KorAP: Find »[drukola/base=șam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...37 >

914 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

așa măcar mă puteam îmbărbăta că, în afară de mine, n-o să știe nimeni că-s ale mele, fiindcă mai schimba lucrurile și le mai amestecă. Dar asta a fost cu totul altceva... — Înțeleg de ce ești atât de furioasă, Ellie, o consolă Șam. Ai toate motivele. Dar zău că nu merită să îți faci sânge rău din cauza unui ziar din ziua de azi. Nu știi ce-o să apară-n ziarul ăla! — Chiar dacă s-a folosit de povestea aia, tot n-o să facă valuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
aia, tot n-o să facă valuri. Așadar, te-ai culcat cu doi dintre prietenii tăi, unul după altul, acum treizeci de ani. Ei și? Cui îi pasă? Eleanor rămase tăcută. — Nu i-a mai povestit și altceva, nu? o întreba Șam cu îngrijorare în glas. Nimic despre... Nu, răspunse Eleanor. — Slavă Domnului! ofta ușurat Șam. Păi, atunci n-ai de ce să-ți faci griji. Stai puțin, că n-am terminat ce aveam de zis. În timp ce ea aștepta taxiul și Adrian era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
tăi, unul după altul, acum treizeci de ani. Ei și? Cui îi pasă? Eleanor rămase tăcută. — Nu i-a mai povestit și altceva, nu? o întreba Șam cu îngrijorare în glas. Nimic despre... Nu, răspunse Eleanor. — Slavă Domnului! ofta ușurat Șam. Păi, atunci n-ai de ce să-ți faci griji. Stai puțin, că n-am terminat ce aveam de zis. În timp ce ea aștepta taxiul și Adrian era plecat să aducă mașină... Unde era mașină? — Da’ ce mai contează unde era și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
faci griji. Stai puțin, că n-am terminat ce aveam de zis. În timp ce ea aștepta taxiul și Adrian era plecat să aducă mașină... Unde era mașină? — Da’ ce mai contează unde era și rahatul ăla de mașină?! — Iartă-mă, zise Șam. E-n firea scenariștilor să pună astfel de întrebări. Rămăsesem fără benzină chiar la marginea satului. Am venit acasă pe jos, prin miriște. Adrian a luat o canistra cu benzină și s-a dus să umple rezervorul. Ești mulțumit? — Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
venit acasă pe jos, prin miriște. Adrian a luat o canistra cu benzină și s-a dus să umple rezervorul. Ești mulțumit? — Deci i-ai surprins stând în halate de baie deoarece n-au auzit mașină. Vezi: totul se leaga. — Șam, aici nu-i vorba de-un scenariu de-al tău! Aici e vorba de viața mea! — Ba chiar și de-a mea, după cum sună, spuse el. Așadar, tu... — Ssst! făcu Eleanor, ridicând o mână. — Ce-i? Eleanor se duse la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
vorba doar de cronici. Cea mai mica ofensa, reală sau imaginara, îl aruncă în brațele disperării. Gândul că Din adâncuri nu i-a fost nominalizat la premiul Booker practic l-a împins în pragul sinuciderii. — Habar n-am avut... spuse Șam. Și i-ai povestit chestia asta lui Fanny Tarrant? — Da. — Dar doar între voi. Nu. — Valeu! se strâmba Șam. — Eram furioasă. Îmi pierdusem simțul rațiunii. Nu mi-am dat seama că mă-nregistrează până când n-a închis aparatul. După plecarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
adâncuri nu i-a fost nominalizat la premiul Booker practic l-a împins în pragul sinuciderii. — Habar n-am avut... spuse Șam. Și i-ai povestit chestia asta lui Fanny Tarrant? — Da. — Dar doar între voi. Nu. — Valeu! se strâmba Șam. — Eram furioasă. Îmi pierdusem simțul rațiunii. Nu mi-am dat seama că mă-nregistrează până când n-a închis aparatul. După plecarea ei, cănd Adrian s-a-ntors, i-am mărturisit ce-am făcut. — Ce-a zis? — N-a zis nimic, răspunse Eleanor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
menajeră, devine iar mut că un pește, nu-i pasă de ce-i spun și-mi lasă biletele scrise. Bagă mâna în buzunarul capotului și scoase un pumn de hârtiuțe împăturite și mototolite, pe care le aruncă pe masă, în fața lui Șam. Acesta lua un ghemotoc, îl desfăcu și citi: „Voi solicită mașină mâine dimineață, între 11.30 și 1“. Șam o privi întrebător. — De ce-i suporți toanele astea? zise el. De ce n-o întinzi și nu-l lași să fiarbă-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
mâna în buzunarul capotului și scoase un pumn de hârtiuțe împăturite și mototolite, pe care le aruncă pe masă, în fața lui Șam. Acesta lua un ghemotoc, îl desfăcu și citi: „Voi solicită mașină mâine dimineață, între 11.30 și 1“. Șam o privi întrebător. — De ce-i suporți toanele astea? zise el. De ce n-o întinzi și nu-l lași să fiarbă-n suc propriu? — Fiindcă, probabil, mă simt vinovată. Vinovată că i-am dat în vileag secretul. — N-ai făcut-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
a provocat... Acum unde e? — Bănuiesc că încă doarme. Doarme în camera de oaspeți. Se culcă la câteva ceasuri după mine și se școală târziu, ca să nu trebuiască să luăm micul dejun împreună. De fapt nu mai mâncăm niciodată împreună. Șam chibzui câteva clipe. Apoi zise: — Ellie, vino acasă la mine. Acum! Scrie-i tu un bilețel! Treaba asta o să-l aducă iar cu picioarele pe pământ. Nu, mulțumesc, Șam. — Îl lași să se poarte cu tine de parcă ai fi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
luăm micul dejun împreună. De fapt nu mai mâncăm niciodată împreună. Șam chibzui câteva clipe. Apoi zise: — Ellie, vino acasă la mine. Acum! Scrie-i tu un bilețel! Treaba asta o să-l aducă iar cu picioarele pe pământ. Nu, mulțumesc, Șam. — Îl lași să se poarte cu tine de parcă ai fi o criminală. E absurd! — Știu, dar... — Îmbracă-te, fă-ți bagajele și vino cu mine în clipa asta! Până nu se trezește. Hai, ce mai aștepți? Sări în picioare, vrând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
bagajele și vino cu mine în clipa asta! Până nu se trezește. Hai, ce mai aștepți? Sări în picioare, vrând parcă s-o încurajeze. — Fără obligații. Doar dacă nu cumva ți le dorești, desigur. Eleanor schița un zâmbet. — Îți mulțumesc, Șam, dar nu pot. — De ce nu? — Dacă aș pleca acum, nu m-aș mai întoarce niciodată. Ar fi sfârșitul. Ei bine, poate ai ajuns la sfârșitul acestei casnicii, spuse Șam. — Vai, Șam, divorțul îmi mai lipsea! exclama Eleanor. Toate cunoștințele mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
cumva ți le dorești, desigur. Eleanor schița un zâmbet. — Îți mulțumesc, Șam, dar nu pot. — De ce nu? — Dacă aș pleca acum, nu m-aș mai întoarce niciodată. Ar fi sfârșitul. Ei bine, poate ai ajuns la sfârșitul acestei casnicii, spuse Șam. — Vai, Șam, divorțul îmi mai lipsea! exclama Eleanor. Toate cunoștințele mele au trecut printr-un divorț. Am văzut cu ochii mei cum îi afectează pe oameni. Tu, unul, știi cum e. Nu vreau să trec prin toate mizeriile pământului. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
le dorești, desigur. Eleanor schița un zâmbet. — Îți mulțumesc, Șam, dar nu pot. — De ce nu? — Dacă aș pleca acum, nu m-aș mai întoarce niciodată. Ar fi sfârșitul. Ei bine, poate ai ajuns la sfârșitul acestei casnicii, spuse Șam. — Vai, Șam, divorțul îmi mai lipsea! exclama Eleanor. Toate cunoștințele mele au trecut printr-un divorț. Am văzut cu ochii mei cum îi afectează pe oameni. Tu, unul, știi cum e. Nu vreau să trec prin toate mizeriile pământului. Nu la această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
lăsat de scris române, e-n toane bune aproape tot timpul. Apoi adaugă: — Sau se preface, ceea ce pentru mine totuna e. Voia să pară glumeața, dar tonul ei grav spunea altceva. — De ce te-ai măritat cu el, Ellie? o întreba Șam. Ea șovăi o clipă, de parcă s-ar fi trezit pe marginea unei prăpastii. Apoi, ca și cum s-ar fi aruncat în gol, spuse: — El a fost tatăl. — Ce vrei să spui? — Atunci când am facut chiuretajul. Șam o privi cu gura căscată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
cu el, Ellie? o întreba Șam. Ea șovăi o clipă, de parcă s-ar fi trezit pe marginea unei prăpastii. Apoi, ca și cum s-ar fi aruncat în gol, spuse: — El a fost tatăl. — Ce vrei să spui? — Atunci când am facut chiuretajul. Șam o privi cu gura căscată. — Ai spus că nu știi care din noi doi e tatăl. — Ba știam foarte bine. Când m-am culcat cu tine, am făcut sex protejat. — Dar nu și când te-ai culcat cu Adrian? Eleanor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Ai spus că nu știi care din noi doi e tatăl. — Ba știam foarte bine. Când m-am culcat cu tine, am făcut sex protejat. — Dar nu și când te-ai culcat cu Adrian? Eleanor dădu din cap a încuviințare. Șam se apucă să gesticuleze indignat. — Sfinte Sisoe! De ce nu ne-ai spus de atunci? — Am socotit că-i mai bine așa. M-am gandit c-o să rămâneți amândoi alături de mine, că dacă nici unul din voi nu stie care-i tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
că dacă nici unul din voi nu stie care-i tatăl, o să salvăm trioul nostru. Știi cum e - ca-n povestea cu glonțul orb din plutonul de execuție. Sau dimpotrivă, adaugă ea după o clipă de gandire. — Eu... eu... îngaimă pierit Șam. Eram o tânără la ananghie, cuprinsă de panică. Nu voiam decât să nu fiu însărcinată. Ulterior însă am trecut printr-o depresie foarte serioasă. Într-o zi - asta se-ntâmplă când erai plecat la bursă în America - i-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
cerut de nevastă. — Ca să poți avea până la urmă copii? — Da. Uneori stau și mă-ntreb dacă prima sarcină n-a fost cumva o fetiță. Mi-ar fi plăcut să am o fată. — Putea să ajungă o altă Fanny Tarrant, zise Șam. Nu glumi pe tema asta, Șam! Dar cum ar trebui să reacționez? izbucni el. Dacă vrei, pot sa ma și-nfurii. Nu, nu te-nfuria. — Doamne, Ellie, m-ai dus cu zăhărelul! — Știu. Am greșit. Îmi pare rău! — Și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
până la urmă copii? — Da. Uneori stau și mă-ntreb dacă prima sarcină n-a fost cumva o fetiță. Mi-ar fi plăcut să am o fată. — Putea să ajungă o altă Fanny Tarrant, zise Șam. Nu glumi pe tema asta, Șam! Dar cum ar trebui să reacționez? izbucni el. Dacă vrei, pot sa ma și-nfurii. Nu, nu te-nfuria. — Doamne, Ellie, m-ai dus cu zăhărelul! — Știu. Am greșit. Îmi pare rău! — Și m-ai lăsat în ceață tot timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
izbucni el. Dacă vrei, pot sa ma și-nfurii. Nu, nu te-nfuria. — Doamne, Ellie, m-ai dus cu zăhărelul! — Știu. Am greșit. Îmi pare rău! — Și m-ai lăsat în ceață tot timpul. Am incercat sa ma amăgesc singură, Șam, prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic. — Am comis destule greșeli mari în viață, spuse Șam emoționat. Chiar și fără participarea mea - cu cincizeci la suta - la treaba asta. Îmi pare rău, Șam! repeta Eleanor. Se apropie de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
dus cu zăhărelul! — Știu. Am greșit. Îmi pare rău! — Și m-ai lăsat în ceață tot timpul. Am incercat sa ma amăgesc singură, Șam, prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic. — Am comis destule greșeli mari în viață, spuse Șam emoționat. Chiar și fără participarea mea - cu cincizeci la suta - la treaba asta. Îmi pare rău, Șam! repeta Eleanor. Se apropie de el și-i puse mâna pe braț. — Spune-mi că mă ierți. — Treacă de la mine. Te iert, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Am incercat sa ma amăgesc singură, Șam, prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic. — Am comis destule greșeli mari în viață, spuse Șam emoționat. Chiar și fără participarea mea - cu cincizeci la suta - la treaba asta. Îmi pare rău, Șam! repeta Eleanor. Se apropie de el și-i puse mâna pe braț. — Spune-mi că mă ierți. — Treacă de la mine. Te iert, spuse el. Eleanor îl săruta pe obraz și se așeza în șezlong. — Cât ai de gand să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
puse mâna pe braț. — Spune-mi că mă ierți. — Treacă de la mine. Te iert, spuse el. Eleanor îl săruta pe obraz și se așeza în șezlong. — Cât ai de gand să-l mai lași pe Adrian să te terorizeze? întreba Șam. Nu prea mult. Oricât de sinistru ar fi articolul lui Fanny Tarrant, nu poate fi mai sinistru decât clipele astea de așteptare. Am senzația că de îndată ce-o să aflăm tot ce poate fi mai rău, o sa piară și blestemul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
lăsat asupra noastră. Adrian o să-mi vorbească din nou și o să facem ordine în viețile noastre. — Și dacă n-o să faceți? Atunci s-ar putea să-ți fiu recunoscătoare pentru camera ta de oaspeți, răspunse ea cu un zâmbet pierit. Șam se așeza pe canapea. — La ce oră sosesc de regulă ziarele? — Nu se știe niciodată. Depinde de domnul Barnes - dacă vine să ni le aducă cu dubita sau își trimite băiatul cu bicicleta. Cand te-am auzit sosind, am crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]