524 matches
-
vraja misterioasă a lui „petite pomme”. Apoi, cu vârsta, în albumele din ce în ce mai noi și mai apropiate de vremurile noastre, expresia aceea se estompa, nuanțându-se cu un văl de melancolie și de simplitate. Femeia aceea, franțuzoaica aceea rătăcită în imensitatea înzăpezită a Rusiei, era cea care le învățase pe celelalte cuvântul care te face frumoasă. Bunica mea din partea mamei... Se născuse în Franța, la începutul secolului, în familia lui Norbert și Albertine Lemonnier. Taina acelui „petite pomme” a fost probabil prima
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ale trecutului. În plus, orașul nostru, din cauza uzinelor lui, era interzis străinilor... Da, era un oraș în care se simțea foarte puternic pulsul imperiului. Ritmul lui, de îndată ce ne reîntorceam, începea să ne cadențeze gesturile și gândurile. Ne contopeam cu respirația înzăpezită a patriei noastre. Grefa franceză nu ne împiedica, nici pe sora mea, nici pe mine, să ducem o existență asemănătoare cu a colegilor noștri: rusa devenea pentru noi limba curentă, școala ne forma după tiparul tinerilor sovietici model, jocurile paramilitare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
viața într-un singur fel. Să nu vezi cum văd eu...” Ultimul gând mi-a părut atât de neobișnuit că am încetat să mai resping atacurile celor ce râdeau de mine, întorcându-mă spre fereastra dincolo de care se întindea orașul înzăpezit. Deci vedeam altfel! Era oare un avantaj? Sau un handicap, o tară? Nu știam deloc. Am crezut că pot să explic dubla perspectivă prin cele două limbi ale mele: într-adevăr, când pronunțam în rusă „ȚAR”1, în fața mea se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care înghețau seva copacilor și făceau să le plesnească trunchiurile, mâinile înțepenite de frig ale Charlottei, care prindeau buștenii lungi zvârliți de pe un vagon... Astfel renăștea trecutul acela nemaipomenit în bucătăria noastră afumată, în lungile seri de iarnă. Dincolo de fereastra înzăpezită se întindeau unul dintre cele mai mari orașe ale Rusiei și câmpia cenușie a Volgăi, se înălțau clădirile-fortărețe ale arhitecturii staliniste. Și acolo, în mijlocul dezordinii unei cine interminabile și al norilor sidefii de tutun, se ivea umbra acestei franțuzoaice misterioase
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
strident al zăpezii de pe trepte. Închidea ochii o clipă, apoi mergea să deschidă. Soțul ei se întorcea acasă întotdeauna la ora aceea... Oamenii dispăreau când de la serviciu, când în plină noapte, de acasă, după trecerea unei mașini negre pe străzile înzăpezite. Era sigură că, atât timp cât îl va aștepta la fereastră, suflând în florile de gheață, nimic nu putea să i se întâmple. La trei dimineața, el se scula, își aranja dosarele de pe birou, pleca. Ca toți ceilalți funcționari din imensul imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
meu, în ciuda cadourilor, a zgomotului pocnitorilor și a scânteierii bradului, neliniștea aceea impalpabilă era prezentă. Ca și cum, în mijlocul urărilor, al pocnetelor dopurilor și al râsetelor era așteptată venirea cuiva. Cred chiar că, fără să și-o mărturisească, părinții noștri primeau liniștea înzăpezită și banală a primelor zile din ianuarie cu o oarecare ușurare. În orice caz, perioada de după sărbători era preferată de sora mea și de mine, sărbătorii înseși... Zilele rusești ale bunicii - zilele care, la un moment dat, deveneau pur și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
chiar prieteni, ne-am dat seama de cele două singurătăți ale noastre, am văzut parcă îl ele un semn de recunoaștere. De atunci încolo, mi se întâmpla adesea să-l însoțesc pe Pașka în expedițiile lui de pescar, pe malurile înzăpezite ale Volgăi. Găurea gheața cu ajutorul unui puternic arbore cotit, își arunca undița în spărtură și rămânea nemișcat deasupra copcii rotunde care lăsa să se vadă grosimea verzuie a gheții. Îmi imaginam un pește care, la capătul unui tunel îngust, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
roșu aprins se iveau din copcă și, desprinse de cârlig, cădeau în zăpadă. După câteva zvâcniri, trupurile le înțepeneau, înghețate de vântul tăios. Șira spinării li se acoperea cu cristale, asemenea unor diademe fabuloase. Vorbeam puțin. Liniștea adâncă a câmpiei înzăpezite, cerul argintiu, somnul profund al marelui fluviu făceau ca vorbele să fie de prisos. Uneori, Pașka, tot căutând un loc mai bogat în pește, se apropia periculos de mult de plăcile lungi de gheață întunecată, umedă, măcinată de izvoare... Mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să aștepte de la mine un gest, un pas. „Ce bine era înainte, spunea în mine o voce fără cuvinte. Cucușka asta, despre care credeam că se duce într-o direcție necunoscută, spre țări inexistente pe hartă, spre munți cu crestele înzăpezite, spre o mare nocturnă unde felinarele bărcilor se confundă cu stelele. Acum știu că trenul ăsta merge de la cărămidăria din Saranza la gara în care i se descarcă vagonetele. Doi sau trei kilometri cel mult. Frumoasă călătorie! Da, acum știu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu un simplu bobârnac... - Mai ales nu te atinge de amăruie... Nu a început să bea. Totuși, avertismentele surorii lui s-au dovedit justificate prostește. În februarie, în timpul ultimelor geruri ale iernii, cele mai năprasnice, a căzut pe o stradă înzăpezită, seara, secerat de un stop cardiac. Milițienii care aveau să-l găsească în zăpadă l-au luat, desigur, drept un bețiv și l-au dus la dezalcoolizare. Abia a doua zi dimineață aveau să-și dea seama de greșeală... Din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
german și Rusia adormită sub zăpezi. Tot spațiul nocturn care, încă în ajun, răsuna de vocile noastre, de acum înainte mi se părea că piere în țârâitul surd al undelor vacante... Scopul emisiunilor noastre disidente și subversive fusese atins. Imperiul înzăpezit se trezea, deschizându-se spre restul lumii. Țara aceasta avea să-și schimbe în curând numele, regimul, istoria, frontierele. Avea să se nască o altă țară. Nu mai era nevoie de noi. Postul se închidea. Colegii mei și-au luat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1834 din 08 ianuarie 2016. Prin fulgi de nea te-am rătăcit în vise Și-nfrigurat la poarta destinului mai bat, Pe pragul iernii mele, poemele nescrise Așteaptă-un tren de noapte ce vine-ntârziat. Secunda-nzăpezită privește minutarul, În drumul lui spre cifre rămâne înghețat, Timpul s-a dus și azi să-și cumpere ziarul Din colțul vieții noastre, mereu amanetat. Magnolii speriate de ultima ninsoare Se-adăpostesc tăcute în inima ce plânge, Aștept o primăvară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
un câmp, O să-ți găsesc iubirea prin florile de mac ... Citește mai mult Prin fulgi de nea te-am rătăcit în viseși-nfrigurat la poarta destinului mai bat,Pe pragul iernii mele, poemele nescriseAșteaptă-un tren de noapte ce vine-ntârziat.Secunda-nzăpezită privește minutarul,În drumul lui spre cifre rămâne înghețat,Timpul s-a dus și azi să-și cumpere ziarulDin colțul vieții noastre, mereu amanetat.Magnolii speriate de ultima ninsoareSe-adăpostesc tăcute în inima ce plânge,Aștept o primăvară cu razele de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
zboară la capătul de zareTe strig din nou iubire să fim iar amândoi. Când o s-ajungi la mine, în frunză te prefacși-nvăluiți de-o briză vom alerga pe-un câmp,O să-ți găsesc iubirea prin florile de mac... XXVI. COCORI ÎNZĂPEZIȚI, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1833 din 07 ianuarie 2016. Ninsorile cad lin peste cuprins, Surâsul meu se stinge fără vină, De-ai spune un cuvânt ar fi de-ajuns Și-o stea din cer ne-ar dărui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
ești aici, însă te simt departe... Zâna deșertului de alb, necunoscut. Culorile s-au adunat pe munții ninși, Chemările prin farduri se destramă, De vrei să pleci, de ce ai ochii plânși? Tu știi că iarna însăși este-o dramă. Cocori înzăpeziți prin ceruri zboară, Ei nu vor ști, nicicând, cât te iubesc. În suflet, le-am oprit o altă primăvară, Dar fără tine știi ... Citește mai mult Ninsorile cad lin peste cuprins,Surâsul meu se stinge fără vină,De-ai spune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
ești aici, însă te simt departe...Zâna deșertului de alb, necunoscut.Culorile s-au adunat pe munții ninși,Chemările prin farduri se destramă,De vrei să pleci, de ce ai ochii plânși? Tu știi că iarna însăși este-o dramă.Cocori înzăpeziți prin ceruri zboară,Ei nu vor ști, nicicând, cât te iubesc. În suflet, le-am oprit o altă primăvară,Dar fără tine știi ... Abonare la articolele scrise de daniel luca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
destinația Alexandria. Bineînțeles că și această scurtă călătorie a avut peripețiile ei, Întrucât era Într-o perioadă când, În urma revoluției din Grecia, apele Mediteranei erau pline de pirați. În seara aceleiași zile În care am lăsat În urma noastră priveliștea piscurilor Înzăpezite ale Libanului, am văzut, la lumina lunii, că eram Înconjurați de cinci nave de luptă. Într-un limbaj plin de invective, căpitanul vasului nostru a fost somat să urce la bordul unuia dintre vasele amintite, fiind totuși liber să hotărască
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a autorului de căderea Într‑o prăpastie" Chiar atunci când, după ce am lăsat În urmă frontiera austriacă, Îmi imaginam că zăresc pământul natal, era cât pe ce să-mi pierd viața. Era la mijlocul lui decembrie când urcam una dintre acele culmi Înzăpezite ale Carpaților, puțin Înainte de apusul soarelui. Coborâsem din trăsură din pricina drumului abrupt, când vehiculul se răsturnă brusc și, trăgând după el cei trei cai și pe vizitiu, alunecă Într-o prăpastie Înspăimântătoare În care atât omul, cât și animalele rămaseră
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
găsi în localitate, un inginer venit de la București, se vede nevoit să se acomodeze condițiilor locale. Viața curge uniform, monoton, cenușiu. Existența e ritmată doar de succesiunea anotimpurilor. Iarna orașul este paralizat, nu circulă nici un vehicul, trenul zace în gară, înzăpezit, străzile sunt pustii, poșta nu mai funcționează, orașul pare o insulă uitată, „o arcă înțepenită în oceane nordice”. Alcoolul și desfrâul pun stăpânire pe oameni. Evenimente nu prea se produc, iar cronica orală înregistrează, de regulă, doar întâmplări minore. Ceva
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
mai mult sentimentul tragic al azvârlirii în lume printr-un verbiaj ce înlocuiește concretul relatării cu discursivul intelectual. O poetică negând conștient tot ce se considera a fi „poetic”, de la situațiile lirice excepționale (înlocuite cu mersul zilnic pe o stradă înzăpezită, cu un pahar băut la crâșma din colț, cu lectura ziarului) până la limbajul prețios al metaforelor întemeiate pe sinestezie sau pe etimologie, acestea fiind înlocuite cu vocabule cât mai exacte, alese din vocabularul unui intelectual fără prejudecata separării stilurilor. Tot
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
s-au făcut pe tot cuprinsul țării, la distribuirea darurilor, căutând în felul acesta să aline cu cât a fost posibil marile suferințe din regiunile bântuite de secetă. Exemple minunate de sacrificiu și abnegație, zile și nopți petrecute pe drumuri înzăpezite, zile și nopți de muncă fără odihnă, au ilustrat cât de intensă și cât de însuflețită a fost participarea membrelor F.D.F.R. la acțiunile C.A.R.S. În același domeniu al asistenței înregistrăm azi și înfăptuirile organizațiilor noastre: 207 creșe, 239
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de cine știe ce amator de glume proaste. Nodul ăsta o silea pe mama ta să miște adesea greutățile, să aibă grijă ca nodul să nu blocheze rotițele. Iar acea vagă preocupare domestică se împotrivea tăcerii ce domnea în jurul lacului, în pădurea înzăpezită. Am ieșit chiar înainte de ivirea zorilor, când încă dormeai. Am ridicat leșurile păunilor și le-am târât, ocolind împrejmuirea, spre ruinele unei case. Când am venit înapoi, am fost nevoit să mă aplec des, pentru a aduna de pe jos penele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Pavel n-o mai auzise până atunci decât lătrată și pe care o credea făcută pentru asta. Mai era și propriul său trup pe care, timp de o clipă ce nu se mai sfârșea, îl văzu întins, inert, în hârtoapele înzăpezite. Detonarea unui obuz suprimă toate zgomotele și astfel, în mijlocul tăcerii unei lumi dispărute, se văzu cu o privire exterioară și foarte îndepărtată („ca din cer“, avea să gândească mai târziu): trupul unui soldat în mantaua militară pătată de noroi, cu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de veghe, cu capul plin de șirul sacadat al imaginilor din ajun. Trase ușa glisantă și grea a vagonului și se dădu brusc un pas înapoi, uluit. Pe un cer încă întunecat, dincolo de înălțimile unduitoare acoperite de păduri, țâșneau vârfurile înzăpezite ale Caucazului, aproape amenințătoare în frumusețea lor. Masa lor ușor albăstruie părea că se apropie cu fiecare secundă, înălțându-se parcă deasupra trenului. Din pricina acestei înălțimi, întreg spațiul se clădea pe verticală și cuiva care trăise până atunci la șes
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
punând cap la cap în minte tot ce știam despre Vinner, jucând iarăși, ca pe niște combinații de șah, toate reacțiile posibile, mă pomeneam la răstimpuri într-o zonă îndepărtată de uitare, pe malul acelui lac împrejmuit de somnul copacilor înzăpeziți. La un moment dat, într-un scurt acces de durere, mi s-a părut că descopăr ceva care, exprimat în cuvinte, pălește și nu spune decât o parte din adevărul ghicit: : „Am fi putut trăi ziua aceea de iarnă!“ Nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]