, bine Îmbrăcat, zvârcolindu-se pe jos Într-o criză nasoală paroxistică, cu un braț țeapăn și ținându-se de o parte. Băiatul se Învinețește la față, iar o femeie urlă: — COLIN! COLIN! VĂ ROG AJUTAȚI-NE! VĂ ROG! Mă pun În genunchi lângă silueta Întinsă pe pământ. — Ce are? țip eu la ea. El pare că nu respiră. S-a pișat pe el. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
scăunelul de sub picioarele condamnatului. Brațul spânzurătorii pârâi, și trupul începu a se zvârcoli în căutarea unui sprijin. În ochi lucirea stranie, arzătoare, pâlpâia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și se învinețeau, și totuși privirea își păstra strălucirea însuflețită, parcă nici moartea n-ar fi în stare s-o întunece sau s-o nimicească... Plutonierul mai spuse ceva caporalului care, disperat, se repezi și, cu amândouă mâinile, cuprinse picioarele spânzuratului, zguduite încă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Iosif Bologa bărbatul care să înflorească visele romantice ale unei fete de șaptesprezece ani. În figura lui aspră, colțuroasă, cu ochi scufundați în orbite și adumbriți de sprâncene stufoase, cu mustăți castanii, bogate și cu o bărbie lată și puțin învinețită de tăișurile briciurilor, părea că se simțea mai acasă ura decât dragostea. Deși scump la vorbă și veșnic serios, avea un glas pătrunzător de fierbinte, dovedind o inimă blândă și un suflet încordat de viață lăuntrică. A fost feciorul cel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
notarului suna atât de triumfător și de încrezut, parcă ar fi împărțit când palme, când mustrări, când laude... Apostol ocoli masa, apropiindu-se de Pălăgieșu, palid la față ca un cadavru, dar cu privirile ca două pumnale. Își mușcă buzele, învinețindu-și-le și murmură foarte înăbușit, parcă și-ar fi stăvilit respirația aprinsă: ― Tu?... Tu?... Ajunse lângă notar, la doi pași. Apoi, cu o iuțeală fulgerătoare, îi repezi un pumn îngrozitor în gură, șoptind ca ieșit din minți: ― Tu?... Tu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pentru a confirma sau infirma ce spunea aceasta. Apoi, încetul cu încetul, nu m-am mai gândit la nimic. O ascultam pe Josăphine. O priveam pe Belle de jour, îi priveam chipul de tânără moartă pe care șiroia apa, buzele învinețite de ultimul frig. Mi se pare că zâmbea, câteodată își înclina capul, iar gura părea să spună: „da, e adevărat, așa e, cum spune Pielea, totul s-a petrecut întocmai“. Se întâmpla în ajunul zilei în care fusese descoperit trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
timpul. Ce naiba a luat? a explodat Marcus Samson. Parcă ar fi fost otrăvit. Pantofii lui James se loveau de podea, pradă convulsiilor. Și-a deschis gura pentru a voma și am văzut cu oroare că limba și buzele i se învinețeau. Dumnezeu știa când aveam să acostăm și să-l ducem la un spital. Pe măsură ce timpul trecea, era din ce în ce mai periculos pentru el. Dominic era lângă Sir Richard Fine, vorbind ceva despre o ambulanță. Era singura persoană care vorbea. Grupul de spectatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
adică: toți) s-au oprit În bolta lui, Înfipți În tencuială. D-apăi nu era ea chiar a dracului hora ceea, sus, dacă jos dăduse Domnul Dumnezeul nostru oleacă din sângele Său, În poloboace... - și Moș Iacob Își netezea temeinic musteața Învinețită de sfânta Împărtășanie. Lucrurile noastre rămase În casă? D-apăi să videți, doamnă, că cum stau sâtuațiile, că-ntâi și-ntâi or stat Rușâi șî, după legea lor, rusască, prăpăd șî pară!; șî, dup-aceea sâtuațiile s-au prezentat uite cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
masivă a președinților. — Tot un mucos ai rămas! — Păi cred și eu, În comparație cu nasul tău copt... al meu e Încă verde. — Ce-ți mai place să ai ultimul cuvînt! Își prinse nasul Între degete și și-l suflă. I se Învinețise... ori de frig, ori de la băutură și apoi o secreție, ceva ce semăna cu mierea la culoare, i se prelinse pe la colțurile ambilor ochi. Cel tînăr sări peste șanț, la marginea drumului unde se aflau aliniate buteliile. Zise apoi blînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de mult nu se mai știe unde. Ceasul ticăia pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și searbădă. Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor. Cântecele ascuțite se duc până departe. Spre seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gol... Venise, îi sărutase în hol obrazul, apoi o apucase puțin mai sus de cot, o strânsese. Îi plăcea să-i simtă în palmă carnea. Intrară pe ușă amândoi, legați astfel, degetele lui erau albite de încordare, brațul ei se învinețea, dar nici unul nu scotea un sunet. Pe urmă el slăbi strânsoarea, se prăbuși în fotoliu, își strânse rădăcina nasului. Părea obosit. Ce-ai mai făcut? O întrebare aparent inofensivă, da, poate altădată, ar fi fost de-a dreptul inofensivă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
baie, În bucătărie, dacă nu era nimeni acasă. Până când mă Înroșeam de tot și mă durea, și mă gândeam că partea aceea prețioasă a corpului o să-mi cadă. — Băieții ăștia... De parcă fetele nu s-ar freca Între picioare până când se Învinețesc. — Se Învinețesc? Niciodată nu m-am gândit la culoare asta. Poate. — Acum intram În dormitorul maică-mii cu o misiune precisă În minute. Eram armata casei, compusă dintr-un singur om, și trebuia să mă asigur că fortăreța noastră funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bucătărie, dacă nu era nimeni acasă. Până când mă Înroșeam de tot și mă durea, și mă gândeam că partea aceea prețioasă a corpului o să-mi cadă. — Băieții ăștia... De parcă fetele nu s-ar freca Între picioare până când se Învinețesc. — Se Învinețesc? Niciodată nu m-am gândit la culoare asta. Poate. — Acum intram În dormitorul maică-mii cu o misiune precisă În minute. Eram armata casei, compusă dintr-un singur om, și trebuia să mă asigur că fortăreța noastră funcționa cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
năpădiră ochii și eram pe punctul de a declara că nu mai vreau, mulțumesc, nu mai e nevoie să radă și partea cealaltă, când Îmi Înpunse nasul din nou, pe partea cealată, de data aceasta, și trase lama de la ochiul Învinețit până jos. În mod ciudat, jumătatea stângă a feței mă durea mai puțin. Când, În sfârșit, ajunse la buza superioară, domnul Kretschmer mă strânse de nas cu degetul arătător și cu cel mare - „dacă nu vă deranjează, domnule“ - și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
După ce am ieșit din clădirea de cărămidă roșie, inima Îmi reveni treptat la o singură bătaie nervoasă pe secundă. Sudoarea mi se prelingea pe perciuni, În jos pe gât. M-am șters cu batista, apoi am apăsat cu grijă ochiul Învinețit cu pânza udă. Totul mi se părea moale, dureros și străin. Văzul nu-mi fusese afectat, dar sunt sigur că Manetti s-a Întrebat oare ce pățisem. Totuși, sfatul ei amabil nu mă păcălise. Deși geniul orașului nu avea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un bacșiș. De Îndată ce imam-ul a plecat, un țipăt ascuțit a sfâșiat aerul. Îl scosese o femeie cu obraji bucălați pe care n-o mai văzuse nimeni Înainte. Țipătul ei a atins acute impresionante, iar În clipa următoare s-a Învinețit la față, vocea i-a devenit stridentă și a Început să tremure din tot trupul. Starea ei era atât de jalnică, durerea ei atât de palpabilă, Încât ceilalți au privit-o cu uimire. Femeia era o bocitoare, plătită dinainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe care Fran le invidia atât de mult, afurisitul de Jack Allen purta propria bătălie, a cărei miză nu era cu totul străină de persoana lui Fran. — Cum adică, nu vii? urlă Murray Nelson la redactorul său, începând să se învinețească la față. Am programat special prânzul ăsta cu Ronnie Newlands ca să-l putem duce cu zăhărelul. Agenția imobiliară Newlands e cel mai mare client al Citizen-ului, doar ea îl mai ține pe linia de plutire, și aproape că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dispărut. De la înfățișare, la caractere, nimic nu ne apropia și totul ne deosebea. Dinu nu se îndepărta niciodată prea mult de poarta casei. Eu hoinăream prin tot cartierul. Dinu n-ar fi rupt o floare. Eu veneam acasă cu obrazul învinețit după scandaluri. Dinu era silitor. Eu dovedeam o mare înclinație spre lene. Dinu promitea de mic să calce, supus, pe urmele tatei. Eu arătam de mic o vocație de ratat recalcitrant. Mințeam cu ușurință și mă foloseam de asta ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gură și respira. "Ăsta are boala ta", i-am zis lui Dinu. Nu, are altceva. Mai simplu". Mi-a părut rău. Aș fi adus în cameră polen sau păr de câine, care-i provocau crize lui Dinu, ca să-l văd învinețindu-se. Câteodată mă urmărea și pe țărm. Arunca bucăți de pâine peștilor, se juca lovind apa cu pietricele plate, care săreau ca un țipar, sau se scălda. Avea un corp dizgrațios din pricina pielii albe, un alb veșted și parcă umed
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o parte ca să văd ce se întîmplă. Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]