1,260 matches
-
devastată, se pare că Biserica Mirăuți n-a fost abandonată ci, foarte probabil, reparată sau reconstruită, de vreme ce o cronică anonimă germană târzie menționează păstrarea în continuare a moaștelor Sf. Ioan cel Nou în această biserică până în 1589, când domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) le-a mutat în noua catedrală. Pe baza analizei unei serii de detalii arhitectonice (stâlpii ce separă naosul de pronaos, turnul clopotniță situat deasupra pridvorului, elementele decorative de fațadă care sunt specifice secolelor XVI-XVII), arhitectul Virgil
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
-i dă două palme ca să tie de frica bărbatului, zicând: „Asta să ne fie prima și ultima bătaie”. Grăitorul prezintă nuntașilor noua familie, urându-le noroc și îi pune să joace împreună, ca mirele să vadă dacă mireasa nu este șchioapă. Petrecerea mai continuă câteva ore, după care nuntașii pleacă. In ultima perioadă s-a renunțat la dansul miresei și parțial la învălit; banii și darurile le ia grăitorul, începând cu masa mirilor. Grăitorul zice: „Mnirele nostru-i în pielea goală
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Literatura română și universală pentru copii - Conceptul de literatură pentru copii - Specii literare accesibile copiilor din învățământul preșcolar - Ghicitori - Folclorul copiilor - Basmul fantastic. Trăsături. Compoziție. Personaje (la alegere, un basm, popular sau cult) - Mihai Eminescu - Somnoroase păsărele - Elena Farago - Cățelușul șchiop, Gândăcelul, Pedeapsa mâței - George Coșbuc - Povestea gâștelor - George Topîrceanu - Balada unui greier mic - Otilia Cazimir - De pe-o "bună dimineață", Gospodina, Uite, vine Moș Crăciun, Un cămin de păsărele - Tudor Arghezi - O furnică, Zdreanță - Ion Creangă - Punguța cu doi bani
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
Stejarul din Borzești - Povestiri cu animale: - Ion Creangă - Punguța cu doi bani, Capra cu trei iezi; Frații Grimm - Vulpea și pisica; Al. Mitru - Tomiță Iepurașul; Călin Gruia - Ciuboțelele ogarului - Poezii pentru copii (natura): Mihai Eminescu - Somnoroase păsărele; Elena Farago - Cățelușul șchiop, Gândăcelul, Pedeapsa mâței; George Coșbuc - Povestea gâștelor; George Topîrceanu - Balada unui greier mic; Otilia Cazimir - De pe-o "bună dimineață", Gospodina, Un cămin de păsărele; Tudor Arghezi - O furnică, Zdreanță - Copilăria în literatura pentru copii: Ion Creangă - Amintiri din copilărie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
pe ilustrarea nelipsitelor festine, precum și un fragment în care Potcoavă și aliații lui, cazacii zaporojeni, se apucă de băut. Acoperind mai mulți ani din viața lui Nicoară, și culminând cu înlăturarea de la putere, narațiunea arată victoria sa împotriva pretendenților Petru Șchiopul și Golia, și prețul pe care l-a avut de plătit pentru ascensiunea sa. Alexandru, care se îndrăgostește de Ilinca, cere ca prizonierul Golia să nu fie ucis, însă fără succes. În urma asasinării, ambii frați devin amărâți și renunță la
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de "român". În recensămintele din Iugoslavia atât aromânii din Macedonia cât și vlahii din Serbia au fost înregistrați ca "vlahi". Un nume folosit pentru vlahii din sudul Greciei este "cuțovlahi" (κουτσοβλάχοι), care a fost tradus de Alexandru Ciorănescu drept „vlahi șchiopi”, cu toate că prefixul adverbial κουτσο- înseamnă „încă”. Denumirea de "cuțovlahi" este socotită de aromâni drept o insultă. Aromânilor li se mai spune (mai ales în Serbia și Bulgaria) "țințari", nume care vine probabil de la modul în care pronunță ei cuvântul "cinci
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
carte au dat Suciu Petru 9 măriași și Groze Ion un husoș, Săcan Toader un husoș, Groze Onică un husoș, Cuibuș Nistor din Borozel... 2 măriași și un petac Groze Ion cel Bătrân, un petac, Tudoroi Indrie 1 groșiță, Martin Șchiop 1 groșiță... 1791”.- „ Cartea Bălnăcanilor Strastnic, Costan Popovici Bălnăcanul, 1791”. 6.) Antologhion - tiparită la Blaj, în anul 1781. -„ În anul 1825 au murit Lascovici Mihail parohul de la Bălnaca 17 zile septembrie. Scrisu-s-au prin mine pruncul lui în 9 zile februarie
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
vechea catedrală și era condusă numai de un proistos, care era și dichiul Mitropoliei. Mănăstirea era proprietară a moșiilor Bosanci, Lisaura și Cut, ale căror venituri le încasa, ea aflându-se pe moșia Cutul Mitropoliei. În anul 1589, domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) a mutat aici moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Biserica Mirăuți (unde fuseseră aduse de Alexandru cel Bun în 1402). Tot atunci a fost adăugat un pridvor și s-a construit turnul clopotniță de pe latura nordică
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
mâneci cu marginile împodobite cu pietre prețioase, de formă ovală și foarte mari. La începutul secolului al XX-lea, s-a amplasat în biserică un baldachin de piatră de dimensiuni mult mai mari, după modul celui de pe vremea lui Petru Șchiopul. Cu această ocazie, s-a deteriorat și s-a acoperit și mai mult ceea ce mai rămăsese din tabloul votiv. Pe partea opusă tabloului votiv (pe un pilastru de pe peretele sudic) se află zugrăvită scena Aducerii moaștelor Sf. Ioan cel Nou
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
au fost încastrate câteva pietre de mormânt cu inscripții în limba slavonă, care arată că în jurul bisericii mitropolitane au fost înmormântați unii demnitari moldoveni din vremurile de demult. Turnul clopotniță a fost construit în anul 1589, prin strădania domnitorului Petru Șchiopul, după mutarea în Biserica "Sf. Gheorghe Nou" a moaștelor Sf. Ioan cel Nou. Pe peretele sudic al naosului bisericii se află o inscripție aurită cu următorul conținut: "„În anul 7097 (=1589) iunie 24, a acoperit biserica Mitropoliei și a făcut
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
care poartă hramul "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" și făcea parte din fosta Mănăstire Topolița. Satul este atestat documentar de Domnitorul Ieremia Movilă în aprilie 1598, dar mănăstirea exista deja cu mult inaintea acestei date, ctitorul său fiind Domnitorul Petru Șchiopul (n. 1537 - m. 1594). În această ctitorie s-au mutat, pe la 1550, călugărițele de la Mănăstirea Boiștea (atestată printr-un document din 6 iunie 1446). De la Mănăstirea Topolița pleacă, în 1781, Maica Olimpiada și construiește un nou așezămănt mănăstiresc la Văratec
Topolița, Neamț () [Corola-website/Science/301689_a_303018]
-
scria în 1892 în volumul al IV-lea al Istoriei Imperiului Rus, că orașul „Bolohov” menționat în cronica lui Nestor Cronicarul (v. Cronica vremurilor trecute), se afla în guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici. În 1587, domnitorul Petru Șchiopul a trimis în pașalâcul turcesc Edisanului (în care se includea și partea central-sudică a Transnistriei), peste 15.000 de salahori și 3.000 de care pentru ridicarea cetății Oceacului, situată la extremitatea nordică a estuarului Niprului (în a cărui bifurcație
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
și publicată inițial în 1902 în foileton sub titlul "Frații Potcoavă", suferind ulterior mai multe modificări succesive. Acțiunea romanului se petrece în Principatul Moldovei după uciderea domnitorului patriot Ioan Vodă cel Cumplit (1572-1574) și urcarea pe tron a lui Petru Șchiopul. Un grup de oșteni ai lui Ioan Vodă, refugiați în tabăra cazacilor zaporojeni de pe malurile Niprului, întreprind o incursiune în Moldova pentru a-l așeza pe tron pe Nicoară Potcoavă, fratele domnitorului ucis de turci, și a-l pedepsi pe
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
treacă în Polonia. Ei poposesc într-o noapte la hanul armeanului Ariton din apropierea graniței, dar hangiul anunță iscoada. Deoarece apele râului erau umflate în urma ploilor, grupul lui Nicoară Potcoavă este nevoit să dea o luptă crâncenă cu oștenii lui Petru Șchiopul în bălțile de pe malul Nistrului, iar Ștefan al Mariei și Gheorghe Stângaciu sunt uciși. Fugarii ajung în Polonia și apoi în tabăra cazacilor zaporojeni de pe Pragurile Niprului unde cer ajutorul hatmanului Șah. După o lună, Potcoavă și o oaste de
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
de Roman) și cu Kopycki (fost căpitan al lui Ion-Vodă) care strânseseră bani pentru campania militară din Moldova. Grupul de moldoveni fugari, împreună cu cazacii zaporojeni ai lui Șah, trec Nistrul și pornesc înspre Iași pentru a-l alunga pe Petru Șchiopul, domnitorul instalat de Poarta Otomană. Oastea lui Nicoară se mărește cu vechii oșteni ai lui Ioan Vodă care i se alătură de prin sate. După o bătălie crâncenă pe câmpia răsăriteană a capitalei Moldovei, oastea lui Petru Șchiopul se retrage
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
pe Petru Șchiopul, domnitorul instalat de Poarta Otomană. Oastea lui Nicoară se mărește cu vechii oșteni ai lui Ioan Vodă care i se alătură de prin sate. După o bătălie crâncenă pe câmpia răsăriteană a capitalei Moldovei, oastea lui Petru Șchiopul se retrage în derută, iar Nicoară Potcoavă este proclamat domn al Moldovei. Mezinul Alexandru se usucă pe zi ce trece de dorul Ilincăi, dragostea luând locul dorinței de dreptate în sufletul său. O lună mai târziu, Petru Șchiopul revine cu
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
lui Petru Șchiopul se retrage în derută, iar Nicoară Potcoavă este proclamat domn al Moldovei. Mezinul Alexandru se usucă pe zi ce trece de dorul Ilincăi, dragostea luând locul dorinței de dreptate în sufletul său. O lună mai târziu, Petru Șchiopul revine cu o oaste de strânsură formată din moldoveni fugari, munteni și tătari, dar este învins în lupta de la Docolina. În timp ce lupta este pe sfârșite, frații Potcoavă și bătrânii tovarăși de arme Petrea Gânj și Pokotilo pornesc în urmărirea trădătorului
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
ctitorilor" alcătuit de parohul Ștefan Dârțu la începutul secolului al XX-lea, după alte pomelnice mai vechi, începe astfel: Cel mai vechi document în care se vorbește de această mănăstire este un hrisov din 12 aprilie 1583 al domnitorului Petru Șchiopul. Acolo stau scrise următoarele: În mănăstire a funcționat timp de peste două veacuri o școală unde erau educate atât tinerele care îmbrăcau haina monahală, cât și femei laice din lumea boierilor și negustorilor moldoveni. Acest lucru este dovedit de o mărturie
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
și Socola de mutarea capitalei Moldovei la Iași în cea de-a doua domnie a lui Lăpușneanu. Domnitorul Iancu Sasul (1579-1582) i-a dăruit câteva sate la 20 februarie 1581 , această danie fiind întărită la 5 aprilie 1584 de către Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591). Din cauza faptului că mănăstirea ajunsese într-o stare de ruină, Petru Șchiopul a adunat materiale (pietre și lemne) necesare reconstrucției sale. După cum rezultă dintr-un document din 25 mai 1606, domnitorul a închinat-o la Mănăstirea
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
Lăpușneanu. Domnitorul Iancu Sasul (1579-1582) i-a dăruit câteva sate la 20 februarie 1581 , această danie fiind întărită la 5 aprilie 1584 de către Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591). Din cauza faptului că mănăstirea ajunsese într-o stare de ruină, Petru Șchiopul a adunat materiale (pietre și lemne) necesare reconstrucției sale. După cum rezultă dintr-un document din 25 mai 1606, domnitorul a închinat-o la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos , ""pentru că acea sfântă mănăstire a sfântului Nicolae ajunsese la pustiire și la
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
Athos , ""pentru că acea sfântă mănăstire a sfântului Nicolae ajunsese la pustiire și la încetarea pomenirii binefăcătorilor și a celor dintâi a ei ctitori, din pricina lipsei de grijă a locuitorilor acelei mănăstiri și a cinstiților egumeni care s-au schimbat"". Petru Șchiopul nu a reușit să reconstruiască biserica. Biserica "Sf. Nicolae" din Aroneanu a fost construită în anul 1594 pe cheltuiala domnitorului Aron Vodă (1591-1592, 1592-1595), fiind folosite materialele (piatră, lemn etc.) adunate de Petru Șchiopul. În urma cercetărilor arheologice s-a constatat
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
egumeni care s-au schimbat"". Petru Șchiopul nu a reușit să reconstruiască biserica. Biserica "Sf. Nicolae" din Aroneanu a fost construită în anul 1594 pe cheltuiala domnitorului Aron Vodă (1591-1592, 1592-1595), fiind folosite materialele (piatră, lemn etc.) adunate de Petru Șchiopul. În urma cercetărilor arheologice s-a constatat că biserica lui Aron vodă a fost construită pe fundațiile vechii biserici zidite de Alexandru Lăpușneanu. Această ipoteză este demonstrată de fundația unitară a bisericii, care a aparținut inițial unui lăcaș cu pridvorul închis
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
în cazul doamnei Stanca, soția lui Aron Vodă, moartă undeva în Transilvania. Domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) a închinat această mănăstire, printr-un hrisov din 25 mai 1606, la Mănăstirea Zografu din Muntele Athos (după cum fusese închinată inițial de Petru Șchiopul), din acel moment stabilindu-se acolo călugări greci. În documentul sus-menționat, se menționează că mănăstirea a fost ctitorită de Alexandru Lăpușneanu, el fiind și cel care a înzestrat lăcașul, iar Aron vodă "“a făcut biserica de acum din pietre și
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
înzestrat lăcașul, iar Aron vodă "“a făcut biserica de acum din pietre și lemn gata pe banii lui Petru voievod”". Ieremia Movilă știa de închinarea anterioară a mănăstirii, el mărturisind că era “unul dintre cei dintâi sfetnici” ai lui Petru Șchiopul atunci când a fost închinată pentru prima oară mănăstirea Sf. Nicolae la Muntele Athos. Pe baza mărturiei doamnei Stanca, văduva lui Aron Vodă, domnitorul Radu Mihnea (1619-1619, 1623-1626) a anulat documentul de danie la 7 aprilie 1618, restituind mănăstirea călugărilor români
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
un important port din Emden care avea o poziție strategică cu Danemarca. Negocierile au durat mult timp, atât de mult timp încât Gustav Vasa a declarat, în frustrarea lui, că a fost o binecuvântare că fiica sa nu a fost "șchioapă sau oarbă". Friziei de Est îi era teamă că mariajul ar putea duce la o dominație suedeză, și în 1558, mama contelui, văduva regentă Anna de Oldenburg, a împărțit puterea în Frizia Orientală între cei trei fii. În 1559, în
Catarina Vasa () [Corola-website/Science/326044_a_327373]