321 matches
-
Mihai Todirică Pe apă, Hans Maarten van den Brink Rămîi peste noapte, Michael Kohlmeier Roman de citit în tren, Dumitru Țepeneag Roze, crini, metafore, Procopie P. Clonțea Sertarul cu iluzii, Felix Caroly Strigă acum..., Magda Ursache Stylit, Silviu Lupașcu Tîrgul șaradelor, Paul Miron Ultimul profet. Teatru, Renzo Ricchi Vînătoarea de porci, P.C. Jersild Grisjakten Zile sălbatice, Dorin Spineanu ZinZin, Ana Ludușan LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Humanitas, str. 1 Decembrie 1918, bl. M10, tel
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la Începutul anilor 1880. Să presupunem că avem o lume bidimensională, cu locuitori bidimensionali. Aceștia vor ignora cu totul existența celei de a treia dimensiuni, iar fenomenele a căror explicație este banală Într-o lume tridimensională vor fi tot atîtea șarade pentru ei și numai geniile din Platlanda le vor putea Înțelege. Pornind de la această analogie, Einstein și-a dezvoltat punctul său de vedere că universul este hipersuprafața 4 unei hipersfere. Dacă lui Einstein Îi erau de ajuns cinci dimensiuni pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
apară datorită liberului arbitru al unei entități care acționează În afara responsabilității superiorilor ei, fără a fi totuși necunoscută acestora, deoarece ei știau totul despre ea mai dinainte și erau chiar dornici s-o vadă luînd ființă? Toate acestea rămîn o șaradă greu de dezlegat. Pus În fața dovezilor, un judecător imparțial ar spune că Tatăl este instigatorul la delictul comis de Logos. Alți gnostici par mai coerenți, atunci cînd emit presupunerea că lumea aceasta nu era sortită să ia ființă, Însă a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Predicile nu adaugă nimic semnificativ la datele furnizate deja de Istorie. Petru din Sicilia a scris el Însuși o versiune prescurtată a Istoriei sale, În anii 871-872, În majoritatea manuscriselor acesteia figurînd drept autor Petru Egumenul 2. Evident, soluția acestei șarade este foarte simplă, după cum a arătat Paul Lemerle: Petru din Sicilia era călugăr și egumen 3. Tot pe la 871-8724, Fotius, Patriarhul din Constantinopol, a scris o Povestire pe scurt a recentei reapariții a maniheenilor 5, bazată exclusiv pe compendiul și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prin sfârșitul lor impus. De la Calvino citire, sfârșitul povestirii este suma sfârșiturilor închipuite de Cititor, în fine eliberat de tutela naratorului omniscient. Prin urmare, cititorul își va redobândi dreptul de a se amuza ca de un joc de societate, dezlegând șarade, enigme de felul: dacă într-o noapte de iarnă un călător ș.a.m.d. Portofoliul narativ al lumii și tarotul Desenate (chiar) și de Salvador Dali, cunoscute încă de la sfârșitul veacului al XIV-lea, prezente în scrierile unor Boiardo, Pulci
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
versiune generică a biografiei matematicianului grec, începând cu copilul supradotat și cariera sa fulminantă în Germania și terminând cu impasul maturității, când geniul își îngroapă pasiunea și zilele, vinovat în opinia rudelor de a se fi dedicat unui soi de șaradă numită "Conjectura lui Goldbach", de a se fi pierdut în sterile jocuri intelectuale, de a-și fi irosit harul și viața în aporii. Auzind această arie a calomniei, junele narator fu cu atât mai atras de persoana unchiului său, dar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ale memoriei", poetului îi și place să scoată la iveală fire încâlcite, halucinații cu bază nu doar etilică (a se vedea, spre exemplu, Noaptea leonidelor); am în vedere reveriile suprarealiste naturi moarte cu exoschelet polimorf, navigațiile "pe creasta valului psi", șaradele AC/DC fără alt scop decât autoflagelarea sau, în fine, fragmentele discontinue, tensionate, cu destinatar dezvăluit (Burs = Dan Ursachi) din seria tip E-Mail Art din Punțile Stalinskaya. Se pune, firește, întrebarea ce ascunde ceea ce se vede imediat în poezia lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu exclude, din nou desacralizator, metafora consubstanțializării christice). El e "conducătorul" care, ironic, "trebuie urmat" la pierzanie și de ceilalți nefericiți "stăpîni", precum Don Benito. Ultimul fragment al nuvelei este un raport amănunțit al lui Benito Cereno despre adevărul din spatele șaradei lui Babo. Răscoala negrilor a avut ca scop principal devierea vasului spre Senegal unde ei și-ar fi redobîndit libertatea. Babo și mica lui armată de sclavi vor fi uciși pînă la ultimul, ca urmare a intervenției lui Delano. Don
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
jamesiană se întîlnesc, simbolic, trei entități ale relației artistice: scriitorul (personificat de Vereker), textul (sugerat de personajul principal, în dubla lui variantă de conștiință reflectoare și, totodată, aparțină-toare a narațiunii) și cititorul (ascuns în lectorul neștiut, însă presupus, al întregii șarade). Din interacțiunea lor, iese universul epic, cu inconsecvențele și contradicțiile sale. Nu se ivește totuși, să recunoaștem, și mult-rîvnitul "adevăr absolut", pentru care mulți, în text, sînt pregătiți să plătească și cu viața. De aici, morala imediată a nuvelei: literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
misterului, dar și monstruozității. Dezlegarea enigmei de către Oedip conduce doar la o eliberare temporară a cetății, pentru ca în final să o predea împreună cu regele ei unor cumplite exacțiuni. Descifrarea misterului nu-i servește cu nimic lui Oedip, el rămâne exterior șaradei atât timp cât nu se poate sustrage propriului traseu destinal care-i condiționează fiecare mișcare. Umanitatea, așa cum ne-o prezintă Klimt, este aruncată într-un abis al lipsei de cunoaștere din care se detașează pe lângă figura Sfinxului stelar și o altă figură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mass-mediei și a banilor destinați campaniei. Candidații trebuiau să corespundă anumitor criterii, ceea ce a dus la eliminarea oricărei concurențe serioase, astfel încât Mubarak a câștigat, așa cum era de așteptat, cu o majoritate de voturi covârșitoare. Oricât de supărătoare a fost această șaradă, au existat totuși câteva aspecte încurajatoare. Pentru prima dată în lunga istorie a acestei țări, egiptenii și-au văzut liderul participând la adunări electorale și cerând sprijinul alegătorilor. Aceștia din urmă au avut ocazia să pună ștampila pe buletine de
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
loc, lângă ea statuia Hecatei cu aer galben, plăpând. Cuvinte de vrajă murmura, învârtind vârtelnița vrăjită cu ochii ațintiți în gol, devorându-și prada. Statuia și vârtelnița le-am sfărmat cu mânie înzecită, ca pedeapsă i-am poruncit să înceteze șarada. Euridice locuia în apropierea templului jupiterian, când o bacantă îi oferi o cupă de vin otrăvit, convingând-o să bea, asigurând-o că va cunoaște alt destin. În exaltarea ei a băut, dar vai căzu trăznită de prematur sfârșit. După
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu nerușinare sărăcia generală, Voiau să-și acorde și pensie preferențială. Statui Metoda imortalizării în bronz s-a-ntins Și chiar persoane-n viață a cuprins. S-ar cuveni statui și campioanelor, cu blazon, Așa cum au pozat unui fotograf nipon. Șarade O practică a guvernului, cu mare frecvență, Este abuzul de Ordonanțe de urgență. Care, amendate apoi prin alte ordonanțe sau lege, Devin niște șarade legislative betege. Unui fost prefect Gafând ca prefect, a fost exonerat Și, peste noapte-n subprefect
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
a cuprins. S-ar cuveni statui și campioanelor, cu blazon, Așa cum au pozat unui fotograf nipon. Șarade O practică a guvernului, cu mare frecvență, Este abuzul de Ordonanțe de urgență. Care, amendate apoi prin alte ordonanțe sau lege, Devin niște șarade legislative betege. Unui fost prefect Gafând ca prefect, a fost exonerat Și, peste noapte-n subprefect s-a transformat... Sigur că, dacă întreagă nu a fost să fie, E bună și... o jumătate de felie. Urare de Anul Nou Când
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
la tăcere, tresar la fiecare pocnet de ghindă. Intersecție galbenul toamnei - la răscruce blocată toată suflarea Două lucruri sînt ilustrate extrem de clar În acest poem: structura alegorică a haiku-ului și tehnica ghicitorii folosită În acest caz. Pentru a dezlega șarada și a găsi un prim mod de abordare a Înțelesului este suficient să simțim că trei dintre cuvinte se leagă, Într-o primă structură aluzivă: galbenrăscruce-blocată. Răscrucea este deci o intersecție În care circulația s-a Întrerupt pentru că semaforul s-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Norbert Wallet, polemist și naționalist, și a fost reeditat în 1974. În lipsa surselor de informație despre URSS, Hergé se inspirase din volumul Moscou sans doiles al lui M. Douillet, fostul consul al Belgiei la Rostov. În acest album, Tintin demască șarada sovietică, arătând că uzinele care funcționează la capacitate maximă, atât de admirate de către comuniștii englezi, sunt falsuri, că alegerile sunt forțate, că pâinea se împarte doar celor care se declară comuniști, că puținul grâu produs este exportat pentru a sprijini
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nimic nu era real - că îmi voi reveni în orice clipă, voi înțelege unde mă aflu și voi porni din nou râzând spre casă, anticipând pe drum glumele și tachinările amuzante care vor avea loc când voi recunoaște că toată șarada nu fusese decât o farsă elaborată. —Cum? m-am auzit spunând, să fug de-acasă? Eu? Ca un puști c-o băsmăluță cu buline legată de un băț? Pardon - ce-ai spus? Nu cred că te-am auzit bine - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
deja răspunsurile. — Adică? Leigh se opri o clipă să se gândească la implicațiile unei sincerități totale. Bineînțeles că nu simțea nicio obligație morală să-i spună tot adevărul; doar că în acest moment i se părea stupid să mai continue șarada, așa că îl privi în ochi și spuse: Adică nu mă îndoiesc că ți-ai făcut temele și știi foarte bine că ești cel mai important autor cu care mă voi întâlni — și bineînțeles cel mai mare contract — și mai știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un ton confuz. — Adriana? Tu ești? Bietul Toby părea încurcat și ușor indignat. — Oh, Toby, querido! Ce mai faci, iubitule? Ce bilet minunat mi-ai scris! — Cine e William? se răsti el. — Care William, dragule? Oftă în sinea ei. Toată șarada asta era obositoare, dar necesară. Credeai că e cineva pe nume William. Când ai răspuns, ai spus “William”. Te mai întreb încă o dată: Cine e William? —Toby, dragule, am făcut o mică greșală prostească! Știi ce uitucă sunt câteodată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la intrarea în muzeu și pe care îl aruncă într-un coș de gunoi sau pe trotuarul din districtul Columbia mă jignește într-o oarecare măsură. Chiar dacă păstrează pliantul, ca amintire a vizitei lor, tot mă jignește. E doar o șaradă. E ca și cumnata mea sentimentală care pretinde victimizarea prin asociere. Lângă mine, pe bancă, Madeleine întrebă dacă eram gata să o luăm înapoi spre hotel. I-am spus că eram și ne-am ajutat să ne ridicăm unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
către sala Întunecată și cu distribuția, așezată În semicerc pe scaune asemănătoare, cu fața la el, citi piesa de la un capăt la altul, cu pauze scurte Între acte. Se avântă energic În Îndeplinirea sarcinii, făcând apel la resursele histrionice acumulate cu ocazia șaradelor jucate la New Grove House și a altor jocuri asemănătoare din copilăria petrecută În New England. Știa că este important ca actorii să Își primească rolurile cu entuziasm, dar era și o ocazie prețioasă de a indica felul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de noapte În aer liber, un baraj de semnale care aproape că Înăbușea alarmele stridente ce răsunau dinspre judecătoria din Marbella. Frank era nevinovat; practic toată lumea implicată În investigație era de acord cu asta. Faptul că pledase vinovat era o șaradă, parte a vreunui joc bizar pe care Îl juca Împotriva lui Însuși și În care pînă și poliția ezita să intre. Îl reținuseră pe Frank timp de o săptămînă Înainte de a formula acuzațiile, semn sigur că nu erau foarte convinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
m-am dus În baie. Căutînd Întrerupătorul pe perete, am deschis din greșeală dulăpiorul de medicamente. Am văzut În oglindă pe cineva care pătrundea din balcon În dormitor, oprindu-se În drum spre camera de zi. — Hennessy...? Sătul de toată șarada asta, am ieșit din baie și am bîjbîit prin Întuneric către pat. — Aprinde lumina, amice. Să ne putem vedea cum facem pe tîmpiții. Intrusul se izbi de o valiză, se Împiedică și căzu În pat cît era de lung. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ea n-ar avea nici o utilitate chiar dacă ar fi calculabilă), o ignorăm cel mai adesea și tratăm zborul păsării și ramura de pe care ea a zburat, frunza În bătaia vântului și umbra ei pe pământ ca evenimente separate sau ca șarade - care pasăre? care ramură? care frunză? care umbră? Aceste granițe problematice (unde clasez eu asta?) ne aparțin nouă, nu realității. Suntem conduși spre ele, prinși În capcana lor nu numai din punct de vedere cultural și intelectual, ci cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
-l să intre într-un spațiu virtual, în care traseele se ramifică mereu, dar care nu garantează nicio ieșire. Alberto Ongaro a scris un roman ce trimite, inevitabil, la Borges, proiecție venețiană a "grădinii potecilor ce se bifurcă", o carte - șaradă în care Veneția cu rețeaua ei de canale devine "pânza de păianjen" în care se trezesc captivi Schulz și Flint, amenințând chiar pe cititor cu prizonieratul... Taverna Dogelui Loredan amintește, în mod spectaculos, de Umberto Eco: după un sfert de
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]