415 matches
-
emană o forță sumbră și este însoțit de superbe desene, a căror monumentala forță de sugestie le anticipează pe cele care vor ilustra poemul Jerusalem (unde întîlnim cele mai frumoase gravuri ale lui Blake). The Book of Urizen, o adevărată șaga mitologica, se continuă cu The Book of Ahania (inițial pesemne intitulată A doua Carte a lui Urizen), un fel de Exod ce urmeaza Genezei din Cartea lui Los și Cartea lui Urizen. The Song of Los (Cîntul lui Los) este
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pentru o nouă opera, Otello. Această revizuire a constituit în fapt o încercare de probă pentru acest parteneriat care în final s-a dovedit a fi unul de succes. Corespondență voluminoasa dintre Verdi și Boito reprezintă o veritabilă și fascinantă șaga: treptat precautul compozitor, pedant și scrupulos cu toți libretiștii săi, a ajuns să aibă încredere în judecată mult mai tânărului sau colaborator. Principalei adăugiri adusă de Boito operei Simon Boccanegra și anume scenă Sălii de Consiliu (Actul I, scena 2
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
na Sybir conturează un tablou sumbu, apăsător. Omagiind bravura soldaților români în Războiul pentru Independență, ciclul Ostașii noștri (1878) evocă, pe un ton hâtru (care anunță maniera lui G. Coșbuc) ori de înțelepciune gravă, bătrânească, o bătălie purtată parcă în șagă (Hora de la Plevna), cu tot dramatismul unor episoade (Peneș Curcanul). În simplitatea și curățenia lor sufletească, acești luptători plecați de la coarnele plugului sunt niște viteji (Sergentul) și A. nu pregetă să le înalțe o odă (Odă ostașilor români). Printre ultimele
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
și pomi: crâng, huceag, jneapăn, mălin, molid; vegetale: știr, sfeclă, morcov, lubeniță, ciupercă, lobodă, țelină, hrean; flori: mac, odoleană, busuioc, măgheran; îmbrăcăminte: opincă, nojiță, cușmă, șubă, cojoc, țundră, suman. Caracterizări sufletești: iubire, dragoste, sfială, grijă, năcaz, greșeală, vină, milă, ciudă, șagă, gând, grai; acțiuni: a zări, a clipi, a lovi, a răni, a omorî; părți ale casei: grindă, prag, coș, sobă; unelte agricole: plug, coasă, greblă, hârleț, fierăstrău, lopată, sită, dârmon, bardă, topor, clește, pilă, osie, daltă, suveică, vârtelniță, blid, răboj
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
leneș În casă și, cu gândul la împăratul Peneș. Îmi place [î]naintea oglinzii să mă plâng, {EminescuOpVIII 96} Să-mi arăt singur * limba și-n brațe să mă strâng Și să-mi dau o guriță... să strig... [așa, în șagă] " Verena, ești frumoasă, Verena, îi ești dragă" Ș-apoi s-alerg prin casă cu mine în hârjoană, Iar pe Prichici atuncea să-l iau *** la goană. (răsună cornul; ea stinge lumina). O, tu! răsună numai și sufletu-mi răpește Simt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tu mâna de pe-ai tăi ochi să iei O! nu, nu-ți fie teamă, căci sîntem, singurei Și eu nu-ți fac nimica, tu numai îmi ești dragă. VER[ENA] El a venit la mine - și asta-i pare șagă. BOGD[AN] Ia mâna de la frunte, te rog, te rog preamult VER[ENA] (Își întoarce capul iute [de la] sobă și-și lasă mîna-n jos) BOGD[AN] (îi sărută cu înfocare mâna pe care a lăsat-o-n jos și pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Prefect de Suceava (1863), apoi de Dorohoi, în 1864 trece la Curtea de Apel din Focșani, de unde se transferă, în 1865, la instituția similară din Iași. Este epoca în care G. intră în societatea Junimea, unde va fi desemnat, în șagă, președintele „celor nouă care nu înțeleg niciodată nimic”. În 1867 e președinte de secție la Curtea de Apel din Focșani; în urma unui incident demisionează și se stabilește în fosta capitală a Moldovei, avocat fără procese, cum avea să glumească mai
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Bauern Fakultäten (facultățile muncitorilor și țărânilor), apropiate școlilor de partid și fusese considerat reprezentantul prin excelență al „noii literaturi” din „cealaltă Germanie”; românul Pumnul și palmă al lui Dumitru Popescu, ultimul rector al Academiei „Ștefan Gheorghiu”, se voise o adevarată șaga a activiștilor de partid, pentru ca, apoi, cărțile publicate după 1990 să dezvăluie mizeria utopiei. Avangarde și elite, intelectuali și cadre. Studiile privind fostele elite socialiste, noua clasa și nomenclatura au lăsat deschise o serie de probleme, revelatoare pentru statutul controversat
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Through the Word Tunnels, ed. bilingvă, tr. Ovidiu Ghidirmic, București, 1997; Scrieri defecte, pref. Ion Rotaru, Craiova, 1997; Distihuri paradoxiste, postfață D. Țopa, Aalborg (Danemarca), 1998; Întreabă-mă, să te-ntreb!, Târgoviște, 1999; Profesor în Africa, Chișinău, 1999; Vreme de șagă (în colaborare cu Gheorghe Niculescu), Oradea, 1999; Cântece de mahala, Oradea, 2000; Cum am descoperit America, Oradea, 2000; Destin, Craiova, 2000; De vorbă cu Su(s)pusul, Timișoara, 2000; Leitmotives, Craiova, 2000; Outer-Art, Oradea, 2000; Parada marilor enigme (în colaborare
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
prin convertirea lor la universul uman imediat, fapt care sporește coeficientul de personalitate distinctă a scriitorului în ansamblul literaturii apărute în epocă și mult după aceea. Autorul a intenționat „a introduce un gust nou în poesia românească”, alăturând „lucruri de șagă” observațiilor grave asupra unor realități care nu erau doar ale secolului al XV-lea. Conștient de importanța unei asemenea întreprinderi, cu totul nouă în peisajul atât de sărac al literaturii originale românești, scriitorul ține să precizeze: „Deci, bună sau rea
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
de n-aș fi peaici și eu. Vedeți oile cele ? Acușica le mulg și vă dau să mâncați.” Turma era departe, pe-o coastă, cu câini și cu trei ciobani. Ne-am uitat unul la altul, dar Jorjâcă nu făcea șagă. S-a ghemuit sub căruță, a tras cojocul peste cap și a început să mulgă osia într- o găleată. Să chiorăsc, oameni buni, da’ ia așa țâșnea laptele de sub căruță !... oile a zbiera de parcă erau duse la junghiat. Ciobanii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
săltat mama capacul... Ce credeți ?! întreg taifasul amuțise. ...Un omuleț cu nas roș ca pliscul de cocostârc, în straie verzi, fugea crăcănat către fundul podului. - Măi oameni buni ! își clămpăni gura căscată un moșneag. Bag samă, era Michiduță. - Nu, fără șagă ! Cu chipuri spâne și buimace, cei doi feciori ai lui Nechitoaie se uitau țintă la povestitor. Cu ton categoric, Costache Păiuș zise : - Și eu l-am văzut pe Cel cu Coarne așa cum e zugrăvit el la biserică, în pridvor. - Măi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pentru a se mulțumi cu ograda, dar prea mic pentru a se încumeta pe uliță. Gata să plângă, s-a așezat pe prag. Fără să vrea, mâinile lui au cules pietricele de pe jos, risipindu-le, ciocnindu-le, ascultându-le: erau șăgile șoptite lui de buzele uliții. Și el a uitat plânsul, și a râs, și s-a jucat zile de-a rândul cu buna și bătrâna uliță. Era prietenul ei răsfățat. Ea îi făcea mingi minunate, pe care doar le privea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și râsete și cântece, sara, pe la focuri... Așa-i când îi lume multă. —Spune, măi Barbă, spune! zise Faliboga. Atuncea-i de tine! Atuncea cânți tu și șăguiești cu fetele... Îți aduci aminte de pe când erai tânăr... — Ce folos de șagă... mormăi Gheorghe Barbă. Acu-s ciolan bătrân. Omul când îmbătrânește, pune paie și-l pârlește, vorba cântecului... Cu toții începură a râde. Moș Irimia arătă cu capul spre Lepădatu: — Unui flăcău ca aista nu i s-a urî la vară... Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mințit în viața lui. Traian e un fecior bun și blând, în care Culi își poate pune toată credința. Îi cetește în ochi ca în cărțile pe care le are acasă pe poliță. Poate să fi făcut Traian Melinte o șagă? Dar dacă spun amândoi că nu știu nimic, nu mai poate fi îndoială că nu știu. Atunci cine să fi luat butul de cal? Badea Toma și Traian îl bănuiesc pe el. Însă el nu se știe lunatic, nici bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o haită de lupi? Încet-încet, ne-a cuprins bezna. Doar eram în mijlocul pădurii. Nu aveai voie să aprinzi măcar un chibrit, nici vorbă de felinar. Ne apropiam de „linia inamică” doar. Dar până acolo mai era cale de mers, nu șagă. Până să ne obișnuim cu întunericul, au și început să cadă primii picuri de ploaie. Și uite-așa, cu fiecare pas, glodul devenea tot mai stăpân... La un moment dat, „răcanul” - știți voi cine era - ne-a atras atenția că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
jungherul de la brâu. „Fii pe pace, băiete. Eu sunt. Cine mai este în han?” „Nu mai este nici un mușteriu. Au să vină ei peste vreo șase zile, când se întorc negustorii de la Galați. Da’ hai înăuntru, că îi ger nu șagă”. „Da’ unde-i taică-tu?” „Păi, nu prea știu. A plecat după niște vin. La Cotnari parcă...” „S-a dus singur?” „Nu. Zicea că merge cu sania unui văr de-al lui. Caii noștri îs în grajd”. Lotrul a privit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
locașul de tragere pentru tun, oamenii care răspundeau de cai au plecat să vadă de dobitoace. Asta însemna să le dea ceva de mâncare, să vadă de apă, să-i curețe de glod... Ce mai? Aveau treabă și ei, nu șagă... Când s-au ivit zorii, noi „tunarii” eram gata de tragere asupra „pozițiilor inamice”. Îndată au pornit să curgă ordinele fiecărui comandant de tun... Totul sfârșea cu acel cuvânt izbăvitor: „Foooc!!!” Și bubuitul tunurilor hăulea prelung peste vale și pădure
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
toți cei dragi - le-a urat crâșmarul. Când au ajuns în gară, o locomotivă obosită gâfâia în capul unei garnituri de tren. ― Todiriță dragă, frumos ne-ar fi stat să-i facem din mână doar... Că trenul nu știe de șagă. Își umflă cazanul cu aburi de dă pe dinafară și își ia tălpășița... Și vorba ceea: după tren și după muiere, să nu alergi niciodată, căăă... ― Vine altul... ― Ce ți-a mai scris nevasta? - a întrebat pe nepusă masă Dumitru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întrebat Dumitru nedumerit. ― De unde veniți, oameni buni, de nu știți nimica? ― Iaca venim și noi de la coarnele plugului, jupâne, cu gând să cumpărăm jumătate de târg - a răspuns Dumitru cu pornire de glumă. ― Văd că aveți așa un chef de șagă... ― Nu-i nici o șagă, jupâne. Adevărul e că am venit să facem ceva târguieli - a răspuns Todiriță. ― Ei! Asta deja îi altceva. Cât despre ce ascultam eu... Îi o treabă tare grea pentru țara aiasta. După ce în iunie rușii o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
veniți, oameni buni, de nu știți nimica? ― Iaca venim și noi de la coarnele plugului, jupâne, cu gând să cumpărăm jumătate de târg - a răspuns Dumitru cu pornire de glumă. ― Văd că aveți așa un chef de șagă... ― Nu-i nici o șagă, jupâne. Adevărul e că am venit să facem ceva târguieli - a răspuns Todiriță. ― Ei! Asta deja îi altceva. Cât despre ce ascultam eu... Îi o treabă tare grea pentru țara aiasta. După ce în iunie rușii o venit peste noi... ― Asta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Anton al Anei zace De patru luni, și‐ i slab și tras, Să‐l vezi, că‐ți vine plânsul 118 Că numai oasele‐au rămas și sufletul dintr‐ însul. Apoi să știi c‐a fost război și moarte‐ aici nu șagă; Cădeau pe dealuri, dintre noi, Ca frunza, mamă dragă. și colo‐ n deal cum fulgera, Un plumb simții că vine și n‐avu loc, cât larg era, Decât în piept la mine. Mă doare‐ n piept, dar nu să țip
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
peste buzunarul doldora de alune, zâmbindu-mi complice, și a ieșit din chilie. L-am urmat fără zăbavă. Cu o privire blândă, soarele ne-a primit în portița grădiniței. Mai știi drumul, fiule? - m-a întrebat bătrânul mai mult în șagă. Îl mai știu. Iar unde nu l-oi ști are să mă călăuzească sfinția ta. Pornim agale pe cărăruia știută și după puțină cale ne primește poiana cu toată lumina soarelui adunată în ea. Pe sub copacii din margine se rostogolesc cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Ulița Armenească, în târgu în Iași...Acestu loc cu case cu tot le-au vândut mării sale Iliiaș voievod Alexandru...dinainte a mulți boieri, care s-au iscălit”. Da’ știu că acest Salî aga turcul a făcut o afacere nu șagă. Să vinzi tu niște case tocmai lui vodă nu-i o treabă de ici de acolo! Păi afară de faptul că cel care a cumpărat casele a fost chiar vodă, alt câștig în plus nu a avut Salî. Ei, da’ iscălitura
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dughenele care își arată fața la uliță...De sub șopronul „șindilit” se aude nechezat de cal, iar fumul din vatra covăliei se înalță vălătucindu-se spre cer...Miros de copită arsă îmi gâdilă nările... După toate semnele, potcovariul are de lucru nu șagă, fiule. Cărăușii care au venit la potcovărie s-au sculat cu noaptea în cap, pentru că au mare grabă. Pleacă la drum lung și au nevoie de cai bine potcoviți, că altmintrelea... Călugărul se uită la mine în așa fel încât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]