1,010 matches
-
nu mai credem ce am spus odată; De multe ori iubim fără speranță Si-ntoarcem gâtul după o stricată. De multe ori cunoaștem adevărul, Dar ne mințim și le sucim pe toate- Chiar apă vie și-a pierdut izvorul Tot șerpuind prin veacuri de păcate. De multe ori un anotimp atomic Terifiant încearcă a răzbate, Iar noi pozam cu un surâs flegmatic, Mistificând speranțe veșnic mutilate... Referință Bibliografica: ANOTIMPUL ATOMIC / Marius Nanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV
ANOTIMPUL ATOMIC de MARIUS NANU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 by http://confluente.ro/marius_nanu_1412243123.html [Corola-blog/BlogPost/369470_a_370799]
-
prin partea de est a statului, am trecut prin zona Blue Ridge care se află la granița cu Carolina de Nord. Această regiune din Tennessee are munți înalți și terenuri accidentate, divizate în mai multe lanțuri. Drumul străbătea muntele urcând, șerpuind, trecusem pe nesimțite granița dintre Tennessee și Carolina de Nord, natura era verde și abundentă, nu aveai timp s-o privești prea mult, serpentinele cerând concentrare, oferind senzații puternice împletite armonios cu peisajul oferit în dreapta și stânga șoselei, o adevărată
CALEA ÎNTOARSĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1469043186.html [Corola-blog/BlogPost/382552_a_383881]
-
priviri adânci, neclintite, Trec clipe lungi în șir la fereastră, Admirând poteci arămite Și ultimele flori vii din glastră... Se aștern zâmbete și vise Peste momente de melancolii, Trăind printre poeme scrise În nuanțe tomnatice târzii... Drumuri amorțite de brume Șerpuiesc printre copaci dezgoliți, Făcându-și loc cu sârg în lume, Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți... Povești și euforii plutind Se zăresc prin sticla aburită, Iar împrejur, pași ușor zorind, Spre ziua ce-i încă nesfârșită... Peisaje sublime încântă
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNA TÂRZIE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1479861200.html [Corola-blog/BlogPost/383411_a_384740]
-
din fântâna nimicului: sunt nimicul, suavă splendoare a cerului uimit. Acel nimic se dăruie numai omului neștiutor, în tăcere. Tot ce atingem, acum, acele reflexe, scaunul, peretele iluminat, toate se privesc în vid, avide. * Nimic, nimicul, însetatul nimic, petele, unduitoare, șerpuiesc peste perdea, nimic, la fel cu miriada de stropi, stropi rătăcitori purtați de vânt peste mare în fața falezei dimineața merg la nimicul lor, vin din nimicul lor, saltă, urcă, coboară, traversează aerul orb și se-ntorc la apa fulgurantă. * Înveșmântează
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 by http://confluente.ro/Andres_snchez_robayna_umbra_si_apar_eugen_dorcescu_1328634993.html [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
aici pe Valea lui Andreiași, când treceam podețul peste firul apei să intru în curte. Nu era nici o intervenție de-a mea, pentru că boii nu dădeau greș niciodată, pentru a călca care cumva cu roata, pe alăturea de cărarea ce șerpuia spre curtea casei părintești. Mamei nu-i spuneam îndrăzneala mea de a-i lăsa slobozi, mai ales pe direcția podului. Nici eu nu m-am gândit vreodată la cine știe ce urmări. Eram tare mulțumit că puteam fi de ajutor fratelui mamei
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 by http://confluente.ro/Pentru_un_ban_trageam_bustenii_cu_carligul_pe_dambovita_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu de strunghil[vi]. Acesta întârzia să apară
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400177519.html [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
îi părea cunoscută. Era din semiprofil și fața îi era umbrită. Rochia verde de satin îi dezgolea umerii frumos modelați și decolteul îi evidenția rotunjimea plină a bustului. Părul greu era strâns într-o pieptănătură sofisticată. Doar o buclă lungă, șerpuia îndrăzneț răsfătandu-se norocoasă pe sânul drept. Ținuta trupului denota distincția și eleganța delicată a unei lebede. Privea transpusă, la ce se întâmplă pe scenă. Oare respira? M.Joseph înghiți în sec. Parcă primise un pumn în stomac. „ Imposibil!” - Ei, ce
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1491206880.html [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
și costumația ta de bal. - E înfățișarea mea naturală, sire ... și culoarea părului. - Nu poți apărea la bal îmbrăcată că o pasăre tristă, în culori cenușii. O pictoriță are idee despre ce vorbesc. - La bal? Eu? Un fior rece îi șerpuia pe spate. - Desigur! E singură ocazie când îți poți invita un partener. - Dar ... Joseph ridică amândouă sprâncenele: - Dar? o îngână. Alma era încurcată și rușinată. Îi ridică mai mult bărbia și o privi de aproape. Îi aștepta cu nerăbdare răspunsul
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1491206880.html [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
în zbor, Lasă-le să treacă, plece Chiar înconjurat de dor Eu voi rămâne rece Timpul se va scurge monoton Sau poate în tempo rapid Îmi va seca al dragostei izvor Va dispare ce-i splendid. Va curge râul liniștit Șerpuind ferice Eu voi fi mai necăjit Nu știu ce voi zice! Îmi voi împrumuta timid Masca mulțumirii, Mă voi încorseta în zid, Zidul amintirii. Peste tot ceea ce scriu Se va lăsa uitarea, Nu cred că va fi târziu Să-ți cânte nepăsarea
EVOLUŢIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Evolutie.html [Corola-blog/BlogPost/356460_a_357789]
-
secretul. Și, iată cum, căluții mei Învățară să caute, În chemare, răsfățul! ÎNCENUȘARE Îmi curge lavă peste amintiri. Fumul vulcanic mă face să vreau branhii. Tabloului îi curg lacrimi de stele Și mersului i se nasc umbre prea suri. Îmi șerpuiește foc și zloată prin vene - M-am adaptat la cerințele terne - Coboară un puf de păpădie pe gene Și-un fel de zefir, pe frunte, truda-și așterne. Tresaltă-n răstimpuri cenușa din cortex: Se spulberă năzuința-i în vortex
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1456375751.html [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
dincolo și dincoace de timp zboară imaginea ta, străbătând ore, trezind ecouri, ca o salcie sau ca o iederă care se agață de memorie, ochii tăi sorb din albastru curentul mării ce duce spre infinit, calci îmbrăcată în goliciune-ți, șerpuind, lâsând în urmă umbre transparente, sub un cer ce curge către corăbiile din zare. duminică, 8 februarie 2015 Referință Bibliografică: umbra ta / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1500, Anul V, 08 februarie 2015. Drepturi de Autor
UMBRA TA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1423395312.html [Corola-blog/BlogPost/376042_a_377371]
-
de băietani se năpustiră asupra milogului satului, aruncând în el cu te-miri-ce și grozăvindu-se de-așa ispravă prin țopăieli, țipete și râsete. Omul, nevoit de adunătura strânsă de zmei, scăpă târând cu greu piciorul beteag și lăsând o dâră șerpuită în urmă. Își află salvarea în Lina, care-l ogoi în ograda ei săracă, omenindu-l cu o strachină de lapte și-un colț de turtoi. Milogul sorbi cu plăcere printre plescăituri picul de lapte, pitind, însă, boțul uscat și
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1414918968.html [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
el fâșâind și dând ocol unei lădițe în care femeia punea la fereală mălaiul. Capacul și preajma cutiei aveau urme de mămăligă uscată. Arătarea sâsâi ca de obicei, legănându-și corpul subțiratic până femeia prinse de veste. Apoi se strecură șerpuind, piciorul beteag însemnând c-o urmă unduitoare poteca. Mirată de bâțâiturile milogului, privește către ladă, atingând-o ușurel cu vârful piciorului, îngrijorată de cum să-ntindă cât mai mult din puținul mălai. Spre uimirea bătrânei, lada nu răsună a gol! Nu
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1414918968.html [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
CUBURI DE CATRAN Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 641 din 02 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului E ziua-n care îmi doresc zăgazul punctului de fugă să mi-l însușesc. Departe în aglomerări aztece un drum viclean străbate șerpuind din sânul Evei tot venind, apocalipsa molfăită, amprenta implementării crucii-n ziduri, ruine, incubatoare în lume ca ultimul avort! Păcatul, vâsla corăbiilor vikinge e ne învins de vinul care curge amintind de potop. Din pâinea orcilor odată ruptă ați smuls
VOI LACRIMI CE LOVIŢI ÎN CUBURI DE CATRAN de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Voi_lacrimi_ce_loviti_in_cuburi_de_cat_gheorghe_serbanescu_1349226957.html [Corola-blog/BlogPost/343517_a_344846]
-
îi zâmbea șăgalnic, ca și când făcuse o glumă. Valurile se linișteau simțitor, iar barca se întorcea cu prova spre mal. Începeau să se vadă copacii și hotelurile înșirate pe malul mării precum mărgelele la gâtul unei copile. Pe fâșia de uscat șerpuia un tren. Putea fi tot cel ce o adusese și pe ea la mare. De la el se auzise șuieratul perceput printre mugetele mării învolburate. Se mișca ca un șarpe pe fâșia orizontului. Un bufnet o trezi din visare. Era Cristina
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390806272.html [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
gheață, gânduri este poemul cu care se deschide volumul. Citez: Voi lăsa în palmele tale câte o filă. una va fi iubirea, alta va fi tăcerea/ să-mi spui care din ele este lizibilă./ eu văd doar zece degete înfrigurate, șerpuind prin geometria/ aerului, rănindu-l. Această dihotomie spiritual-sufletească, asumată patetic este ruga umanului în fața spiritualului. Cele zece degete înfrigurate sunt răspuns la marile frământări ale ființei, structură duală și reversiblă a eului dominator. ...nu mi-e foame./ vreau liniște și
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Cu_incredere_despre_poezie_d_anne_marie_bejliu_1367329028.html [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
gândul la sălbăticiile de altă dată ale acestor munți falnici și plini de păduri de fag și conifere, neatinse încă de lăcomia omului. Istrate urmărea prin fereastra autobuzului ce făcea legătura dintre Câmpina și localitățile de pe valea apei, cum șoseaua șerpuiește, lăsând în urmă colinele, pușcăria Doftana de la Telega, apoi cheile Brebului. Din ce mergea spre nord, valea se tot îngusta, căpătând frumuseți montane desăvârșite. La vreo doi kilometri înainte de a ajunge la marginea comunei Valea Doftanei, cu vreo doi ani
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor.html [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
general oaspeților zonei sosiți de prin toate colțurile țării să admire frumusețea munților. Vizitatorul ocazional, odată ajuns pe Vârful Secăriei, avea impresia că este deasupra lumii și a pământului, că a ajuns în cer și din această înălțime privește cum șerpuiește Doftana prin măreția munților. Acolo erau în apropiere și carierele de piatră. Când aveai norocul să întâlnești norii lăsați peste vârfurile împădurite ale Carpaților sub greutatea aerului rece din înălțimea lor și al precipitațiilor adunate din timpul zilei prin evaporarea
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor.html [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
-i dădea binețe, ca oricărui necunoscut ce le invada intimitatea satului lor de munte, l-ar fi apucat noaptea și atunci când ar fi mai ajuns la stână? Era ultima casă pe lângă care trecea și apoi drumul său iar începea să șerpuiască coborând spre luncă, ca apoi să urce din nou dealul spre Secăria. Acolo era și ținta drumului său. Dincolo de Secăria se afla sălașul stânei baciului Miron. Depăși ultima casă din sat. Era o casă sărăcăcioasă, din butuci de lemne așezați
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor.html [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
stelele, în "râurile" săpate de timp în scoarța veche a bătrânului stejar. Sub coroana bogată, trupurile îmbrățișate, în clipa magică, se contopeau cu trunchiul arborelui ce părea bătut în diamante, ca și cum Cerul le consfințea dragostea. Cărarea secretă, începea sub stejar, șerpuia printre munții cei bătrâni, urcând, apoi coborând, pierzându-se în zările albastru-străvezii... Ochii le străluceau înrourați, în noaptea cu lună plină, când și-au luat rămas bun la țărmul mării pe care el avea să călătorească, ochii lui ca cerul
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Cararea_secreta_floarea_carbune_1347889539.html [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
scoase-n noiembrie la mezat reci vânturi suflă prin ocoale a sărăcie peste sat pe baltă trestii prohoade îi cântă toamnei ce-a trecut stoluri de ciori parcă-s iscoade prin plumburiul cer tăcut ici-colo fumuri peste case se-nnoadă șerpuind alene o perină de nor descoase fulgii ce cad mânați de lene smolita liotă croncănește cutreieră prin stufuri vânt neaua cu fumul se-mpletește în giulgiu alb peste pământ *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: prohodul toamnei / Ovidiu
PROHODUL TOAMNEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1420874993.html [Corola-blog/BlogPost/350130_a_351459]
-
MUNTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 752 din 21 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Iarna urcă-n sus spre creste Ascunzând cărări de munte Sub troiene, fără veste, Așternute-n chip de punte. Ascunzând cărări de munte Pârtii șerpuiesc lucioase, Așternute-n chip de punte Între șes și vârfuri roase. Pârtii șerpuiesc lucioase Adunând cu vrednicie, Între șes și vârfuri roase, Mulți turiști și veselie. Adunând cu vrednicie, Fără pauză de masă, Mulți turiști și veselie, Iarna e la
IARNĂ LA MUNTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Iarna_la_munte_marian_malciu_1358762180.html [Corola-blog/BlogPost/342370_a_343699]
-
Toate Articolele Autorului Iarna urcă-n sus spre creste Ascunzând cărări de munte Sub troiene, fără veste, Așternute-n chip de punte. Ascunzând cărări de munte Pârtii șerpuiesc lucioase, Așternute-n chip de punte Între șes și vârfuri roase. Pârtii șerpuiesc lucioase Adunând cu vrednicie, Între șes și vârfuri roase, Mulți turiști și veselie. Adunând cu vrednicie, Fără pauză de masă, Mulți turiști și veselie, Iarna e la ea acasă! Fără pauză de masă Telescaunul lucrează, Iarna e la ea acasă
IARNĂ LA MUNTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Iarna_la_munte_marian_malciu_1358762180.html [Corola-blog/BlogPost/342370_a_343699]
-
PRINTRE GÂNDURI ÎN ALB ȘI NEGRU Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO: „Prezentul este o continuă așteptare a viitorului.” (Blaise Pascal) Gândul alb - ce nu-mi dă pace - se strecoară șerpuind prin cotloane și găoace sufletu-mi de tot golind - lumea-mi pare rece-neagră, oamenii cu chip de lut, viziuni nălucitoare mă rearuncă în rebut. Sunt un om al vieții mele, un ciolan de ros disjuns, cu intrări în mari belele
SENTIMENTE DECIMATE PRINTRE GÂNDURI ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1466093583.html [Corola-blog/BlogPost/373303_a_374632]
-
profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu de strunghil. Acesta întârzia să apară, însă
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1493037991.html [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]