852 matches
-
era vorba că nu deschizi nimănui... mormăi Oană, aruncând o privire Înapoi, În Întunericul străduței. Nu, nu se auzea nimic. Intră. Dintr-unul din saloanele de jos ieși contesa Frassetti Într-o rochie lungă, maro-deschis, cu umerii acoperiți de un șal de mătase. Părul negru Îi era strâns Într-o plasă, la spate. Era destul de schimbată față de Înfățișarea ei din Moldova. Părea mai matură, mai Îngrijită, dar, În același timp, mai rece. Pe chipul ei nu se citea nici surpriză, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spada de Toledo. În carâmbii cizmelor Își strecură pumnalele de la Veneția. Apoi ieși În pridvor și respiră aerul rece al nopții de toamnă. Cerul era Înstelat. Auzi pași ușori apropiindu-se. - De ce nu dormi? Întrebă Jovanka În șoaptă. Cu un șal pe umeri, tremurând sub cămașa de noapte, femeia Îl privea cu un amestec de curiozitate și blândețe. Era frumoasă Jovanka. Chipul Îi era Încă luminat de o speranță pe care mulți dintre tovarășii ei o pierduseră. Jovanka nu se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
călăreți spre sud. La Cetatea Albă se Întâmplase ceva. Ieși din cameră, fugi pe coridor și deschise ușa care dădea spre curte. O izbi În față un vânt rece, care aducea ninsoare. Călăreții erau aproape. Își puse pe umeri un șal gros, luă o torță aprinsă și fugi prin zăpadă, spre drum. Ajunse la timp ca să prindă chiar primul escadron, condus de hotnogul Nechifor. - Stați! Opriți! strigă tânăra, repezindu-se În fața cailor. Calul hotnogului se cabră, nechezând speriat. - Hotnoage Nechifor! Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Actrița Agneta Ekmaner a jucat rolul principal: viața ca vis și durere! Ne-am dus pe jos la teatru și bătea un vânt ca un bici roșu. Degetele mele s-au albit deodată și draga de Birgitta mi-a dat șalul ei mov ca să mă încălzesc. M-a văzut ca pe un copil căruia i-au degerat mâinile în copilărie... Sau poate și-a adus aminte de victima reginei Kristina (și a altora!), filozoful René Descartes (cu care nu mă compar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vedere, a apărut la Stockholm foarte timidă, parcă fofilându-se cu modestie sub ploaia de întrebări ale jurnaliștilor. Vroia mereu parcă să rămână singură, poate cu Anders, traducătorul ei, și să se înfășoare amândoi în fumul țigărilor, ca într-un șal al dansului dublu. În scurtul somn de după-amiază l-am visat pe Anders- ei bine, îi crescuseră două frumoase coarne pe frunte! La petrecerea lui Dagmar și Rune Gomer, la aniversarea lui Rune, într-un apartament luxos, pe Drottningatan, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să asculte se pleacă mai des, mai cuminți, În grabă ating pietrele reci, cu șoapte de taină fierbinți. Pe buzele mele, Isuse, e jale cât nu pot să spun, Suspinele grele aleargă și-n suflet cu greu le adun. Din șalul tristeții, uitarea croiește speranțe ce mor, Pe aripa nopții nădejdea se-agață pe aripi de nor. Obrazul de lacrimi amare, zadarnic încerc să-l ascund, Căci ochii din slava cerească oriunde mă văd și oricând. Târzie stă ora să bată
Trepte spre cer by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83221_a_84546]
-
nebun, asta pot să spun, Vindecat de gândurile noastre. Absolut firesc, spun că te iubesc Cu o forță impresionantă, Chiar dacă acum, pe același drum, Urlă viața-n mine, disonantă. Toarnă în pahar, dă-mi mirări în dar, Fă-ți un șal din coadă de cometă, Îți promit să cânt și să te încânt Cu o piesă simplă, desuetă. Oamenii bat nuci, tu să nu te duci Înainte mea, în altă lume, Te-am visat plângând, lacrimi depănând Printre toate grijile comune
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
buldog, crăpați, negri, cu degetele mari vizibile sub pieleă și privea în pălărie de parcă ar fi dezbătut dacă era înțelept să dea totuși drumul lăcustei pe căptușeală pentru o vreme. Dau și eu cât pot, spunea ea. Scotea tabachera de sub șal, tăia o țigară Murad în jumătate cu forfecuța de broderie și-și lua portțigaretul. Pe vremea aceea femeile încă nu aveau obiceiul să fumeze. Mai puțin cele din intelectualitate - un termen pe care și-l aplica sieși. Cu portțigaretul între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ești prea ușor de ademenit. E de ajuns să-ți promită cineva o glumă, un zâmbet, o bomboană sau o gură de înghețată, că lași totul baltă și fugi după el. Pe scurt, ești un prost,“ îmi spunea, luându-și șalul din pânze de păianjen croșetate una lângă alta și punându-și-l pe umeri la fel cum își aranjează un bărbat reverul hainei. „Habar n-ai ce te-așteaptă dacă îți închipui că așa o poți duce toată viața, râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
își schimba culoarea în cafeniu din cauza linoleului, care fusese în mare parte tocit de picioarele ei cu papuci de culoarea cremenei, ce bătuseră această cale preț de mai bine de zece ani. Își pusese din nou hainele de casă și șalul, astfel că se putea crede că totul revenise la normal; de fapt în cameră era o liniște nefirească, iar fața ei, ce încerca să se arate senină și calmă, era albă de parcă pierduse sânge, sau de parcă își pierduse cumpătul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tranșant, hotărât și nerăbdător al ei, însă fără acea sclipire pe care ai putea-o identifica drept sunetul de gong al adevăratei autorități. Ușa îi era încuiată, și presupun că ședea întinsă pe patul ei de puf în șorț și șal și papuci cu vârful ascuțit, cu toate nimicurile existenței ei din Odessa așezate pe măsuță, pe scrin și pe pereți. Cred că Mama se așteaptă să-I spui la revedere. La ce bun? O să mă duc oricum să-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
femeilor îmbrăcate în straie bogate, care boceau și prevesteau cine va fi atins anul viitor de apă și foc - cum se tradusese în textul englezesc. Însă acest prilej era diferit de momentele în care mulțimea ce se roagă dedesubt cu șaluri pe cap și cu pălării de stradă, de clinchetul clopoțeilor pe odăjdiile de catifea ale manuscriselor așezate pe un postament cu două picioare. Era întuneric și nu eram decât câțiva și obișnuiții ponosiți din fiecare seară, diverse fețe și voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
adaptabilității. Din mândrie nu lăsam să se vadă cât de greu îmi era. Așa că dacă mă duceai acasă la Unchiul Charlie într-o după amiază de duminică, după cină, lângă foc, în sânul familiei, lângă doamna Magnus care croșeta un șal care se înalța dintr-o geantă de pânză brodată; lângă Sam, fratele lui Lucy, care stătea în picioare, cu bărbia ridicată, ca să facă loc fularului de sub ea și cu halatul de casă umflat la spate în timp ce din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fost primiți de bucătăreasă și de un băiat în casă. Mamă și fiu, ședeau la o distanță destul de mare unul de celălalt, amândoi în picioarele goale pe piatra roșiatică a verandei, ea lângă bucătărie, iar el lângă ușa dormitorului. În șal ea ținea un bebeluș, și la vederea păsării, chiar și cu gluga pe cap, a început să se retragă spre bucătărie. Am dus pasărea în altă parte. L-am băgat în baie, acolo avea să-și aibă reședința; el s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
copacilor dintr-un parc, bine izolați, dezvoltându-se de la an la an într-o lumină trandafirie. Acuma, în loc să faceți astfel de analogii, vă gândiți, Ia să-i concepem nu ca pe iarbă, ci ca pe un grup de particule, un șal universal de astfel de particule, fiecare dintre ele îndeplinind o funcție, dar nedeținând un destin anume. Și există chiar o anume școală care disprețuiește ideea că cineva poate fi o persoană și nu o funcție. Cu toate acestea, eu susțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
udă, mirosind a frig și ceață și alge ca orice câine care-și făcea veacul mai mult prin fiord decât pe lângă casă. Ea se așezase la fereastră, cu lumina stinsă, încercând să zărească ceva în noapte. Își strânse mai bine șalul în jurul umerilor. Întunericul era de nepătruns. Și, deodată, ca o părere, auzi ceva : o bătaie în ușă ? Câinele se repezi înaintea ei, dar se întoarse repede și se ascunse după ea. Bătaia se repetă. De data asta mai tare. Trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
echipe a luat, se pare, avantaj. Entuziasmul a ajuns în tribună aproape la paroxism. Nu mai sunt cruțate nici palmele, nici coardele vocale. Și cum aceste dovezi nu ajung să exprime tot ce simt ei, spectatorii aruncă în arenă pălării, șaluri și chiar pantofi sau evantaie, pe care concurenții omagiați le aruncă înapoi. Exuberanța publicului acoperă muzica și vocea crainicului care nu este altul decât preotul capelei din apropiere. A schimbat odăjdiile cu un sombrero alb și crucifixul cu un microfon
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să scot nici un cuvânt m-am întors spre încăperea luminată iar Antonia a venit după mine și a închis ambele uși. M-am dus până la fereastră și m-am întors cu fața spre Antonia. Arăta groaznic. Avea pe cap un șal de sub care îi ieșeau șuvițele de păr blond, încărunțit, care-i cădeau peste gulerul hainei de stofă. Era foarte palidă și nemachiată. Gura cu colțurile lăsate în jos arăta că era gata să izbucnească în plâns. — Cât e ceasul, Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
intendentul cimitirului să semneze declarații cum că au fost Îngropate doar 254 de cadavre, chiar dacă groparii abia știau să-și scrie numele. În declarația unuia dintre gropari, care probabil a refuzat să noteze numărul, a fost adăugată fraza: „Domnul Intendent șal cimitirului - n.m.ț a primit cadavrele cu număr dela dl comisar Romila XE "Romila (comisar)" ”56. De asemenea, spre deosebire de alte depoziții și declarații care de obicei erau scrise pe loc, de mână, declarațiile groparilor evrei au fost dactilografiate la, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
să iasă din case sau să se apropie de gară, sub amenințarea cu moartea. Adjunctul președintelui Comunității s-a dus totuși la gară să-i Întâmpine pe evrei: „Am fost instruit de fostul primar Totoescu că vin În acest oraș șal nostruț 3500 de evrei. Am făcut toate pregătirile și când m’am dus la gară ca să-i Întâmpinăm nu am fost lăsați de domnul comisar Botez, primarul Totoescu și Învățătorul Atudorei XE "Atudorei" șsă ne apropiemț. șTotoescuț ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
focurilor de armă care s-au tras asupra armatei germane. Intervenția promptă a lui Killinger XE "Killinger" a făcut ca la Iași să nu piară toată populația evreiască. Generalul Antonescu XE "Antonescu, Ion" a făcut prin organele SSI XE "SSI" șal lui Cristescu XE "Cristescu" ț o anchetă rapidă privind complicitatea românilor la asasinatele comise de nemți la Iași. Această anchetă a stabilit că circa 170 de polițiști, cetățeni, cărăuși și răufăcători au servit drept indicatori nemților care nu știau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
sub portal se afla o bancă. Puse pe bancă cele două sticle, cu intenția de a le lăsa acolo. Dar cum ploaia se pornise în rafale, se așeză o clipă, alături de sticle. Alex, îmbrăcată într-un fulgarin și cu un șal pe cap, își făcu apariția. — Oh!... John Robert... Doamnă McCaffrey... scuzați-mă... v-am adus aceste sticle... Ce drăguț! Nu vrei să intri să le bem împreună? Și, te rog, spune-mi Alex! Ochii albaștri i se îngustaseră, iar respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ticsită de obiecte, încât avea impresia că el și Diane vor trebui să stea nemișcați, cu mâinile țeapăn lipite de trup. La început, nu reuși să zărească vreun scaun, sau șezlongul, acoperit și el cu îmbrăcăminte și cu un șal de lână scoțian care se mototolise, adunându-se în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos, se găseau o sticlă de vin și una de whisky, ambele deschise, și două pahare. Draperiile de catifea fuseseră trase și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
umplură din nou de lacrimi. Își închise încet pleoapele, strivind sub ele alte lacrimi. Deodată, Diane deschise ochii și lacrimile îi secară subit, de parcă s-ar fi retras la sursă. Sări în picioare, agățându-și unul din tocurile înalte în șalul scoțian. Tom sări și el. Ce este? George! încearcă să vâre cheia în broască! Repede, repede! Diane îl trase pe Tom, apucându-l de încheietura mâinii, pe care degetele ei scurte nu izbuteau să o cuprindă. Îl duse pe palier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
imaginația ei. Perdelele de dantelă (extrem de frumoase), care acopereau ferestrele înalte erau îngălbenite, draperiile de catifea pătate și vag mâncate de molii, iar căptușeala lor de mătase atârna, pe alocuri, zdrențuită. Covorul turcesc era ros și tocit de urmele pașilor. Șalul brodat de pe pian, așezat întotdeauna exact în aceeași poziție, era decolorat în părțile unde se odihneau pe el razele soarelui. Rama de argint care încadra fotografia unui Emma în vârstă de șaisprezece ani, cu trăsături blânde și ochi duioși, așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]