513 matches
-
istorisiri coerente care ar fi putut justifica posesia unor obiecte care să aibă legături cu Sfântul Augustin. ― Eu zic că ar fi meritat să ne aplecăm cu mai mare atenție asupra celor spuse de popă, bombăni Mas. ― Severus e un șarlatan, protestă Alarik. Poveștile lui nu s-au verificat niciodată. Nu trebuie să aveți încredere în el. În plus, când ați stârnit tot tărăboiul ăsta, ați spus că doriți artefacte și nu povești. Oamenii ar putea deveni nervoși dacă vă răzgândiți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
al proiectului comtian este cu atît mai regretabil cu cît, spre deosebire de Marx, Comte își transformase succesiunea garanție a patrimoniului său intelectual într-o adevărată chestiune de principiu, obiect al preocupărilor sale. Comte, care îl privea pe Hristos ca pe "un șarlatan și un aventurier", avea o practică și o teorie coerente în ce privește propaganda, mergînd chiar pînă la a constitui un "fond tipografic" pozitivist. El a reglat și administrat în avans rețeaua de mesageri și discipoli, dar mișcarea de propagare a făcut
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de la cancan la religie și de la calomnie la "cele mai înalte construcții ideale ale umanității", trecînd prin agitația creată în jurul unei descoperiri științifice. Dacă vor, cobaii noștri teoretici pot merge de la pagina de scandal la Mesia, cu o tandrețe tipică șarlatanilor, fără a-l uita pe adevăratul lecuitor care, dincolo de un anumit prag de notorietate, va trece inevitabil drept un vindecător oarecare și un "guru mediatic". Analiza formelor de evoluție ale credulității publice, pe toată gama (în cadrul căreia așa-zisă "lipsă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nici o altă transmutație istorică nu suferă comparație. Vă reamintesc punctul de plecare și pe cel de sosire al secvenței experimentale luate în obiectiv (30-325 e.n.). Într-o zi un om are viziuni. Nu se știe prea bine ce este: vindecător? Șarlatan? Agitator? Profet? El vorbește. Prea mult, sau prea bine, sau insuficient. Dar fie că mărturisește, că anunță sau învață, el nu acționează decît prin discurs. El este acela care vorbește în numele Tatălui. Lucru care șochează autoritățile legale, scandalizează comunitatea. Într-
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
bun. N-am nici un leac pentru asta. Tot ce pot face pentru voi este să vă explic de ce nu putem ieși de aici și de ce aceia care vă flutură prin fața ochilor o scăpare oarecare, politică, tehnologică sau spirituală, sînt niște șarlatani. No future". Închipuiți-vă că anunțul meu n-a avut nici un efect. Nu ai de unde apuca această veste proastă care-i pentru toată lumea. Nu există nici un utilizator posibil. Sinistru. Ecou zero. Certitudinile raționale sînt în general negative, aici e hiba
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
trup care trece de cealaltă parte și nu a unui suflet care-și ia zborul și, liber, se alătură altora în cerul creștinilor. Condiționat de trup fiind, el crede în cauzalitățile mecanice. Atacurile contra medicinii nu lipsesc din dictările sale: șarlatani, scolastici, retori guralivi recurgând la artificii de limbaj pentru a-și ascunde incompetența, personaje inutile, incapabile să pună niște diagnostice coerente. Ei „fac sănătatea bolnavă”, zice el... Populațiile care ignoră existența acestei categorii afurisite o duc cât se poate de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vindecă, ei își justifică eșecul pretinzând că fără ei, boala s-ar fi agravat îauziți dumneavoastră, domnilor psihanaliști din zilele noastre!...); când starea bolnavului se ameliorează pentru că natura își urmează drumul ei, ei revendică fără rușine paternitatea ameliorării. Pentru ca acești șarlatani să dispună de vreo putere - Montaigne l-a citit pe La Boătie -, e necesar ca bolnavii înșiși să le-o acorde; așadar nu dați crezare acestor Diafoirus și n-o să mai auziți niciodată vorbindu-se de această șleahtă de nemernici! înțelegem
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Freud arată cum poate fi recitită o energie mortiferă în pulsiune de construcție... într-un alt moment al meditațiilor sale, Montaigne îndeamnă la purgația creierului ca remediu al unor boli considerate greșit ca fiziologie - îndeosebi al afecțiunilor gastrice. Contra medicilor șarlatani care recurg la invocații și la leacuri băbești el propune un fel de contract de încredere între terapeut și bolnav. Pentru că numai această încredere este în stare să producă efecte fiziologice reale: nu s-ar zice că ascultăm un elogiu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Cioran și scepticismul din anii maturității sale își au originea în aceeași viziune maniheist-romantică cu privire la România, adică țara întârziată de la Dunărea de Jos, incapabilă să elaboreze un proiect major, întrucât e populată de o majoritate covârșitoare de „sărmani“ și câțiva „șarlatani“ care exploatează mizeria celor dintâi 16. Într-o asemenea societate „mică, modestă și lipsită de atributele care alcătuiesc un mare destin“17, a voi să reformezi totul, „până și trecutul“, e o nebunie. Cioran și-a asumat această nebunie, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nici În scepticism scientist care neagă complet aceste obiecte interioare. M-am gândit la un moment dat la un seminar pe teme de șamanism, la un autor controversat de altfel, Carlos Castaneda, deconspirat de un Culianu și de alții ca șarlatan, ca autor ce a literaturizat teme șamanice, oferindu-ne Însă relatări ce se pretind a fi adevărate, „non-fiction”. Provocarea ar fi să analizăm astfel de teme „deocheate” fără să cădem În dilema enunțată, aceea fie de a le evacua din
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și există fani În care putem vedea niște creduli În sensul cel mai rău al cuvântului. Ei practică o religie sau o mistică mai degrabă kitsch, fiind așadar induși În eroare de un personaj care, după academicieni, ar fi un șarlatan, care nu a trăit cu adevărat toate experiențele, ci le-a inventat prelucrând literatura etnografică. Însă cu aceasta cădem În cealaltă variantă, a scepticilor, a incredulilor, cea a lui Culianu, spre exemplu, sau a altora care spun: „Castaneda nu este
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ghicim:/ A auzit la șezătoare/ O epigramă de Nigrim”. SCRIERI: Filosofia socialismului, Câmpulung, 1900; Astrale, București, 1901; La Roumanie à l’Exposition universelle de 1900, Paris, 1901; Londra, București, 1906; Constantinopol, București, 1906; Ce zice englezul despre români, București, 1908; Șarlatanii științei, București, 1911; Doctrina vieții unui... nebun, București, 1912; Beția morții, București, 1912; Cavalul fermecat, București, 1912; Din grozăviile Parisului, București, 1912; Humorul englezesc, București, 1912; Ideal și anarchie, București, 1912; Teoria supremației, București, 1912; L’Aveu, București, 1916; Războiul
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
e o farsă în care zgârcenia își primește până la urmă pedeapsa. În Săracul cinstit (1851), cu reminiscențe din Baba Hârca a lui Matei Millo, titlul vorbește de la sine. Dincolo de sentințele morale, comedia conține note de critică socială. Începutul comediei-vodevil Ucenicul șarlatanului (1851), unde sunt puși față în față un june franțuzit, abia întors din străinătate, cu ifose cosmopolite, și bătrânul său părinte, păzitor al vechilor și bunelor obiceiuri, amintește de Iorgu de la Sadagura a lui V. Alecsandri. H. este un antibonjurist
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
în care se exaltă actul Unirii, folosindu-se mijloace naive de impresionare, din care nu lipsește focul bengal. SCRIERI: Cumplitul amăgit sau Izvorul demoralizațiii, București, 1847; Fragment de operetă a lui Ștefan Vodă, Iași, 1850; Săracul cinstit, București, 1851; Ucenicul șarlatanului, București, 1851; Pustnicul sălbatecului munte, București, 1853; Moartea lui Mihai Viteazu la Torda, București, 1854; Don Sanji II, regele Portugaliii, București, 1857; Serbare națională sau Visul fericirei, București, 1859; Serdarul Iliușu. Tombatera câne roșu, București, 1871. Repere bibliografice: Pop, Conspect
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
în raport cu modelul tare trasat de creator. Aceasta se vede cel mai bine în Pragul albastru, piesa de maximă rezistență a lui S. În peisajul-matrice creat - un sat vechi din Apuseni, cu oameni bolovănoși, încremeniți în cutumele lor -, psihologia aventurierului Lazarus, șarlatan cu ștaif și cu aparat teoretic, intră în contact și, finalmente, în coliziune cu o psihologie colectivă rudimentară, dar sănătoasă, stabilă, fundamentală. Cavalerul marii minciuni, care aduce, chipurile, morții înapoi, jucându-se cu prostia omenească până ce galbenii îi zuruie satisfăcător
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
fără o distincție clară cele două forme - pluralul (©ϑ4 Β≅88≅ℜ Β8ς<≅4) și singularul (® Β8ς<≅Η 6∀ℜ ® <ϑ∴ΠΔ4Φϑ≅Η). Α8ς<≅4 se traduce îndeobște prin „amăgitori”, „înșelători”. În unele texte antice, el apare cu sensul de „șarlatan”, „individ care are obiceiul de a trage lumea pe sfoară”. Dar, sensul primordial al cuvântului conține ideea de „rătăcire”, de „îndepărtare”. Verbul Β8∀<ςΤ, în sens denotativ, înseamnă „a rătăci”, iar Β8ς<0 este folosit pentru a desemna „rătăcirea [fără
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să fie de cele mai multe ori substituit cu un altul- constituie un lucru la ordinea zilei”. În vol. I din System of Medical Police, Peter Frank afirmă: „Este de-a dreptul straniu faptul că ține de datoria guvernului să intervină Împotriva șarlatanilor doar În momentul În care izbucnește vreo epidemie, În condițiile În care nu se iau nici un fel de măsuri În privința miilor de muribunzi secerați zilnic de boală În odăile lor solitare. În acest sens, guvernele ar trebui să intervină fie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vedea cum Încă de la Început ele au fost Întâmpinate cu ignoranță și ridiculizate, În timp ce autorii lor erau luați În derâdere, răstălmăciți și defăimați. Sydenham, a cărui memorie ar trebui respectată, a fost stigmatizat de câțiva dintre contemporanii săi, fiind numit șarlatan și criminal. Multe dintre personalitățile care acum sunt celebrate și care În secolul al XIV-lea se distingeau prin amplele lor cunoștințe În fizică au fost arse pe rug, fiind acuzate de vrăjitorie. Galileo Galilei a fost Întemnițat În cel
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În Orient. Ajunsese Într-un rând medicul Curții, farmacistul, directorul Arsenalului și Amiralul maharajahului Ranjit Singh, din Lahore. De mai multe ori a adunat averi considerabile și le-a pierdut. Aventurier de mare clasă, Honigberger nu fusese niciodată, totuși, un șarlatan. Era un om cultivat În foarte multe științe, profane și oculte, și colecțiile sale etnografice, botanice, numismatice și artistice au Îmbogățit multe muzee ilustre”. Ultimul paragraf e un rezumat surprinzător de clar al „farmecului misterios” și totodată al vieții lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
multe muzee ilustre”. Ultimul paragraf e un rezumat surprinzător de clar al „farmecului misterios” și totodată al vieții lui Honigberger. Însă continuarea trece deja, postulativ, către regimul fantastic: Înapoia, În afara, Înăuntrul acestor date, personajul - care nu fusese pentru Eliade un șarlatan nici În științele „oculte”, deci În dimensiunea sa secretă - are o altă viață, accesibilă doar unui inițiat. „Ușor de Înțeles de ce doctorul Zerlendi, pasionat cum era de trecutul neamului nostru și de istoria medicinei, și-a Închinat atâția ani din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
acest efort, el cedează uneori unei înclinații, gazetărești, către senzațional, provocând cititorul prin titluri care intrigă (Un proiect de căsătorie al lui Eminescu, Eminescu „contrabandist”, Calvarul lui Caragiale, O comedie necunoscută a lui Caragiale, Maiorescu apărându-se cu pistolul, Marele șarlatan Dante ș.a.). Lui S., se vede cât de colo, îi place gluma. Are o „tolbă” doldora de anecdote, în special din viața „oamenilor mari” și, scontând un efect de ilaritate, le plasează cu un surâs în colțul gurii, prin jurnalele
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
ridicat totodată și împotriva literaturii patriotarde, demagogice. În articolul Cultura națională și surogatele ei, doctrinarul s. pecetluiește sarcastic concepțiile potrivit cărora „literatura națională e în legătură cu tot patriotismul de irozi, care se stânge sub ochii noștri în zdrențele-i pestrițe, de șarlatan, scoțând blestemuri de melodramă” . Însă, pe cât e de precisă adresa criticii conținute în acest articol, pe atât de vagă e caracterizarea culturii pentru care articolul militează. De necontestat este năzuința lui N. Iorga de a da impuls unei culturi pline
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
exercitată de un soi de meșteșugari ai medicinei și chirurgiei; dacă democrația lasă loc liber utilitarilor, celor care se mulțumesc cu cunoștințe necesare numai promovării examenelor, fără o cultură intelectuală și educație morală și filozofică, medicina va cădea în mâinile șarlatanilor, iar farmacia, în mâinile negustorilor de medicamente; morala medicală va fi înlocuită cu spiritul mercantil; vor apare impostori și practici pseudo-medicale; medicina își va pierde autoritatea și va sfârși prin a intra în conflict cu societatea. Din cele de mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
scientiștii curriculumului nu își conștientizează erorile și că le săvârșesc neintenționat, cu bună-credință. El descria, de fapt, acea specie de savanți stupizi pe care Swift îi botezase „laputani” și pe care Gabriel García Márquez îi ilustrase prin personajul său Blácaman - șarlatanul care credea sincer că „poate vindeca paludicii cu apă chioară pentru numai doi peso”. Barrow a respins posibilitatea fundamentării curriculumului cu ajutorul cercetărilor psihologice. A stăruit în special asupra încercărilor de a construi curricula pe baza teoriilor psihogenetice ale lui Kohlberg
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unor însemnări personale, scrisori, acte oficiale, rapoarte secrete etc., ce îl au ca figură centrală pe Iacob Eraclide Despot, aventurier ajuns domn al Moldovei. Păienjenișul acestei documentări imaginare vrea să sugereze contradictoriul, dacă nu și complexitatea „ciudatului personaj”, combinație de șarlatan lipsit de scrupule și de „geniu științific, politic, linguistic, strategic”, care visează să reînvie puterea Bizanțului. Alte subiecte istorice prelucrate sunt revoluția lui Tudor Vladimirescu (Vara și iarna, 1980) sau Războiul pentru Independență (Lunea cea mare, 1977). M. a mai
MUTASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]