2,352 matches
-
convenție. Numai că muzica așa-zisă conceptuală nu propune neapărat convenții. Nu presupune doar o învoială negociată între compozitor și interpret. Nici nu incumbă numai înțelegerea tacită de a admite unele sugestii, procedee, deprinderi provocate prin voința auctorială. Dincolo de convenție, învoială, înțelegere se află cultul pentru imagine. Servilismul vis a vis de ceea ce este vizual. înșurubarea unei civilizații a ochiului în lăcașurile uzurpate de către aceasta și părăsite de civilizația urechii ori de către formațiunile altor organe ale simțurilor noastre de toate zilele
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > M-AȘ ÎNVOI, Autor: Loredana Nicoleta Vițelaru Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Hai să cădem la învoiala cu fiecare zi ce trece că un gând și să-mbracam doar noaptea în parfum de gală și să uităm că suntem azi ,sau nu știu când. hai să-mpărtim pe jumătate zorii trăgând din asfințit o pleoapa de răstimp să
M-AȘ INVOI, de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373699_a_375028]
-
fi când ești la rând. Se întâmplă să îți dai seama de răspuns la întrebări, Doar când te cuprinde teamă,sau ești prins de remușcări. A rămas o îndoială,sau e doar un fel de a spune, De cădeai la învoiala când erai un tanar june. Cele care ți-au fost date,iti apar să te întreb, După aceea,fug în noapte,să se ascundă printre stele. Referință Bibliografica: CUGETĂRI / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1783, Anul V
CUGETARI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373762_a_375091]
-
numai cu post, adică: de dimineașă până când va flămânzi să nu ia nimic în gură, iar după-masă să nu mai picteze, ci alt lucru să facă până a doua zi, urmând această rânduială până la terminarea ei. Bătrânul zugrav a primit învoiala cu toată evlavia și mulțumirea. Iată ce scria el, în 29 mai 1863, despre zugrăvirea icoanei cea cu dumnezeiască minune săvârșită, într-o scrisoare păstrată în arhiva Schitului Prodromu: "Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orașul Iași, am zugrăvit această Sfântă
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 [Corola-blog/BlogPost/384492_a_385821]
-
spiritualitate serioasă, o avem datorită acestor bătrâni cuminți și minunați, din care categorie face parte și Părintele Arhimandrit Roman Braga!... Și pentru a ne folosi, din punct de vedere duhovnicesc, de învățătura Părintelui Roman Braga, am purces, cu a sa învoială, dragoste și binecuvântare la realizarea unui interviu de suflet, pentru care îi mulțumesc în mod deosebit. Așadar, parcurgând viața, opera, activitatea și biografia acestui părinte îmbunătățit, acum, cu prilejul nașterii Sfinției Sale în adevărata viața - cea cerească și veșnică, constat, cu
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
de cai. Se angajară la un herghelegiu ca slugi pe timp de doi ani. Urmau să-și primească plata la sfârșitul perioadei. Au fost doi ani liniștiți, au dormit cu caii sub cerul liber chiar și iarna, iar la încheierea învoielii cerură banii cuveniți. Herghelegiul, care aflase între timp cine sunt, gândi cam ca un om din zilele noastre, adică la avantaj cu orice preț. Îi răspunse lui Temugin râzând mânzește (normal!) și scărpinându-se între picioare că, dacă vrea bani
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
acea abdicare de la 30 decembrie 1947 s-a produs ca ”o decizie la care s-a ajuns în comun, între Guvern și rege și vorbea despre divorțul amiabil între poporul român și monarhie: [...] actul acesta s-a făcut prin bună învoială. Regele a constatat că instituția monarhiei era o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului nostru. Istoria va înregistra o lichidare prietenească a monarhiei, fără zguduiri [...]. Poporul a făcut azi un divorț și decent, și elegant de monarhie”. În plus, este
Dumnezeu s-o ierte, dar n-a fost regina României! [Corola-blog/BlogPost/92967_a_94259]
-
și totuși Întristată de o durere adâncă. Antilia se răsuci spre Dante, dar Veniero fu cel care vorbi. Glasul Îi era calm, lipsit de resentimente. Își strângea umărul rănit, tamponând sângele cu mâna. Era nespus de palid. — Îți propun o Învoială, priorule. Ce Învoială? Îți cer o oră. Numai una. Ce Îmi oferi În schimb? Căpitanul șovăi o clipă. — Ai descoperit secretul celui de-al cincilea pământ. Dar această cunoștință, singură, e inutilă, ca aceea a pierdutei Atlantide. Ca să ajungi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de o durere adâncă. Antilia se răsuci spre Dante, dar Veniero fu cel care vorbi. Glasul Îi era calm, lipsit de resentimente. Își strângea umărul rănit, tamponând sângele cu mâna. Era nespus de palid. — Îți propun o Învoială, priorule. Ce Învoială? Îți cer o oră. Numai una. Ce Îmi oferi În schimb? Căpitanul șovăi o clipă. — Ai descoperit secretul celui de-al cincilea pământ. Dar această cunoștință, singură, e inutilă, ca aceea a pierdutei Atlantide. Ca să ajungi acolo, e nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gândul. — Dar pentru noi nu are acea valoare pe care pare să o aibă printre voi. Pentru noi bogăția e asta. Scosese de sub vestă un colier din pietre verzui, cu reflexe domoale. Jad. — Ia-l. E al dumitale, dacă accepți Învoiala. Te va face nemuritor. Dante continua să fixeze planșa, În timp ce Întindea, distras, o mână spre colier. Pe hartă nu erau indicate doar hotarele geografice, ci și rutele maritime, traseul vânturilor și al curenților, detaliul coastelor cu locurile prielnice debarcării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de adversarul său. Se dădu Înapoi dintr-un salt, adoptând o postură defensivă. Dar Veniero renunțase la orice atitudine ostilă. Părea nerăbdător, În așteptarea unui răspuns. — Am totul În mână. Pe dumneata, secretul dumitale, pe complicea dumitale. De ce aș accepta Învoiala pe care mi-o propui? zise priorul după o clipă de tăcere, fluturând foile pe care le strângea În pumn. Fiindcă Înțelegi durerea. Nu te vei năpusti asupra cuiva pe care l-ai Învins, murmură venețianul, după care se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe Bonifaciu. — Un răgaz de o oră În schimbul a ceea ce știi, zise Într-un târziu. Veniero Încuviință Încet. Pentru o clipă, mâna lui se Întinse către hartă ca pentru a o apuca, Însă Își Înfrână gestul. — Îți mulțumesc, messer Alighieri. Învoiala e echitabilă. Însă, dacă păstrezi harta, vei lăsa deschise gurile iadului. Inteligența dumitale știe asta, zise el, după care scrise un număr, cu un deget Înmuiat În propriul sânge. Dante strânse pergamentul În pumn. Acum, nimeni și nimic nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lume unde nimic nu se dă degeaba. Ai auzit probabil de butada lui Alan Guth: Se spune că nu există lucruri ca un prânz gratis. Universul este ultimul prânz gratis. Nu-ți amintesc Întâmplător această glumă - dacă vom cădea la Învoială, o să Înțelegi la timpul potrivit la ce mă refer. Momentan, fii, te rog, de acord că, Într-o formă sau alta, totul se plătește: cu bani, cu suferință, cu felurite privațiuni - după caz. Va trebui, așadar, să suporți Întreaga istorisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Voi face totul ca să nu-mi pierd capul - Nené Dupré arătă spre elicopter. Am adus bidoane cu apă, provizii, medicamente, un mic aragaz de campanie, haine groase și saci de dormit... Prea destul pentru două săptămâni de captivitate. — O să respectați învoiala? Pilotul se așezase și-și aprindea o țigară, îi oferi și lui Gacel una, pe care acesta o refuză cu un gest din mână. Nené Dupré ridică din umeri. Nu știu! recunoscu. Sincer, nu știu. De unsprezece ani lucrez pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai este vreme, rosti Calistrat gânditor, mai ales acum că vâlva a scăpat iarăși la lărgime. N-ai decât să te silești să recuperezi. E numai vina dumitale că am ajuns aici. Eu ți l-am adus așa cum ne fusese învoiala. Mai mult nu știu dacă pot să te ajut. O să stau pe aproape și mă voi strădui să-l susțin din toate puterile, dacă nu cumva crezi că te încurc. Nimic nu mai e așa cum ar trebui să fie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
moșiei cu soma stânjenilor mai sus arătată ce neamuri s-au împărăchet a fi stăpânitori de fieștecare bez un vad ce au rămas nepus la împărțeală, fiind dat în schimb pentru 70 stânjeni ce au dat dumnealui vornicul Conachi, după învoială, s-au dat arătători di ce sumă care fieștecare s stăpânească. * 1846 octombrie 12 idula de alegerea celor 66 de stânjeni, 6 palme și 5 ½ palmace ce se cuvin postelnicului Grigore Roset în hotarul Fruntești și și s-au dat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iar pentru celelalte două părți a celorlalți frați iarăși se va învoi domnul fratele Grigore Roset căminar cu domnii ceilalți frați, precum se va putea alcătui și învoi cu dumnealor pentru că noi cu această alcătuire am făcut cu domnul această învoială, atât despre ceilalți frați cât și pentru datoria de dezgroparea răposatului să fie domnul fratele Grigore dator a plăti toată cât mai jos se înseamnă, nefiind noi apucați sau supărați de această datorie a răposatului cât de puțin, adică un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și boieresc, s rămână tot la bunăvoința proprietarului boier, care, direct sau prin administratori avizi de avere, impunea condiții greu de suportat. Nu este de mirare că țăranii s-au răsculat (1888 și 1907), cerând condiții mai bune la încheierea învoielilor cu boierii. Este de mirare, și oarecum inexplicabil, cum într-o țară cu o economie predominant agricolă nu se putea asigura hrana zilnică pentru cel care lucra direct pe ogoare. În această situație au fost și familii din comuna Filipeni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
scrisă, au suportat toate umilințele, lipsurile, foamea, nedreptatea, lipsa celor mai elementare drepturi, într-un cuvânt exploatarea nemiloasă, care făcea din omul considerat liber, un rob. Intervenția statului pentru reglementarea raporturilor dintre țărani și proprietari, concretizată în legi numite „Legea învoielilor agricole” lăsa pe țăran la cheremul proprietarului.32 Problema țărănească nu și-a găsit rezolvarea nici prin reglementări juridice, nici prin destul de desele împărțiri de pământuri. S-a vorbit în literatura socialpolitică românească despre o nouă iobăgie în plin secol
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vorbescă de relația țăran-boier: condiții grele de muncă, datorii mari, plată puțină pentru muncă multă și grea. Nu au fost atacate conacele, magaziile, n-au fost bătuți oamenii boierești și nici nu s-au ars registrele cu datorii, rezultate din învoielile agricole.36 Peste toate rămâne nedreapta împărțire a pământului; 4.170 de mari proprietari stăpâneau 3.800.000 ha, cu peste 500.000 ha mai mult decât cele 920.000 familii țărănești din întreaga Românie, iar 300.000 familii țărănești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
eu sunt muritoare pe drumuri, neavând nici un sprijin”.39 Rezoluția a fost „La dosar”! După reprimarea răscoalei, guvernul liberal a inițiat unele reforma care se constituie în încercări de atenuare a situației țărănimii, a raporturilor dintre proprietari și țărani: Legea învoielilor agricole, Legea Casei Rurale (4.VI.1908), Legea împotriva trusturilor arendășești. În baza Legii Casei Rurale a fost creat instituția bancară Casa Rurală care cumpăra pământ (moșiile care acumulaser mari datorii) pe care îl vindea apoi țăranilor în loturi de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oamenilor, nicidecum pentru animale. Ca proprietari, țăranii nu mai erau înzestrați de boierii proprietari cu fânețe și păscătoare; ar fi vrut să țină mai multe vite, dar nu aveau cu ce le hrăni. După răscoala din 1907, în conformitate cu prevederile Legii învoielii agricole și cu sprijinul financiar al Casei Rurale, proprietarii de moșii au fost 154 obligați să vândă primăriilor suprafețele destinate pentru pășunatul vitelor. Izlazurile și pășunile erau administrate de primării, care reglementau și problemele bugetare: veniturile provenite din taxele de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era ipotecată la Societatea de Credit Român pentru suma de 100.000 lei, având actul de ipotecă înscris la Tribunalul Județean Bacău, la numărul 111/1906. Suma de 51.189 lei a fost plătită integral, în conformitate cu art.15 din Legea învoielilor agricole, prin scăderea ei din valoarea ipotecară a moșiei. așa cum a fost prevăzut în actul nr. 1937 din 12 mai 1909. Statul urma să încaseze de la primăria comunei, începând cu 1 octombrie 1908 rata anuală în valoare de 3097,50
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cioate, La Boteanu, La Izvoare, zarea Runcului La Obuz în sus etc. Marghioala Alex. Curteanu, născută Ignătescu, ne-a lăsat mărturie despre felul în care se împărțeau roadele între țăran și boier, când țăranul lua pământ în arendă, „la bună învoială cu boierul”. „Se lua o suprafață de pământ pe care țăranul o ara, prășea sau secera, culegea roadele și plătea o sumă e bani - între 20 și 80 lei -. Este sistemul arenzii. Pe lângă arendă, se practica și „pământ în parte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la curte și țăranul era impus la zile de muncă: prășit, secerat etc. în august 1960, mătușa Floarea V. Călin avea 75 de ani și își amintea cum tatăl ei a muncit la boier: Lua o bucată de pământ, la învoială, din cel mai rău, pe care-l muncea pentru nevoile casei lui. Pentru acest pământ Șăranul plătea cu zile de prășit, de secerat, de cărat. „Se prindea pogon” (se lua pământ!) și feciorii boierești veneau la poarta Șăranului și-l
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]