6,932 matches
-
Justiție - Secțiile Unite în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 14 noiembrie 2007, instanța supremă a statuat că se impune ca organele judiciare nu numai să ia măsurile necesare asigurării apărării învinuitului sau inculpatului în procesul penal, atunci când aceasta este, potrivit legii, obligatorie, ci și să se asigure ca asistența juridică să fie acordată de o persoană care a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, astfel cum aceasta
DECIZIA nr. 72 din 1 februarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/283801]
-
a reținut că, prin Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, sunt reglementate condițiile exercitării profesiei de avocat corelativ cu dispozițiile din Codul de procedură penală referitoare la asigurarea dreptului la apărare pentru învinuit sau inculpat, pe întreg parcursul procesului penal, precum și la caracterul absolut al nulității de care sunt lovite actele îndeplinite în lipsa apărătorului atunci când prezența și asistența juridică ce trebuie acordate de acesta sunt obligatorii, potrivit legii. Totodată, Înalta
DECIZIA nr. 72 din 1 februarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/283801]
-
o tânără grefieră pe care a luat-o puțin la rost, vorbindu-i și privind-o de sus, ca pe ultimul pălmaș al instituției: - De ce nu ai comunicat ora la care am dispus începerea ședinței? Poliția nu știe? Unde este învinuitul? Nici avocat nu văd. E pustiu! - Doamna judecător, îmi pare rău, știți foarte bine că am trimis la timp toate... - Și? De ce nu sunt aici? Nu ești în stare de nimic, fetițo! Cu privirile în podeaua prost întreținută și roșie
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
rece și vizibil nemulțumită de un anume ceva, judecătoarea s-a adresat avocatei, încercând să fie mai amabilă: - Domnișoară, dacă aveți susțineri de vreun fel, așteptați să le expuneți la momentul oportun. Nu-mi place să fiu întreruptă... Să intre învinuitul! Ședința a fost extrem de operativă. Judecătoarea, mult mai liniștită, dar plictisită, l-a întrebat pe Gabriel dacă își menține declarația existentă la dosar, dacă este vinovat și dacă regretă fapta. Nu a avut răbdare să-l asculte atunci când bietul om
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
pe cele întocmite de polițiști și avea cu totul o altă opinie. Nu a avut curajul să ridice vreo obiecție și nici procedura nu-i permitea s-o facă. Și-a amintit că judecătoarea a privit cu totală indiferență declarația învinuitului adusă cu mare întârziere și i-a cerut să-i facă o scurtă prezentare a cazului. Nu a avut răbdare s-o asculte până la sfârșit, dar nici nu și-a făcut timp să studieze dosarul. S-a mulțumit cu puținul
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
s-a întors procurorul Dincă spre ea cu un zâmbet larg ce putea însemna multe. - Bine, declar ședința închisă, la revedere! a rostit plină de importanță judecătoarea și a ieșit grăbită, urmărită de privirile contradictorii ale celorlalte persoane din încăpere. Învinuitul, între doi polițiști ce-l țineau strâns între ei, după ce-i puseseră și cătușele, privea cu adâncă durere și disperare trecerea acelor persoane care-i hotărâseră soarta fără să le pese că are și el adevărul său și că avea
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
stârnit un ecou special nu numai în localitatea Vișinul Alb (comuna Vișinul), ci în întreaga regiune, ba am putea spune, fără teama de a exagera, în întreaga țară. Cum în plângerea penală, maestrul Ludovic L. era citat în calitate de complice cu învinuitul principal, Borak cel Bătrân (actualmente decedat), onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak s-a recuzat, așa că onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr Dr. h. C. Julius Zimberlan a preluat cauza, iar eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl trebuia să-l înfrunte pe
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan. Ar fi o imensă greșeală pe care, desigur, o vom evita cu hotărâre. În boxă se afla Henry Labater, cumnatul lui Henry Dupon. Eminentul procuror Dr. Ragnavaldur Sicl a arătat că învinuitul a fost surprins în vreme ce executa o spargere în locuința cunoscutului actor Samuel Weisshuber, profitând de faptul că acesta se afla ocupat la ora aceea într-un spectacol, așa cum a putut afla tot orașul de pe afișul cu piesa, autorul, regizorul, distribuția
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
lipsit total nejustificat de o soartă mai bună, s-a sinucis și el. Și tot în baie! Deci, așa cum a precizat în rechizitoriu domnul procuror Doctor Ralf Lalazor: șase morți din pricina lui Vasi Holler! Așa că, a spus domnul procuror, faptele învinuitului se încadrează perfect în categoria "ucidere prin culpă". Și ce culpă! Așa că numitul Vali Holler, găsit vinovat de ucidere din culpă în șase cazuri, și-a primit exact pedeapsa meritată. (Vali Holler, acel adevărat criminal în serie...) Notă: acesta a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
pricina nu-l cheamă Ludovic L.). În pledoaria sa, maestrul a descris toate tabieturile și obiceiurile adolescentului Beniamin, comportament născut din imitarea conduitei al atât de respectatului său părinte. Și, în felul acesta, a putut să explice fiecare gest al învinuitului. Formarea clișeelor ce ne conduc în viață, precum și asumarea și imitarea unui model îl ghidează pe individul om. Maestrul Ludovic L. (sau cum s-o fi numit de data aceea) a încercat să dovedească prin exemple concrete că până și
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Din punct de vedere juridic, cazul n-a fost închis, dar nici nu se întrevede un verdict probabil în viitorul apropiat. Ce verdict să dai, când numeroși renumiți oameni de știință sunt revoltați, însă opinia publică TOATĂ este de parte învinuitului? Comentariul maestrului Ludovic L. (pe care nu-l cheamă Ludovic L.): "Teza profesorului Julius Zimberlan îndreptățește Justiția suverană să condamne pe deplin justificat fiecare afirmație drept un plagiat. Nu reprezintă o scuză dacă originalul nu mai poate fi descoperit: Justiția
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
procesele-verbale de interogatoriu, Îl pun pe istoric Într-o situație extrem de ingrată (Dumitru Stăniloae a fost implicat În acest proces, deși nu a făcut niciodată parte din grupul „Rugul Aprins” - pp. 180 și 253). Uneori, aceste documente sînt dactilografiate, iar „Învinuitul” semnează pe marginea paginii, În dreptul unor acuzații dintre cele mai compromițătoare și fanteziste. Se pune mai ales problema credibilității acestor „mărturisiri” autoacuzatoare. Volumul Lidiei Ionescu Stăniloae ne permite să coroborăm informațiile și surprinde drama unei familii care Își pierde un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
arestat de a dezvălui locul unde a fost ascuns copilul, vicepreședintele poliției din Frankfurt, caracterizat de colegi drept un model de corectitudine, a ordonat ca această mărturisire să fie smulsă prin amenințarea cu tortura. Amenințarea a produs imediat efectul scontat; învinuitul a vorbit. Corpul copilului a fost găsit într-un iaz de lângă Frankfurt. Înaltul funcționar al poliției și-a asumat responsabilitatea pentru decizia sa și a informat imediat procuratura. Codul Penal german interzice strict tortura ca metodă de anchetă. Iar amenințarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
parte. Unii parlamentari, ministrul german de Interne și organizații ca Amnesty International au insistat însă asupra faptului că interdicția amenințării cu tortura este una absolută și că orice încălcare a acestei interdicții, ca mijloc pentru obținerea unei depoziții pe care învinuitul o refuză, creează un precedent, constituind o gravă amenințare pentru orice stat de drept. Cei care au susținut că decizia polițistului din Frankfurt nu poate fi apărată juridic insistau asupra faptului că respectul demnității ființei umane, care a fost încălcat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
poliței din Frankfurt a invocat pentru decizia lui atât de problematică rațiuni morale. El a spus că i-ar fi fost greu să explice părinților că viața copilului nu a putut fi salvată deoarece a trebuit să fie respectat dreptul învinuitului de a refuza să facă depoziții. Dacă ne gândim că acest om, care se găsea în situația de neinvidiat de a trebui să ia o decizie sub presiunea timpului, ar fi putut să se pună foarte bine la adăpost pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
scurtă anchetă din activitatea celor prezenți, și probabil, nu numai. A urmat declarația de recunoaștere, reconstituirea faptei, completarea cu probe materiale, corelarea concluziilor medicului legist cu filmul faptelor, apoi trimiterea în judecată pentru lovituri cauzatoare de moarte. Căci era adevărat, învinuitul nu acționase cu intenția de a ucide. De fapt, ce se întâmplase? D.N. avea o fiică, la vârsta măritșiului, la care Culică ,,umblase’’, dar fără intenția de a o cere și de nevastă. Tatăl aflase, și cum moravurile de pe atunci
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dacă real - sionist... Nu ne oprim asupra celor relatate În scrisoarea-denunț- Într-un stil destul de cinematografic, În care suntem plimbați În xe "Franța"Franța, Spania, dar și În xe "Mexic"Mexic, ocazie cu care sunt prezentate diverse defecte morale ale Învinuiților. Interesante sunt momentul redactării memoriului - ianuarie 1953! - și „specificul etnic” al celor demascați. De altfel, autorul Își justifică În final motivația de a denunța: „În fața ultimelor evenimente petrecute În xe "U.R.S.S."U.R.S.S., și În urma citirii articolului din Pravda
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
ar fi făcut rău nici măcar unei furnici. Era absurd, monstruos, inuman; Dumnezeu n-ar fi trebuit să îngăduie asemenea nedreptăți. Începea din nou să vorbească dedublându-se, înscena un proces în care juca atât rolul acuzării cât și cel al învinuitului; pleda fără milă, își concretiza acuzele, ba motiva până în pânzele albe, țintuindu-și cu degetul dublura care, după ce fusese făcut în toate felurile, ataca la rândul său spre a se apăra: analizele aveau ceva din acea îndărătnică cercetare a adevărului
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
procesul derulat între „Năstasă Hagiu și o Catrina, soția răposatului Dumitrache Borș din satul Umbrărești”. În anul 1837, Catrina reclamase pe vecinul ei la privighetorul ocolului și la judecătorie, obținând câștig pentru ceea ce revendicase, dar cu drept de recurs din partea învinuitului, respectiv Năstasă Hagiu. Acesta arată în recursul său că „după hotărâtura făcută de răposatul ban Petrache Negrea, la 1817 octomvrie 20, a toată moșia Umbrăreștii, de pe care s-au dat tuturor răzășilor țădule, precum și o hotarnică, pe care le păstrez
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
poziției. Teascul aruncat în scânduri trebuie extras de condamnat cu dinții. Un soldat leșină într-o criză de epilepsie și i se pune o „poștă” la picior pentru a se trezi. Un plutonier regretă curțile de justiție „de acum” de unde învinuitul e trimis să se odihnească un an sau doi, când metoda lui Pazvante, o sfântă bătaie, era atât de eficientă. Fanarioții judecau după coduri proprii, pornind de la prezumția de vinovăție. Princepele lui E.Barbu, prinzând un hoț de codru, îl
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
junior. Subiectul primului proces, e o salbă. Nu se înțelege, chiar de la început, a cui e, unde e, a fost furată sau donată, de ce și cum... Totul se transformă ca la țigani, într-un adevărat circ. Lumea râde, reclamantul și învinuitul, hăhăiesc și ei. Regie, înaltă, nu altceva. Reclamantul: Adevărul să iese afară, la iveală, să se vadă acilea în fața instanței. învinuitul: Minte. Are martori că i-a dat soacrămea salba? Să se face dreptate. Era o amărâtă, de unde mânca, de unde
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sau donată, de ce și cum... Totul se transformă ca la țigani, într-un adevărat circ. Lumea râde, reclamantul și învinuitul, hăhăiesc și ei. Regie, înaltă, nu altceva. Reclamantul: Adevărul să iese afară, la iveală, să se vadă acilea în fața instanței. învinuitul: Minte. Are martori că i-a dat soacrămea salba? Să se face dreptate. Era o amărâtă, de unde mânca, de unde nu mânca. în acest timp, un tren marfar trece hodorogind și scrâșnind pe sub nasul ferestrei Tribunalului. învinuitul: După aia, ce a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vadă acilea în fața instanței. învinuitul: Minte. Are martori că i-a dat soacrămea salba? Să se face dreptate. Era o amărâtă, de unde mânca, de unde nu mânca. în acest timp, un tren marfar trece hodorogind și scrâșnind pe sub nasul ferestrei Tribunalului. învinuitul: După aia, ce a făcut? I-a dat Dumnezeu noroc și a murit. (râsete în hohote în sală). Cum cine? Soacră-mea. Judecătorul: Deci, a existat o salbă? Și ai vândut-o pe bani pentru înmormântare? învinuitul: Era trei bani
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nasul ferestrei Tribunalului. învinuitul: După aia, ce a făcut? I-a dat Dumnezeu noroc și a murit. (râsete în hohote în sală). Cum cine? Soacră-mea. Judecătorul: Deci, a existat o salbă? Și ai vândut-o pe bani pentru înmormântare? învinuitul: Era trei bani mari și doi mai mici. Cocoșei dă aur. Când a murit haia, bătrâna, am făcut socoteala. A stat 5 zile pă laviță, nu vroia niminea s-o-ngroape. Am dat 100 dă milioane păntru înmormântare. Reclamantul: Haidi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în spatele biroului său, încât să poată verifica personal funcționarea microfoanelor. Erau cheia puterii sale"16. După filare, urmează arestarea și interogatoriul. Spațiul de anchetă oglindește perfect dorința cadrelor de a semăna groaza. Transportul de la celulă la locul anchetei afectează psihicul învinuitului și-i slăbește puterea. Camerele de anchetă sunt amplasate de cele mai multe ori în subteran. Eventualele ferestre sunt dotate cu gratii și obloane pentru a împiedica strigătele să iasă, dar și pentru a induce teroarea închisorii. Fiecare anchetator conduce interogatoriile după
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]