837 matches
-
foarte multe ori surprinsă. Deci, ne-am îndreptat spre templu nu înainte de a suporta privirea lui Lashante care mi-a analizat ținuta. A trebuit să îmi schimb pantalonul scurt cu altul care să îmi acopere genunchii și să am un șal cu care să îmi acopăr umerii, pentru că”în fața lui Buddha trebuie să fi decent îmbrăcat”. Până aici, nici o diferență între a vizita un templu budist sau o mănăstire creștină. La baza colinei este un platou întins unde o mulțime de
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 6 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352055_a_353384]
-
-se cu o infidelitate neînchipuită, într-o bună zi. Viața se dovedește o amantă sclipitoare, dar înșelătoare, care nu mai pășește în urma ta la un moment dat, nu-ți mai este umbră sau lumină, îți face semn de adio cu șalul ei de șarlatan și începe în aceeași zi să-i zâmbească altei persoane sau chiar să necăjească pe altcineva prin dureri de cap, de picior sau de inimă. Toți ne încredem în această ființă, față de care avem nevoi primare, ca
PĂCĂLEALA VIEŢII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355153_a_356482]
-
până la capăt de linie îi bine, îi tare bine ... Poate ele, hainele de porți, e de vină. Ești femeie născătoare și nădragii nu-s pentru pântec de prăsilă și nici pentru șale cu osânză moale. În cărți te văz cu șal alb și lung cât balauru'. Și cu păru'n cosiță mi te arată ... cartea asta. Io-te aci, în gură la mine! Nu, mai bine nu te uita, că te sperii de ce ai să vezi, sigur! - Babo, dacă ți-ai
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
pletele-i negre resfirate în vânt și pleoape vinete sub sprâncenele în forma a două aripi ca de pasăre. Își lepădase unul câte unul veșmintele cu care venise de pe Lumea Nouă în Lumea Străveche și se mișca așa, goală pe sub șalul alb de cașmir, ce-i acoperea doar în parte umerii, sânii și pântecele. Epiderma-i era pielița de prună, dar încă mai emana parfum scump, și nu de floare de munte. Era înghețată bocnă și mușchii, și oasele poate ar
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
făcea dulcețuri, punea conserve. Trece greierul, tot cu chitara sub braț. - Ce faci, mă? - Mă duc să cânt cu băieții în bar. - Bine, mă, da' la muncă nu vii până la iarnă? Vine iarna. Furnica stătea în pridvor, înfofolită într-un șal și cu un ceai fierbinte în mână, când vede o limuzină. Din ea coboară greierașul. - Ce faci, greierașule? - Uite, mă duc la Paris să cânt. Am avut succes cu chitara. - Bine, greierașule, baftă. Și dacă-l vezi pe unu', Topârceanu
GREIERELE ŞI FURNICA de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369654_a_370983]
-
făcea dulcețuri, punea conserve. Trece greierul, tot cu chitara sub braț. - Ce faci, mă? - Mă duc să cânt cu băieții în bar. - Bine, mă, da' la muncă nu vii până la iarnă? Vine iarna. Furnica stătea în pridvor, înfofolită într-un șal și cu un ceai fierbinte în mână, când vede o limuzină. Din ea ... Citește mai mult Primăvara.Furnica sapă, pune semințe, face straturi. Apare și greierele.- Ce faci, greierașule?- Merg la un tenis cu băieții.- Măi, măi! Să nu vii
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
făcea dulcețuri, punea conserve.Trece greierul, tot cu chitara sub braț.- Ce faci, mă?- Mă duc să cânt cu băieții în bar.- Bine, mă, da' la muncă nu vii până la iarnă?Vine iarna.Furnica stătea în pridvor, înfofolită într-un șal și cu un ceai fierbinte în mână, când vede o limuzină. Din ea ... X. GEORGE GOLDHAMMER - BANCA AMINTIRILOR (6) - SARCINA DE PARTID, de George Goldhammer, publicat în Ediția nr. 1467 din 06 ianuarie 2015. Cu plăcere am scos din „Banca
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
i se împliniseră, era mai rotunjoară, dar nicidecum grasă. Îmbrăcase un costum gri-petrol, își pusese ciorapi cu dungă și pantofii negrii, de lac,pe care îi asortase cu o mică poșetă ce o ținea elegant pe antebrațul mâinii stângi. Un șal împletit de ea,din fire de lână de merinos luate de la o țigancă cetrecea din când în când pe stradă cu tot felul de lucruri,pentru care cerea în schimbsticlele goale, îi acoperea umerii de răcoarea zorilor de mai. - Da
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
adiere de vânt. - Te-ai întors, suspină în timp ce lacrimi uriașe luminară obrazul străveziu. - Sânziana, nu-l atinge, săriră celelalte femei. - E copilul meu! - Dar e și al Lui! Te va pedepsi! Cea căreia i se spunea Sânziana, îl înfășură cu șalul ei verde și îi șopti duios: - Trebuie să scăpăm de brățară, până nu e prea târziu. Cu țipete prelungi, celelalte femei se transformară în umbre și dispărură, lăsându-i singuri în mijlocul pădurii. Ionuț nu putea scoate nici un sunet. Mama lui
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
zvelt, cu un mijlocel de fetișcană, o pălărie din fetru de culoare neagră, ce-i acopereau pletele ondulate, vopsite în culoarea mahonului, cu scânteieri strălucitoare ale firelor ce se lăsau maiestuos peste umerii drepți și strânși de o eșarfă gen șal, cu desene orientale multicolore unde predomina negrul și griul, se prezentă la ușa vagonului meu, în timp ce coboram cu greutate, micul geamantan folosit în voiajele scurte și geanta plină de cărțile necesare lansării a doua zi la evenimentul amintit, a ultimului
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
ÎȚI SCRIU Se face primăvară când îți scriu În ghiocei rodesc miresme fine Când nopțile ne sânger-a pustiu Purtăm în ochi luciri diamantine. De sub zăpezi ce se topesc în noi Se-ntinde-un lac cu unde de iubire Un șal de nuferi peste umeri goi Și foc din maci ce arde în privire. „Se face Dragobete când îți scriu” Mătase-i gândul care te-nfășoară Foșnind pe-altarul sufletului viu - Năvalnic jar peste amurg de ceară. Când pasu-ți umblă-n
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
și de cum îi sporea averea, zi de zi, încet, dar sigur. El își permitea să stea liniștit într-un jilț acoperit cu mătase, din mijlocul tarabelor sale, cât timp servitorii săi se descurcau de minune desfășurând și vânzând stofe scumpe, șaluri de mătase, sau mirodenii rare, către rafinații locuitori ai cetății. Așa că, negustorul Noam, avea prea puține de făcut cât timp stătea în bazar, motiv pentru care gândurile sale călătoreau nestingherite înspre vremurile trecutului. Uneori, își reamintea cu înfrigurare, cum, nu
NEGUSTORUL DIN NINIVE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357814_a_359143]
-
Pitoresc > S-A FĂCUT LUMINĂ... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 429 din 04 martie 2012 Toate Articolele Autorului S-a făcut lumină... Peste-a noastră lume, s-a făcut lumină Și s-a rupt în zare al tristeții șal, Bucuria curge și pe om alină Hai, veniți cu toții, la al vieții bal! Tot ce-a fost durere, s-a prelins pe ape, S-a spălat de ură și de nenoroc, Lumea cântă azi pe-ale iubirii clape Și-a
S-A FĂCUT LUMINĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357931_a_359260]
-
mici, pentru că Elena își găsește moartea în Dunăre. Sinuciderea ei - „a doua zi trupul ei neînsuflețit zăcea la mal, pe nisipul ud, rochia largă și lungă i se lipise de trup de parcă ar fi fost goală și înfășurată într-un șal de mătase” - amintește de finalul trist al unei alte eroine, tot o mamă. În încheierea „Romanului Oxfordului”, scris de Javier Marías Franco, fiul filosofului Julián Marías, Clare Bates, purtând pentru totdeauna cu ea un dor nestins dupa cea care îi
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
în toiul primului salut de bun venit adresat de venerabilul „maior” în rezervă, Petre Bușoiu, se deschise ușa până la perete și își făcu apariția patroana restaurantului, madam Floreasca, îmbrăcată foarte elegant: taior și fustă de culoarea petalei de cicoare, un șal de mătase albă îi acoperaea parțial salba de la gît (cu băncuțe de aur prinse pe bandă vernil-violet), iar toartele din aur sclipitor, cu trei semiinele dantelate și steluțe diamantifere pe margini, se legănau ca niște cireșe la urechi, pe când pălăria
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
culorilor - spunea Tossy Isofache - poate transforma firele în artă și simfonia lor să-ți facă după amiaza plăcută”. Prelungind această idée, adăugăm că-ți pot face și viața foarte plăcută. Iubitorii de frumos au putut admira bijuterii sofisticate, pălării unicat, șaluri și cape de lână, poșete nostime și alte obiecte și lucruri personalizate. Fundația “Împreună” a demonstrat că între Prietenie și arta manuală poate exista o legătură strânsă, dovadă fotografiile documentare expuse pe două panouri, reprezentând princialele activități ale Fundației, pe
CULOARE ŞI FEMINITATE LA PARIS CAFE DIN GALAŢI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360412_a_361741]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > PĂȚANIA BUBURUZEI Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Primăvara și-a întins șalul peste zare oferindu-i înfiorarea ei plăcută. Dealurile le-a înverzit, copacii i-a înmugurit, iar prin iarbă a strecurat gâze ce mișună vesele. Flori gingașe, scăldate în lumina caldă a soarelui, ne încarcă privirea de frumusețe, iar aerul parfumat
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
cu petale de mătase, Cern sclipirile de aur iar privirea-i un străfulger, Chipul ei, e-un zămbet viu pe-ale nopții vise arse, Sufletul rănit de ani are-un plâns mocnit de înger. Umerii prin crângul serii au un șal de nor albind, Mâinile-s ca două raze peste marea înspumată, Ea străpunge imensitatea, curcubeu viu înflorind, Viața cea nocturnă, mută,în străfunduri lin înoată. Cu lungi haine de lumină se încumetă să umble Prin dumbrăvi întunecate arse-n vară
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
Aysha, Safiye își întoarse puțin privirea de la fereastră, blana mea ! Dar Aysha, cea de-a patra și cea mai nouă dintre slujnice, îi anticipase deja porunca și, chiar în timp ce vorbea, țâșnise spre ea ca să-i aranjeze pe umeri mantia, un șal brodat, tivit cu zibelină. „Aysha se descurcă bine“, își spuse Safiye, concentrându-se din nou rapid asupra prezentului și aruncându-i un zâmbet fetei. Avea instincte rapide și capacitatea de a se gândi mereu cu puțin înainte la ceea ce se
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
se cerea de la ea. Un talent valoros, ce trebuia cultivat în Casa Fericirii. Avusese dreptate, până la urmă, atunci când acceptase darurile favoritei: cele două sclave, Aysha și cealaltă fată. Cum o chema ? Safiye privi degetele Ayshei cum îi strângeau cu îndemânare șalul în jurul picioarelor. Una atât de întunecata și cealaltă atât de palidă. Ce piele albă avea cealaltă fată, aproape miraculoasă. Fără nici cel mai mic cusur. Era sigură că Mehmet, fiul ei, sultanul, cu gusturile lui neobișnuite, s-ar fi bucurat
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
netedă a pieptului și a umerilor într-un decolteu cuminte. Mânecile scurte lăsau libere brațele fine ca marmură. Îi plăcea mângâierea periei în pletele grele, o relaxau și avea o stare de liniște. Tresări la bătaia timidă în ușa. Aruncă șalul pe umeri. - Intră! Eduard intră rușinat. - Îmi cer scuze domnișoară Alma ,șopti. - Nu e nici un deranj, Eduard! Ai nevoie de ceva? Cu ce te pot ajuta? - Leon... Inima Almei își accentuă bătăile. - S-a întâmplat ceva cu el? - Iar s-
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
mă conduci? Eduard șovăia. - Lord M.Joseph s-ar supără. Nu-i place, să între nimeni în acea încăpere, unde a sfârșit lady Eliza. - Vom vedea. Leon nu trebuie să fie singur. Cu tălpile goale în papuci și doar cu șalul subțire pe spate, se precipită să-l urmeze pe Eduard. Alergă pe trepte și Eduard îi arătă încăperea. Etajul nu era luminat decât de o lampa mică. Întunericul arunca umbre ciudate. Ușa era întredeschisă. - Eduard, anunță-l pe tatăl tău
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
palme. Ochii fixau femeia splendidă, cu pielea creolă ce-l învăluia cu ochii calzi și părea că-i vorbește din tablou. Lacrimi înțepau ochii Almei. Cel mic purta o conversație imaginară cu mama lui. Simțea o greutate în piept și șalul alunecă de pe umeri. Simți prezența unei alte persoane. Se întoarse. În spatele ei lordul M.Joseph încruntat o apucă de braț și o trase grăbit departe de ușă, șoptind mânios: - Ce se întâmplă? Ce cauți dumneata în acest loc? Nu ai
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
ființă supusă nu-ți reușește prea bine. Ai savurat momentul când i-ai dat replica lui lady Morgan. Ți-am zărit sclipirea din pupile și încordarea trupului, o măsură rapid din cap până în picioare. Ai competiția în vene! Alma-și strânse șalul la piept. Dimineața strecurată încet, dădea un plus de mister lucrurilor. - Știu că uneori sunt impulsivă, însă era vorba despre cei mici. Ei nu sunt accesoriile doamnelor venite la petreceri. Obrajii ei se îmbujorau de enervare, amintindu-și scena. M.
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
să cred lucruri urâte despre conița, care se poartă cu mine ca o adevărată mamă”. Cucoana Corina îl mângâia ca pe proporiul copil și-l încuraja cu vorbe spuse aproape-n taină, iar parfumul de trandafir dat din belșug pe șalul care și-l trecuse peste sâni, îl îmbăta cu mireasma sa, și nu știa dacă e cu adevărat că-i alintat de „măicuța” ori visează. - O, copil, copil... nu dispera, tot răul e spre binele tău, moment în care se
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]