416 matches
-
virtuțile cavalerului vitejia, onoarea pe care o exaltă cîntecele de gestă fiilor de cavaleri, adică tendința către formarea unei nobilimi. În secolul al XII-lea nu mai există opoziția oameni liberi și oameni neliberi, ci nobili și nenobili: acești "ignobili" șerbi, țărani liberi formează imensa majoritate a populației. Cei care muncesc: oamenii cîmpurilor și ai satelor Senioria rurală. Raporturile dintre feudali și masa țărănească se definesc în cadrul senioriei rurale care este dublă. Există mai întîi senioria funciară. Marele proprietar, seniorul, exploatează
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cu elementele datării. Nu avem originalul ei, ci o copie din secolul al XIII-lea, deci foarte apropiată, păstrată la Paris, la Arhivele Naționale (LL 1157, fol. 493). Acest act dă o descriere precisă a sarcinilor care apasă pe țăranii șerbi, numiți oamenii domeniului sau mananți, depinzînd de o mare abație: formariaj, șevaj, mînă-moartă. Actul descrie și anumite consecințe ale acestei stări de dependență: interdicția de a se căsători în afara grupului de șerbi sub pedeapsa cu excomunicarea. În legătură cu eliberarea însăși se
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
descriere precisă a sarcinilor care apasă pe țăranii șerbi, numiți oamenii domeniului sau mananți, depinzînd de o mare abație: formariaj, șevaj, mînă-moartă. Actul descrie și anumite consecințe ale acestei stări de dependență: interdicția de a se căsători în afara grupului de șerbi sub pedeapsa cu excomunicarea. În legătură cu eliberarea însăși se pot face două constatări: pe de o parte, libertatea acordată nu este totală și cei eliberați rămîn din multe puncte de vedere sub tutela seniorului; pe de altă parte, această libertate este
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ecleziastic. Mînă-moartă. (Mainmorte). Imposibilitatea pentru un individ dependent de a-și transmite liber moștenirea și dreptul pentru senior de a și-o însuși. Taxă plătită seniorului de moștenitorii celui decedat pentru a păstra moștenirea. "Mînă-moartă" este una dintre taxele caracteristice șerbilor. Murus gallicus. Zid de incintă al oppidum-ului galic, compus din grinzi transversale și longitudinale, fixate între ele prin cuie de fier. Spațiile dintre grinzi sînt umplute cu pietre și pietriș, iar paramentul exterior este realizat din blocuri mari de piatră
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de realizarea estetic? a acestei locuin?e. El trece deci la amenajarea dup? acest model a micului castel de la Versailles, construit de Ludovic al XIII-lea n 1631. Rapid, Le N�tre �mbun?ț??e?te starea gr?dinilor pentru șerb?ri. Apoi, �n 1668, Le Vau deseneaz? o anex? a cl?dîrîi �n partea dinspre gr?din? cu o fă?ad? maiestuoas? cu trei niveluri: un nivel de funda?ie; un etaj nobil ritmat de un ordin ionic ?i de
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
reconstrucție și să amenințe supraviețuirea ansamblului. Dar această reconstituire a domeniului are loc în împrejurări nefavorabile pentru seniori. Lipsa mîinii de lucru determină pe proprietari să accepte condiții deosebit de avantajoase pentru a-i atrage și a-i reține pe țărani; șerbii se pot elibera sau obțin o reducere a obligațiilor lor, micii arendași își văd arenzile reduse, salariile încep să crească. Cheltuielile seniorilor cresc chiar în momentul cînd scăderea prețului cerealelor le amenință veniturile. Micii fermieri, țărani proprietari ai pămîntului lor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Ea furnizează aproape întregul venit al statelor și ocupă adesea mai mult de trei sferturi din populație. Exploatarea agricolă cunoaște statute diferite: țăranii liberi din ținuturile mediteraneene, micii arendași permanenți ai seniorilor din Europa occidentală, micii arendași provizorii din Anglia, șerbii de corvoadă 44 de pe marile domenii ale nobililor din Europa de est, chiriași ai pămînturilor prin arendare sau prin arenda în parte etc. Dar condițiile de viață ale celui ce lucrează pămîntul depind mai puțin de statutul său juridic decît de mărimea
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
dramaturgul român pare mai consecvent spiritului tragediei decât maestrul său grec Euripide. Eliminând personajul parțial burlesc al lui Heracles, el reduce oricum elementul comic din piesa înaintașului său. Singurul moment destins al dramei e scena în care Străinul/ Pan și șerbii săi discreditează maieutica, arta de a scoate cu ajutorul analizei apă din piatră seacă și adevărul din nimic (III, p. 234), precum și spiritele subtile care împart trei paie la doi măgari, despică paiul în patru și împart măgarilor paie împărțite magistral
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o rugase prea plecat, cu toată smerenia de care era În stare, să primească o răcliță cu o așchie din Crucea Mântuitorului, pe care o cumpărase de la un cru ciat sărăcit, plătind pentru ea dările pe care le Încasase de la șerbii lui vreme de un an. Dar totul era În zadar. Aversiunea copilei creștea cu aceeași intensitate cu care sporea pasiunea lui. Cu o ex presie Împietrită, Adelheid Îl rugă să-i dea pace. Aroganța ei Îl Înfurie peste măsură. și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
călduroase... Poate totuși se găsea acolo vreun călugăr care să vrea s-o ajute? Adelheid petrecu toată ziua privind pe fereastră și sperând Într-o minune. Dar locurile erau pustii. Departe jos, În vale, se vedeau câteva cocioabe mizerabile. Erau șerbii amărâți ai lui Adalbrecht, care-și trăiau zilele chinuite aștep tând În fiecare zi să-și sfârșească traiul nefericit, fie sub spada, fie În jugul stăpânului lor. Cruzimea și neomenia lui deveniseră proverbiale chiar În acele timpuri când faptele sângeroase
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îndepărtezi de la tine. Nu te Încrede În el! — Eglord? Nu se poate! răspunse mirat ducele. E adevărat, copil de cor nu e, mi-au ajuns și mie la ureche unele și altele... E crud și desfrânat. Dar ce vrei, sunt șerbii lui, nimeni nu-l poate Împiedica să-și ia femeile care-i plac de pe moșia lui... Așa a fost și așa va fi Întotdeauna. Totuși până la trădare e cale lungă. Nu uita, e o spadă cum puține sunt... și-l
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tre cută tot ținutul, călare sau pe jos, cum a putut fiecare, și și-au Întrebat toți ortacii. Din nenorocire se mai Întâmplă ceva ciudat. Adineauri s-a Întors unul din oamenii mei tocmai de dincolo de Rin. Fratele lui e șerb pe domeniul de vânătoare care i-a aparținut Înainte starețului Otto, nu departe de Molsheim. A văzut acolo o mulțime de cavaleri cu puzderie de slujitori, toți pregătiți de bătălie. și vin alții tot mereu de câteva zile Încoace, ca și cum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înălțimea Voastră! — N-a fost nimeni care să vrea să ne aștepte pe noi? — Nu, doar că sunt destui curioși care vor să știe tot ce se Întâmplă! Hildebrand asculta cu mirare. Ce avea ducele de Îm părțit cu un șerb nenorocit, de-și pierdea vremea cu el? Ce-l interesa dacă fostului plutaș i se făcuseră slujbele de pomenire? Pricepuse numai că Bertold și vânătorii lui trecuseră de dimineață pe acolo... În rest... Lui nu-i plăceau podarii care pălăvrăgeau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la fel de câinoasă și fără inimă ca și el. Toți oamenii din această vale Își amintesc cu groază de fărădelegile ei, ca atunci când a pus să-i pardosească drumul până la biserică cu pâini, ca să nu-și murdărească picioarele. și asta În timp ce șerbii ei mureau de foame... Am auzit și eu despre povestea asta, spuse Conrad nerăbdător. Povestește mai departe.. — Da, pe dată. Mathilde a poruncit să se sape un tunel foarte lung pe sub pământ, de la castel până În apropiere de mânăstirea noastră. Blestemata
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și nimic din ce este omenesc nu socotesc străin de mine." Sunt OM și doresc să fiu tratat ca atare, în spiritul celei mai profunde și autentice democrații universale: nici rob, nici sclav, nici slugă; și nici mujic, iobag sau șerb; nici... supus austriac! NU! Sunt un OM LIBER! Limpede?? Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului... (David 18:10) Începutul înțelepciunii este frica de Domnul. (Psalm 110:10) Doamne, încă mai cred în Tine, cred că exiști undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ceva de care noi, azi, În turbionul vieții „moderne, americanizate”, nici nu mai suntem deplin conștienți, lucizi: acea zestre a unui inconștient colectiv care ne ține „legați de pământ”, da, dar altfel decât Îi lega de pământ Mihai Viteazul pe șerbii vremii sale: e vorba aici de un „pământ simbolic”, de rădăcinile afunde ale ființei noastre anistorice, cea pe care o mai Întâlnim, poate, În visele noastre pe care nu mai reușim să le Înțelegem prea bine sau În unele poeme
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost Întotdeauna liber; ba, dacă privim „adânc” În istorie, din cei vreo trei mii de ani de istorie cunoscută europeană, vreo două treimi, diversele state, imperii și populații ale continentului nostru au trăit În forme sociale care acceptau starea de șerb sau de sclav ca pe o Împărțire firească a societății. Întreg imperiul roman - una din formele de organizare cele mai eficiente și mai spectaculoase ale Europei - a durat vreo mie de ani și forța lui a fost și aceea de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
succesive franceze citate mai sus arată cît a fost de dificilă instaurarea acelui ésprit républicain de care orice Francez este astăzi În primul rînd mândru, printre popoarele europene. Nu vreau să spun altceva decât că „fantoma libertății” la care noi, șerbii unui sistem ce semăna mai mult cu un lagăr de concentrare, am visat vreo jumătate de secol, atunci când ea a apărut, nu și-a pierdut, ca să zic așa, În nici un fel caracterul ei „fantomatic”! Criza de care s-a vorbit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
diferite! -, apărându-se și căutând libertatea persoanei și a ideilor În altă parte. Când eram foarte tânăr, abrupt cum eram și lipsit de tact, râdeam de acest tip „de revoltă” pe care o numeam „fuga de pe moșie”, apropo de băjenirea șerbilor sub Mihai Vodă Viteazul care Îi legase Încă o dată de pământ pe bieții țărani. - Iată, spuneam eu, singura noastră revoltă În istorie! E adevărat, o spun și azi, expatrierea, „fuga”, exilarea este o formă de refuz, de negație, de revoltă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să-i anunțați d-lui Prof. Popa bucuria, că d-na Ungureanu mi-a telefonat, că i s-au acceptat lucrările folclorice (În total sau selectiv) și că În curând se va Încheia contractul de editură cu „Minerva” (respectiv dl. Șerb.). Îl felicit călduros pentru frumosul succes. Posed un portret mare al Agathei Bârsescu pe care vreau să-l donez „Muzeului” matale. Asta când vei veni la Buftea. E Înrămat, dar rama s-a cam deteriorat (sunt ani de-atunci) și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
dl. Popa, că va ieși la pensie și se va putea dedica lucrărilor literare. Ceva delicat: D-na Ungureanu Îmi scrie că Suceava Îi tipărește „Cântece și cimilituri” și se Întreabă: Ce va face „Minerva”? Vom discuta aceasta cu d. Șerb, când el se va Întoarce din concediu și, mă va vizita Împreună cu d-na Ungureanu. Nu văd impedimentul. „Minerva” va tipări lucrarea, minus cea din Suceava care va avea difuziune restrânsă . 7) Voi Încerca să descopăr adresa lui Horia L.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și se vindea sau cumpăra în țară. Scutirile de vamă acordate locuitorilor din satele mânăstirilor ne dau posibilitatea să aflăm ce cumpărau și ce vindeau țăranii. Ceea ce înseamnă că aveau posibilitate de mișcare, nu erau legați de glie așa cum fuseseră șerbii de pe moșiile feudalilor apuseni. Dăruindu-i Episcopiei Romanului satul Negrești, în 1466, Ștefan cel Mare statua prin privilegiul său ca nimeni să nu îi judece sau să le ia vamă, pentru că “acela ne este potrivnic nouă și curții noastre și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
crea. În același timp, nu poate fi neglijată implicația thanatică a leagănului și a acoperirii cu flori, dovedită de cântecele funebre în care apar aceste imagini: „...Scoală, Nicolaie, scoală,/ Scoal dje iăș afară,/ Uită- tse sine vine?/ Că vine un șerb mare/ În coarne se avea?/ Leagăn dje mătasă,/ Să tse scoată afar djun casă” (Gorj), „Ca să-ț fasi casă d’e măr/ Cu crusuliță d’e păr/ Crusulița o putrăzî/ Flori dalbe t’-or cutrupi” (Hațeg - Hunedoara). Albul reprezintă culoarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nevoie de forță de muncă. Acesta era motivul pentru care Constantin Racoviță, prin „cartea” din 25 ianuarie 1752, comunica episcopului Ierotei, că „a dat danie Sfintei Episcopii, pe Sava Țiganu cu țiganca și cu toți copiii lor, ca să fie drepți Șerbi ai Svintei Episcopii”. În anii următori, au avut loc procese între Episcopie și acești nefericiți ai sorții; totodată, țiganii au continuat să reprezinte donații ale unor boieri, în folosul Episcopiei. Într-un raport scris (anafora) al marilor boieri din divan
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dar fiecare familie deținea controlul asupra propriului ei pămînt. În schimb, situația putea fi mult mai rea pentru cei care cultivau moșiile nobililor sau ale bisericii, aceștia fiind legați de pămînt sub diferite forme de iobăgie. În atributele lor generale, șerbii din Balcani semănau cu omologii lor din apus. Pămînturile unei moșii erau de obicei împărțite, o parte din ele erau lucrate de țărani în beneficiul moșierului, iar celelalte erau subîmpărțite în loturi individuale de care beneficia satul. Cultivînd pămîntul moșierului
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]