432 matches
-
o obsesie de care nu se putea despărți în niciun fel. Mai era puțin și ajungea în fața dispensarului. Pe verandă erau oameni cu probleme de sănătate ce așteptau să le vină rândul la consultații. - Ajutați-mă să o iau din șaretă, vă rog, strigă inginerul la niște bărbați. - Ce s-a întâmplat, tovarășul inginer? Întrebau sătenii când au văzut fata leșinată. - Nu știu, așa am găsit-o, cred că s-a împiedicat și s-a lovit cu capul de ciment într-
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
la spital să se intereseze de ea dacă și-a revenit. - La revedere. Dacă aflați noutăți, să mă anunțați și pe mine. - Spală și tu pata de sânge de pe pardoseală, sugeră Viorel lui nea Ion. - Bine. Viorel a plecat cu șareta la birouri așa cum i-a spus magazionerului, iar nea Ion s-a dus la locul accidentului să vadă cum s-a putut împiedica ingineră de s-a lovit așa de tare la cap. Când a văzut locul unde era pata
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
A salutat-o foarte amabil și a vrut să o conducă spre casă. Fata a schimbat direcția mergând în cu totul altă parte. A fost capacul pus peste oala care era gata să dea în foc. Peste două zile o șaretă trebuia să ducă un inginer de la Gostat la brigada din Valea Mieilor, care era pe malul Cricovului Sărat la vreo 20 kilometri distanță. În acea dimineață a sosit inginerul și a început înhămarea lui Cezar care trebuia să tracteze șareta
ÎNSCENAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346303_a_347632]
-
șaretă trebuia să ducă un inginer de la Gostat la brigada din Valea Mieilor, care era pe malul Cricovului Sărat la vreo 20 kilometri distanță. În acea dimineață a sosit inginerul și a început înhămarea lui Cezar care trebuia să tracteze șareta. Când au luat harnașamentul calului au văzut că lipsesc hățurile! Grăjdarul șef Simonică a luat alte hățuri și șareta a plecat. În momentul când toți se întrebau unde sunt hățurile cu pricina, apare și ajutorul Palade. A sărit ca ars
ÎNSCENAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346303_a_347632]
-
la vreo 20 kilometri distanță. În acea dimineață a sosit inginerul și a început înhămarea lui Cezar care trebuia să tracteze șareta. Când au luat harnașamentul calului au văzut că lipsesc hățurile! Grăjdarul șef Simonică a luat alte hățuri și șareta a plecat. În momentul când toți se întrebau unde sunt hățurile cu pricina, apare și ajutorul Palade. A sărit ca ars strigând la cei prezenți să scoată hățurile, dar deodată s-a oprit în fața lui Suman întrebându-l; Unde sunt
ÎNSCENAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346303_a_347632]
-
a apărut și contabilul Nistor care nu credea în povestea lui Palade. Acesta însă spunea că dacă Suman nu pleacă din brigadă, el va merge la directorul gostatului să raporteze ce s-a întâmplat, mai ales că inginerul trimis cu șareta văzuse toată întâmplarea. Suman plângând tot timpul susținea că nu luase el hățurile, căci nu avea ce să facă cu ele! L-au trimis pe Suman la cameră și au rămas cu toții în birou. Cam peste jumătate de oră l-
ÎNSCENAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346303_a_347632]
-
prietenul ei Suman. Auzind de la ceilalți ce se întâmplase, știa precis că nu Suman luase hățurile și totul a fost doar o înscenare murdară a lui Palade. Peste puțin timp fata avea să dezlege misterul hățurilor furate. Palade știa că șareta trebuie să plece dimineața, așa că a trimis pe cineva seara să țină paznicul grajdului de vorbă, iar el personal a luat hățurile și dimineața când Suman a plecat la grajd, le-a dus în camera acestuia, luând cheia camerei de la
ÎNSCENAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346303_a_347632]
-
în Ediția nr. 425 din 29 februarie 2012. La geam gratii Musafirii se miră: L-a-nchis nevasta ! Degustare Vinul din pahar- Pe masă pisica își Linge ghearele Orfan Zăvor la poartă Copilărie închisă-n Petale de dor... Basm Oiștea șaretei De o parte și alta Cai înaripați Abnegație Școlar silitor Murdar de cerneală Cârpind litere Monument Mausoleul- Zidește pisc la eroi Și umple golul... Citește mai mult RecluziuneLa geam gratiiMusafirii se miră:L-a-nchis nevasta !DegustareVinul din pahar-Pe masă
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
în mijlocul unei curți în care mai străjuie trunchiul halucinant al unui plop secular, cub coroana căruia adăstau, cîndva, prietenii Alecsandri, Kogălniceanu, domnitorul Sturdza, Ralet, Carp, actorii Millo și Luchian, cîți alții. Mergeți, la primăvară, la Hermeziu! Vă așteaptă și-o șaretă. Cu-n cal. E cert că, în momentul de față, avînd în vedere perfidiile Rusiei legate de extinderea NATO, România, deocamdată ținută într-o expectativă riscantă în raport cu celelalte surate din... primul val, trebuie să acționeze (diplomatic) rapid și eficient. Trebuie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al lui Napoleon III, în discuția sa cu I. Brătianu, confunda Bucureștiul cu Buchara. Ministerul de Externe al lui Chirac, Hervé de Charette, însoțindu-l recent pe președinte în România, știa sigur că se află în București. Alte vremuri, altă șaretă. 24 aprilie Alintatele bosumflări ale lui Cioran, adresate celor ce-l felicitau cu prilejul împlinirii cîte unei vîrste. Cu atît mai amuzat-parșive, cu cît aceștia recunoșteau în el, cu sinceritate și cu dragoste, o mare figură: "... pe el da! le
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
critice-n jos E neîndurător și furios, Când e vorba să critice-n sus E slugarnic, mieros și supus. Nicolae LABIȘ - Rândunica albastră. În: Viața românească nr.12, dec, 1953 Era țigan și-l chema Cordun. Era purtat în căruța șaretei. Și avea un zâmbet fraged ca floarea de prun. Căruțele curgeau cu opintiri de cai și fulgerări de bici În fundul căruțelor stăteau uitându-se în urmă Țiganii cei mici. Cel mai mic întreba pentru ce-și strâng gospodinele Rufele din
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
când nuntașii erau bine turluciți, soacra mare fu adusă într-un coș, iar pe nași, ponosiți și dați cu funingine, stolniceii îi băgară în nuntă pe scaune de brațe, drept care Cheașcă pretinse lui Auraș să-i tragă pe toți cu șareta. Băgat între hulube, nașul îi trase până în centru, la bufet. Acolo lăsă șareta să cază pe spate, încât Cheașcă și cu ceilalți se treziră în praf. După ce băură coniac la bufet, se întoarseră la nuntă cu un chef mai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe nași, ponosiți și dați cu funingine, stolniceii îi băgară în nuntă pe scaune de brațe, drept care Cheașcă pretinse lui Auraș să-i tragă pe toți cu șareta. Băgat între hulube, nașul îi trase până în centru, la bufet. Acolo lăsă șareta să cază pe spate, încât Cheașcă și cu ceilalți se treziră în praf. După ce băură coniac la bufet, se întoarseră la nuntă cu un chef mai mare. ÎNMORMÂNTAREA Vasile Drobotă trăgea să moară. Mucalit de felul său, își juca
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
face pentru ea. Bunicul zise: - Fata mea, vezi bine că și curtea noastră este plină de chiriași, deoarece au grijă ăștia de la spațiu să nu ne lăfăim! Mama continua să insiste: - Dar cămăruțele alea dintre grajd și locul unde țineai șareta? - Fata mea, acolo mai bag grâul și porumbul pentru păsări și celelalte animale, după ce le aduc de la câmp. Peste tot sunt de găuri de la șobolani. Astea nu-s condiții de locuit pentru o femeie cu trei copii. Mama începu să
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
îi închide la loc. Pusio privește fascinat, incapabil să vorbească. Rufus însă se scobește indiferent cu unghia între dinți. — Eu am îmblânzit-o, explică Thaos cu mândrie. Arată cu degetul spre cușca următoare: — Înhămată cu pantera de colo trage o șaretă. Ridică degetul a luare-aminte. — Și fac exact atâtea ture câte le ceri. Se uită spre Rufus, care surâde neîncrezător. — Niciodată la fel, rostește cu hotărâre. Își împreunează apoi liniștit mâinile pe piept, iar puzderia de stele de pe chenarul mantiei scânteiază
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În fața lui aleargă alți doi bărbați și alungă oamenii cu strigătele lor, căci la trecerea flaminului lui Jupiter fiecare este dator să-și înceteze activitatea. Un personaj atât de sfânt ca el nu are voie să vadă pe cineva muncind. Șareta principelui pleacă a doua. În urma pretorienilor, se pune în mișcare și procesiunea celorlalți flamini. Unul după altul, cu martialul și quirinalul în frunte, poartă pe palma ridicată câte o mănușă fără degete, în semn că trebuie păstrată și păzită cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-l găsim pe bunicul acasă! își spune, tot în gând, Alina. Poate, la întoarcere, vine el cu noi. Așa am avea mai mult curaj, dacă am ști hățurile în mâna lui. El trebuie să fi condus de multe ori șareta, nu ca noi, o singură dată”. „Și drumul ăsta-i lung, nu se termină mai repede!” își spune, poate, fiecare în gândul lui. Dar ce-i asta? Spre ei se îndreaptă o mogâldeață. Să fie lup? Ori vreo altă sălbăticiune
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
roman Doamnei mele, Lili „Toată viața vorbim despre multe, despre orice, și așa trece timpul, și abia la urmă, în ultima clipă ne dăm seama că numai despre ce trebuia nam vorbit nimic.” Partea întâi 1. Pe drumul de țară, șareta primăriei - ultima din secol - înainta stârnind praful eliberat de sub copitele calului, în bătaia soarelui de vară. Tropotul se deslușea clar, lovind pământul, ritmic, și nici un alt zgomot nu se mai auzea pe tipsia aprinsă ca de jăratec a câmpiei. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
clar, lovind pământul, ritmic, și nici un alt zgomot nu se mai auzea pe tipsia aprinsă ca de jăratec a câmpiei. Totul părea o pictură din alte vremi - văzut dinspre linia ferată spre turla bisericii, departe, în inima așezării comunale. În șaretă era Lung, omul de serviciu al primăriei, bărbierit în dimineața aceea anume, încins cu un brâu roșu ce-i strângea pantalonii ițari și cămașa de in pe trupul prea gros pentru cei treizeci de ani ai săi, iar alături eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe care le părăseam, în timp ce Lung, părând numai o prezență fizică, ținea de hățuri calul care-și făcea și așa datoria fără să mai fie strunit de stăpânul cu ale cărui năravuri se obișnuise de mult. În mersul sprinten al șaretei, Lung gândea la judecătorul de-alături, că abia cu un an și ceva în urmă îl așteptase la gară, curios de noul venit, a cărui profesie îi sunase totdeauna ca un miracol, dar rămăsese mirat văzând fața tânără, aproape adolescentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
potrivit înțelegerii dintre președintele judecătoriei și acesta(așa cum mi se spusese la telefon), ca modalitate sigură de a-l recunoaște pe omul care avea să-mi dea ajutor la bagaje (luarăm fiecare câte un geamantan) și să mă ducă cu șareta în comună. Cum locul întâlnirii și întâmplarea că-și ținea în mână biciușca nu-i putea pune la îndoială - în ce mă privea - identitatea, văzându-l, îl bătui, netam-nesam, pe umeri ca pe o veche cunoștință. El fu surprins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
simplificat: „Cum e timpul? Așa și-așa. Sunt și ploi”. Era copleșit. După câteva minute ieșirăm - ușa biroului se deschidea spre peron - după care trecurăm prin cea principală, destinată călătorilor, ce răspundea în spatele clădirii, spre drumul de țară, unde aștepta șareta. Ieșind din birou, privii încă o dată peronul îngust, prin care trecusem puțin înainte, firma șefului de gară, a magaziei, a tutungeriei. Stâlpii de fier ai peronului, proaspăt vopsiți în albastru închis, dădeau o impresie de prost gust, dar care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ziua aceea când venisem pentru prima dată în așezările din partea locului la fel de luminoasă ca și aceasta. Tot gândind, ajunse să moțăie, apoi adormi, ajutat de soarele care bătea din față și de mersul din când în când hurducat, monoton al șaretei. Rămânând în mine însumi, reluai - acum la plecare - firul întâmplărilor uitate. Punându-mi mâna streașină la ochi, privii ca pentru prima dată, câmpul abia secerat, neajutorat de ploi în anul acela. Din când în când mă uitam către Lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce ai simțit? Ce se întâmplă, de pildă, într-o despărțire definitivă? Tu trebuie să știi ceva despre asta cum știi despre crugul stelelor, despre suflet; ai filozofia ta de om al pământului. Vreau să te întreb...” Întrebările rămaseră nerostite. Șareta înainta în mersul sprinten al calului; trecurăm peste un podeț așezat fără rost, nu mai era nici o apă sau vâlcea, numai un șanț foarte la suprafață, ce n-ar fi deranjat în alcătuirea și așa denivelată a drumului. Gândii apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și de ce anume? Încep să cred că da. Nimeni din cei ai casei, însă, nu gândea asta, nici măcar Ana, credeam atunci, căci niciodată nu-i adresasem vreun cuvânt de apropiere. Reconstituiam toate acestea acum la plecare, în mersul egal al șaretei, dar atenția îmi fu oprită de un cocostârc ce tocmai cobora din zbor și se așeză lângă o tufă, nu departe de drum, părând un paznic al locului. Mă gândeam că armatele lui Darius au intrat cândva aici, în marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]