769 matches
-
sunt femeie și mereu îmi spun Dacă asta-s toată, daca flori pe drum Risipite parcă drept din poala Ta Cresc in urmă-mi, pasul să mi-l pot vedea. Dacă sunt femeie, cuget liniștit Gând-furtună-n noapte, vis neispășit Coamă-nvolburată, tropot de la cai Înhămați la steaua unde mă scriai Într-un timp odată, ce-l legai de rând Dacă sunt femeie, Doamne, prea curând Litera Ta vie, slobozită-n vers Trup micuț de fată, roi în Univers Unde mi-i
DACĂ SUNT FEMEIE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350134_a_351463]
-
monstruos am eșuat, nu am realizat nimic în viață, din acele planuri făcute cu atîta iubire în inima mea, totul este un eșec și trebuie să mor. Am fost odată atît de aproape de moarte. Treceam cu bacul Dunărea priveam apele învolburate și îmi spuneam: ,, Fac doar cîțiva pași și m-am aruncat, cum nu știu să înot mă voi înecă și așa scap de a ma spînzura.” Priveam apele Dunării și un gînd sau mai bine zis o voce îmi șoptea
MARIN (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365840_a_367169]
-
familia, copiii, învățătorii, sau îi conferă accente de revoltă socială la vremurile tulburi, poezia sa este frumoasă, dulce, cu un ușor respirabil aer de munte, pe cărările versurilor sale regăsindu-se poieni cu soare pline de flori, râuri cu ape învolburate sau limpezi, iubiri sub cetină de brad verde, personaje mitice din legendele olimpiene sau din basmele Orientului, adevărate povești întrețesute cu migală, deosebită atenție la detaliu și perseverență. Unele dintre poeziile sale, pasteluri autentice, amintesc de Coșbuc sau Goga, cu
82 DE ANI DE LA NAȘTEREA SA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365906_a_367235]
-
între ele întreaga corolă de valențe și virtuți. Dar glasul - nu, glasul e apanajul poeților. Ajungem astfel, după ce parcurgem tot mai liniștiți încrâncenarea tot mai cumplită a războiului cu pacea sau a păcii cu sinistrul, ajungem la deloc paradoxala liniște învolburată abundent, dar mut, la frenezia de a trăi în compania clipei de vrajă și a celei de vrajbă. Pe de altă parte, poezia Doamnei, o poezie și a distincției, nici nu trebuie decriptată. Ea se insinuează în cititor ca lumina
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]
-
mâini dacă doriți să mâncați ceva. Mai avem sandviciuri până la cină. - Binee... - În timp ce Adriana și băieții intrară în cameră, Sebastian se răsfăța cu o bere, urmărind cum Oltul își purta zestrea de apă tulbure, într-o curgere tumultoasă a puhoaielor învolburate, adunate pe drumul de coborâre din inima munților Hășmașul Mare, străbătând Depresiunea Ciucului, pe cea a Brașovului, urmând apoi a Făgărașului, până ce ajungea aici între munții Coziei, în Defileul Turnu Roșu-Cozia, ca apoi să-și continue drumul din ce în ce mai mare și
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
se răsfrângeau în oglinda de cleștar a ferestrei acum închisă, simțindu-se răcoarea zorilor ce înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc pe suprafața tulbure a Oltului ce-și purta mai departe apele învolburate și gălăgioase, acolo unde întâlneau obstacole sau praguri. Mantia nopții înstelate este înlocuită cu veșminte proaspete, care își schimbă coloritul de la un moment la altul, pentru ca în final lumina transparentă a zilei să cuprindă totul, ca o cochetă care își
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
Olt ce-mi devine din ce în ce mai drag. Poate într-o zi când vei fi însetat, te vei opri din drumul tău și îți vei odihni privirea în undele lui, așa cum ai făcut-o de două zile încoace și în această apă învolburată. După ce am reușit să adorm, în vis și-n gând am început să-ți sărut fruntea ta senină, obraji, ochi, evitând să-și sărut pe buzele, de teamă să nu le ard cu dogoarea dragostei mele! Sărutam ochii tăi calzi
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
li se făcuse cunoscut, începea să capete senzația că trăia într-o lume în care oamenii au o existență duplicitară, că între generații există o barieră conjuncturală de netrecut. * Nici Mitru nu a avut somn. Frământările lui erau mai puțin învolburate însă mult mai profunde. Multă vreme se ostenise să înțelegă în ce fel de lume trăia, multă vreme fusese derutat de slogane fie regaliste, fie comuniste, multă vreme fusese derutat de fapte. În dreptatea cărei cauze să creadă ? Odată ce Albert
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
al pârguirii și rodului bogat, un timp al maturității, altul al amintirilor și, de ce nu, al regretelor. Călătoria pe spirala nemărginită a timpului devine convergentă dragostei, ce produce o stare tranzitorie de fericire, pentru ca apoi să arunce spiritul în marea învolburată a disperării, a regretelor, a neîmpărtășirii, a dezamăgirii. Fără a-și deplânge soarta, dar încercând să-și cuantifice eșecul, se încearcă să se ajungă la cauze pentru a putea determina efectele. Apar, în poemele Constanței Popescu, suite obsesive de cuvinte
„CAPCANA CUVINTELOR” (VERSURI) DE CONSTANŢA POPESCU (RĂZVAD, JUD. DÂMBOVIŢA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365056_a_366385]
-
din noi nu se înfăptuiește prin reforme sau prin revoluții ideologice, care mai mult ne împiedică să revenim la noi înșine. Pustiirea include distrugerea umanității omului, iar nisipurile pustiului nu sunt altceva decât imaginea timpului vieții noastre pământești în risipire, învolburat, dar nemaicurgând ordonat precum în clepsidră. Această clepsidră măsoară trecerea vieții, împotmolindu-se în propria-i sterilitate. Avem nevoie de Părinții pustiei fiindcă aceștia poartă în ei înșiși rodnicia viitoarelor „răsăriri în ființă“. Ei sunt coloana duhovnicească în jurul căreia timpul
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
familia lor. Circa un miliard de ani. Tinerelul masiv Retezat care înțeapă cerul cu înălțimile sale, mână-n mână cu Parâng, domolul senior care, trecând prin multe în viață, și-a domolit asprimile transformate în imense pășuni alpine. Între ei învolburatul Jiu care și-a tăiat cheile lăsând spre sud o poieniță pe care minierii cărbunari și-au înălțat falnicul municipiu Petroșani. La est de Parâng, munții împăduriți ai Lotrului, un afluent al Oltului. Dincolo de splendidele chei ale Oltului, mai puțin
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
de dor, tu ești de vină Că m-ai lăsat pe prispa unui rând Să te aștept c-un zâmbet și-n surdină Să-ți murmur numele... Dar până când? M-au prins amiezi de gleznele plăpânde Cu iederă de timp învolburat Iar nopțile tăcute și flămânde Din carnea de cuvânt au tot mușcat Lumina mi s-a micșorat în toate Iar în priviri tristețea s-a mutat. Mi-am amăgit cuprinsul cu-acel poate Dar mi-e târziu și-am trupul
ŞTII? de AURA POPA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365271_a_366600]
-
taina nopții, doru-mi înfășoară." (Gândind la tine), „Topi-voi zăpadă ce te înconjoară" (Promisiuni), „Iubite, de mă vrei aproape,/ Tu caută-mă printre flori" (Punți de flori). Sunt poezii în care plinătatea viului vibrează tumultos sau tandru, sfios sau profund învolburat, iar uneori lăsa loc și unor resemnări, tristeți, nostalgii. „Sunt umbră și vis născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lavă încinsă ascult chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvaluie-n cântec." (Sunt). Întreaga ei ființă aspira spre iubire
FĂRÂME DE AZIMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364791_a_366120]
-
inimă, oricât de împietrită ar fi fost ea. Tânărul era proaspăt bărbierit, cu un ten fin, mirosind plăcut a lavandă. Părul era îngrijit pieptănat, la început cu o cărare laterală, când a intrat în compartiment, acum, din cauza curentului, răvășit și învolburat. Purta, pe lângă bluza sa roșie, un pantalon alb strâns pe picior, prins de mijloc cu o centură lată iar în picioare avea o pereche de pantofi sport negri. Săndicăi nu-i venea să creadă ce se întâmplă cu ea. Alerga
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
trebe! Principiu, Deasupra, Grade, Soare pe un cer cu cenușă, Acasă) narează întâmplări legate de renovarea unei case de vacanță și de încercările de integrare a unei familii de orășeni în comunitatea sătească. Narațiunile trebuie citite în fluxul unei conștiințe învolburate, cu dragoste de pământ, prinse între patetism și toleranță, între freamătul incendiar - când așteaptă topograful împreună cu preotul Nastur Iuliu, de unde nu lipsește doamna Mârzan, bine portretizată în Firicelul - nuvela ce are în centru ... prima plantă crescută în grădina familiei Vaida
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
Europei chiar pe meleaguri profund românești. Ni le arată și nouă, drept ceea ce reprezintă ele pentru ochiul lăuntric: pragul - pragurile neamului, cele care au fost trecute de-a lungul istoriei, în zbucium, în valtoarea oferită nouă drept pildă de către apele învolburate ale cascadei. Nouă, celor din România de azi, celor care ignorăm pragurile ce le avem de trecut (și noi) întru Sfânta cauză a Românismului. Și încă multe alte șoapte pot căpăta glas în acest album monografic, întru revelația celui cu
UN ALBUM MONOGRAFIC CARE FACE...UNIREA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366634_a_367963]
-
aproape decent, / un desfășurător de imagini trăite de mii de ori dar uitate/ și care ne biciuie gândul cu-aceeași întrebare: ce urmează?/ Viața e un joc al dracului de straniu!” ( Viața e un joc...) Dincolo de cuvinte și tăceri, gânduri învolburate... poetul caută un liman pentru a se salva de adâncul întunecat al neputinței. Urmând firul de lumină... speră să descopere adevăratul sens al lucrurilor, adevărata esență a Sinelui. În remarcabilul poem care urmează este concentrată și esențializată ( cu ajutorul metaforelor revelatorii
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
iubire, Cum râzi de mine-n orice zi! Tu îmi dai zbor de fericire, Tu cu moartea mă îmbii... A XIX-a poezie pentru Ali Am scris numele tău Pe fiecare piatră Pentru ca apa care o spală, Plină de spumă, învolburată, Ducându-l cu ea, În râuri, Și în pârâiașe, Să-mi strige întotdeauna Iubirea Peste țări și orașe... A XX-a poezie pentru Ali Iată-ne, mână în mână, La sfârșit de săptămână! Nu e chiar capătul vieții Ci de-
POEZII PENTRU SOŢUL MEU (VERSIUNEA ROMÂNEASCÃ) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366727_a_368056]
-
e viața. Care sunt acele momente în care destinul ni se schimbă fără să băgăm de seamă? Putem prevedea cotiturile inexplicabile și le putem evita, sau plutim în acest spațiu ca o barcă solitară pe apele spumegânde ale unui râu învolburat? Și dacă barca aceea este viața noastră, avem vâsle? Putem ocoli pericolele ce ne pândesc, pietrele ce ne lovesc sau ne scufundă? Putem lupta contra lor, sau orice am face vom pluti în continuare, fără a avea control asupra propriului
ATRACTIE DE ELENA COSTEA de ELENA COSTEA în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366765_a_368094]
-
este realizată prin terase din care cad perdele colorate de flori și plante agățătoare. Printre atâtea obiective de vizitat, n-am scăpat „Curtea englezească", „Cascada" și „Puntea suspinelor" care o străbate; acestea ne-au oferit o priveliște absolut spectaculoasă. Apa învolburată a unui râu cade de la o înălțime de 10-15 metri. Această Cascadă minunată are o porțiune unde se zice că dacă îți pui o dorință și pășești cu ochii închiși peste câteva trepte, se îndeplinește. Grădina oferă, însă, mult mai
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
relativei existențe în șapte zile agonice... Și facem legământ ARNO!” Eliberarea din căsătoria nepotrivită și împlinirea într-o nouă iubire sunt manifestările simultane ale revenirii la viață. Scrisul este suportul moral și psihic care o propulsează, precum trambulina în marea învolburată a vieții. În plus, ca o compensație a destinului, surâsul candid al celor doi fii, Riccardo și Lorenzo - care-i vor sluji drept „pavăză eternă”. 9 DECEMBRIE 2013 CEZARINA ADAMESCU Referință Bibliografică: SCRISUL CA TERAPIE INTENSIVĂ. CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
a putut dezlipi de trup la lovirea călăului, și astfel, cei șase martiri și-au încredințat viața în mâinile Celui care a fost mărturisit. Apoi, trupurile celor șase eroi ai credinței au fost târâte pe uliți și aruncate în apele învolburate ale Bosforului, iar capetele au fost înfipte la prima poartă a seraiului, unde au stat trei zile, după care și ele au urmat trupurilor. pe ascuns, creștinii au adunat ce se mai putea recupera din trupurile celor șase martiri, și
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
vii din chemări sub biciuirea așteptărilor durerea este dulce așa îmi spuneai de câte ori mă apropiam de mal eu sunt malul tău iubito și mă împingeai cu furie spre locurile în care știai că mă agăț de tine anaforul apelor tale învolburată foame de noi din vârtejul apelor un strigăt Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - anaforul / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ANAFORUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351816_a_353145]
-
și nici celălalt prea mult. Tânărul o apăsă ușor cu palma de după cap aplecînd-o în față, și așa, în poziția mamei iedului, o penetră. Ea gemu. Un geamăt ce-l scoase și acum din gât, numai gândindu-se cât de învolburată fusese atunci, precum marea acum în zi de martie. 4 „0, râsul! Râsul voluptății, voluptatea râsului: să râzi înseamnă să trăiești atât de profund.” Și întradevăr, toată fericirea, toată trăirea noastră o exprimăm prin râs. Acel rîs ce n-are
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Cărbune Publicat în: Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Talismanul Viața e un labirint În care te poți rătăci... De nu ai repere Și nici morală n-ai. Pe Oceanul vieții am navigat Adesea, de furtuni învolburat, Vezi misterioasa scoică Pe care-am pescuit-o Din adâncul Oceanului? De-a valurilor mișcare, E splendid sculptată, Dantela-i sofisticată De zbuciumul vieții E îndelung cizelată. Ea poartă urme De lacrimi și durere Ce-n perle s-au prefăcut
TALISMANUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351997_a_353326]