545 matches
-
adevărat. Mai încercaserăm cu puțin timp înainte să facem ceva eroic, dar eșuaserăm destul de penibil. Ne adunaserăm tot grupul și, în spatele blocului, la lumina crudă, galbena ca șofranul, a unui foc de cartoane de ambalaj de la televizoare, ne înarmaserăm cu șipci lungi de la depozitul de mobilă. În cea mai mare tăcere, porniserăm în haită să-i atacăm pe copiii de la blocul din dreapta Aleii Circului, cel cu florăria. Am năvălit mascați și zbierând din spate și i-am luat la goană pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu călătorii; îmi plăcea să mă uit cum sucește și învîrtește de manivela nichelată, terminată cu o mare bilă metalică, pe care o clănțănea de-a lungul plăcii aurii. Pe placă scria ceva în nemțește, în vagoane, scaunele erau din șipci de lemn galben, lustruit, iar din plafon atârnau mânere ovale, de care se țineau cei care ajungeau până acolo. Când tramvaiul lua viteză și alerga clătinîndu-se pe șine, mânerele se izbeau ritmic de plafon: trosc-trosc, trosc-trosc, ceea ce-ți dădea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unei grădini se întindea câmpul plin de bălării dinspre comuna Dudești. Câmp, cât vezi cu ochii. Cât de ciudat mi se părea că o stradă se termină în gol în loc să dea în alte străzi! Cum atingeam poarta, prin ale cărei șipci rare se vedea interiorul curții, cu camionul părăsit între straturile de arpagic, cu cireșul amar și cu mușcatele bătute, tufănelele și trandafirii de pe margini și, mai în spate, cu casa roșie, pătrățoasă, acoperită cu tablă, Chombe venea șchiopătând cât putea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
huruind câte un camion, câte un tramvai. Am așteptat mult în stație și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o taxatoare ațipită, prin orașul fantomatic. Din cauza luminii portocalii din vagon, pe geam nu vedeam decât fețele noastre pământii și scaunele de șipci galbene, lustruite. Ajunși acasă, ne-am dus la culcare. M-am zvârcolit toată, noaptea într-o semitrezie amorțită, cu fragmente de vise fără noimă, am transpirat până am făcut fleașcă așternutul, am gemut în somn. În noaptea aceea am avut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei îndoit sub pătura cadrilată, se simțea total înstrăinată de realitatea ei obișnuită sau poate își dădea seama că, în ultima vreme, nu mai existase pentru ea o realitate obișnuită. Privea peste capul lui Brian la peticul de grădină, la șipcile încrucișate ale gardului, la cele câteva narcise galbene, oribile, care tremurau în vânt. Îi venea să plângă. Își înălță capul și își pironi privirile pe un punct fix întrebându-se ce naiba căuta ea, ea, în locul ăsta și printre oamenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Părea foarte preocupat să iasă din grădină, cățărându-se pe unul din garduri, fie pe cel din dreapta, fie pe cel din capătul grădinii. Alerga de la unul la celălalt și încerca, foarte neîndemânatic, să le sară. Ambele garduri erau construite din șipci drepte de lemn, înalte de vreun metru și jumătate; cel din fundul grădinii avea și două stinghii orizontale, bătute în cuie, iar cel din dreapta era mărginit de tufișuri frunzoase, care puteau oferi un punct de sprijin pentru picioare. Gabriel văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trecu spaima și se lasă cotropită de milă și teamă pentru bietul nenorocii; milă față de vulnerabilitatea patetică a trupului său bătrân, palid, mânjit, flasc. Se chinuia acum să sară peste gardul din fundul grădinii, apucându-se cu mâinile de vârfurile șipcilor (pline de așchii, după cum știa Gabriel) și încercând să-și rezeme picioarele încălțate în pantofii scâlciați pe barele transversale, de pe care aluneca întruna. Și în tot acest timp, Zet dansa în jurul călcâielor nenorocitului, lătrând din răsputeri. Gabriel și-l imagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
crezut mereu că aștept într-adevăr ceva. " Mereu" e un fel de a spune. În sfârșit, asta n-are importanță. Văd același peron, aceleași ziduri scorojite, același geam murdar în care se decupează câmpul. Stau pe aceeași bancă făcută din șipci de lemn și vopsită într-o culoare nedefinită, ceva între galben și maro. Nu înțeleg mai bine ca în primele zile ce caut aici, dar cât de cât, s-ar zice, m-am adaptat, chiar dacă șobolanul nu lasă sfântul să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
încă o dată fântâna. Eleonora s-a apucat să șteargă praful din sala de așteptare și din celelalte încăperi, iar eu, găsind niște unelte prin magazie, m-am apucat să repar banca de pe peron care avea un picior rupt și o șipcă desprinsă. Orice putea fi un pretext bun pentru o ocupație. Totul era să nu ne oprim, să nu începem să ne gândim la situația noastră și să ne punem întrebări. Trăiam ca în fața unui zid care nu ne îngăduia să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
orzul iar cu banii încasați s-a mers la depozitul de cherestea din port și am luat material. Banii n-ar prea fi ajuns dacă suma n-ar fi fost completată de Comitetul școlar județean, deschis spre lucrurile de bine. Șipcile au fost fasonate de Vladimir Culic, gospodar priceput la tâmplărie, iar stâlpii au venit bucată cu bucată de la săteni, fiecare renunțând la câte un salcâm pentru această lucrare. Steluța, după definitivat, a fost trimisă la Predeal, la cursurile de străjerie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de toam na până primăvara, am șomat pur și simplu în tot acel timp. Ba am reușit să dau și foc biroului, uitând într-o seară soba aprinsă. Așa că acum gea mul ușii era spart, soba înnegrită și vreo două șipci din parchet carbonizate. Trăncăneam despre noul nostru ziar, Contrapunct, când am auzit bocănituri pe scara îngustă și abruptă de lemn. Nu mi-a venit să cred când am văzut apărând, cu zăpadă topită în păr, plină de zăpadă și pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
demodate. Ajunseră la ușa din față. El o încearcă: încuiată, deși înăuntru nu-i decât rahat de șoarece și vopsea scorojită. Se uită la ea, fără să ofere nimic. Nu mai ții minte? întreabă ea. Și se duce drept la șipca desprinsă din stânga ferestrei și o zgâlțâie puțin, că e ruginită. Până la urmă o deschide și apare cheia de rezervă. Cea despre care nici nu pomeniseră familiei care s-a mutat aici după ei. E foarte posibil să-i citească undele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i arate camere mici și înghesuite, cu oameni îngrijorați. Odată i se păru că o zărește pe doamna Fleck, vechea lui proprietăreasă, învelindu-i pe copii în patul din bucătărie. După aceea, prefera să urmărească misterioasele mișcări ale luminii printre șipcile jaluzelelor pe jumătate trase sau să asculte distrat radioul. Observă că solicitarea doctorilor varia după mesaj. „Atenție, vă rog luați aminte! Atenție, vă rog luați aminte! Comitetul pentru extindere anunță că după al o sută optzecelea semn de nervozitate, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deși vibrația ei îi străbătu palmele ca un curent electric. Zumzăitul se topi. I se păru că aude proteste de jos și, rușinat de zgomotul pe care îl iscase, se urcă pe o altă scară. Ajunse la un etaj din șipci de lemn, cufundat total în beznă, cu excepția unui grăunte de lumină care răsărea de sub o ușă. Bîjbîi spre ea, trase zăvorul și ieși pe o platformă bătută de vînt de la baza fleșei luminate. Tărăboiul de la intersecție se auzea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sper că n-a uitat nimeni să-și aducă instrumentele de luptă. Dinspre grupul din jurul mesei de croitorie nu se auziră nici aprobări, nici infirmări. Vreau să spun bețe, lanțuri, ciomege și așa mai departe. Chicotind în cor, muncitorii agitară șipci de gard, cozi de mătură, lanțuri de bicicletă și cărămizi. Pe cinstea mea, ați adus aici un arsenal formidabil și variat. Violența atacului nostru s-ar putea să-mi depășească așteptările. În orice caz, cu cât lovitura va fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche și îi cădea pe piept. De umăr îi atârna o chitară. Ignatius era gata să iasă printre jaluzele, rupând șipcile și spărgând yalele, ca să-i încolăcească coada în jurul gâtului până o va vedea sufocându-se. Dar rațiunea triumfă. Nu-i păsa de Myrna; căuta o cale de scăpare. Fortuna o lăsase mai moale. Nu era chiar atât de depravată încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oraș. Nimeni nu intră și nu iese din clădirea nebunului. Somnul lui Wakefield este minunat de netulburat, pentru prima oară de la Întoarcerea lui În oraș. Dimineața face o baie În piscina ovală, face un duș, apoi trage cu ochiul printre șipcile obloanelor. Camionul nebunului e parcat afară, el trebuie să fie Înăuntru, ciocănind. Wakefield ia micul dejun În apartamentul lui: o omletă cam rece și șuncă cu pîine arsă, patru cești de cafea. Apoi Își trage o șapcă de baseball și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ăla de cameră... el e șmecher. „Dom’le, nu te scoli din pat!“ Zic: „Bă, du-te, bă, de-aicea!“. „Ba nu! Of, futu-ți morții mă-tii!“ Și-a-nceput să mă-njure. Și m-a luat c-o șipcă din aia, groasă. Și dă-i... „Futu-ți morții mă-tii...“ - „De ce dai, bă?“. Și m-am dus în cameră, l-am bătut noaptea aia. Și l-am bătut pe șeful ăla de cameră până l-am scos din circulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
solidă, mai așa. Eram într-un vagon cu roșii. Am scos un rând, le-am zdrobit, le-am făcut mici. Deasupra o pătură, un pled pus deasupra. Alt rând de lăzi, dar peste mine, cum ar veni, puse pe niște șipci, așa, erau pregătite, erau socotite. Când a deschis ăla la vamă acolo ușa, să se uite să vadă ce e... totul perfect! Și-așa am ajuns în Passau, în RFG. Au închis ochii, pe la spatele lor noi am plecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe care nu o comisese. — Domnule Kobayashi, hai să auzim toată povestea înăuntru... A și început să plouă... Cerul s-a întunecat, iar picăturile de ploaie lăsau urme pe pietrele din albie. Era întuneric în baracă. De peretele făcut din șipci de cherestea era rezemată o cazma și lângă ea un coș pentru cărat pământ. — Hai, scoate ce-ai ascuns! — Nu... nu... nu... aici. Mlaștină. — Mlaștină? Endō auzea povestea pentru prima dată. Cu paisprezece ani în urmă, Kanai și Kobayashi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spune și curte, este un pătrat de ziduri cu o singură poartă păzită de un turn de scânduri. În interiorul ei se înălța, și se înalță și-acum, casa lui Faroald. Era făcută din trunchiuri de copaci, acoperișul fiind acoperit cu șipci de lemn, tencuită cu lut fin amestecat cu paie tocate, pe care erau pictate linii și alte desene. În afara sălii, încăperea principală, casa avea opt odăi. În interiorul incintei se afla și hambarul, și magaziile, și pivnița, toate comune. Odinioară curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
capătul șanțului care se întindea, traversând terenul de fotbal, până la un lan de grâu. Acolo, în capăt, Csákány a lărgit o porțiune din șanț, a despărțit-o de rest cu cartoane, tinichele și plăci presate, a acoperit-o cu scânduri, șipci, folii de plastic și hârtie gudronată, de undeva făcuse rost și de o sobă de tuci, hornul ieșea prin acoperiș, fumul albicios putând fi zărit de departe. Pe drum, Csákány n-a scos o vorbă, fluiera încet, mai dădea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lemn așezată pe latura lungă și deasupra ei o plasă pentru bagaje. La capătul opus ușii avea un capac care se ridica pentru nevoile fiziologice. Geamul era mic și prevăzut cu zăbrele. Mai târziu zăbrelele aveau să fie Înlocuite cu șipci metalice așezate În solzi (jaluzele metalice fixe), astfel că nicio privire nu putea pătrunde nici din afară, nici din interior. Ușa era prevăzută cu zăvoare și cu o vizetă zăbrelită, dar nu știu care era menirea ei (probabil că pentru supraveghere) pentru că
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și pe Marina pe la cunoștințele sale. Stănică spusese tocmai că în acea zi pleacă la Ploiești, pentru un proces. Stănică G. Călinescu însă mințise din plăcere, și veni pe la vremea prânzului. Găsi totul pustiu, și perdelele de pânză și de șipci trase peste tot. Avocatul se apropie tiptil de casă, încercă ușor de tot clanțele ușilor din față și din dos și văzu că sunt închise. Dinăuntru auzi însă lovituri surde de ciocan. Se apropie de fereastra de unde se auzea zgomotul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din dos și văzu că sunt închise. Dinăuntru auzi însă lovituri surde de ciocan. Se apropie de fereastra de unde se auzea zgomotul, aduse, tot în vârful picioarelor, un scaun din grădină, se urcă pe el și privi înăuntru prin interstițiile șipcilor transparentelor. Apoi se dădu repede jos, puse scaunul la loc, și fugi iarăși, zâmbind ușor, luînd-o de-a dreptul spre oraș. XVIII Pe la sfârșitul lui septembrie, într-o zi de arșiță tardivă, cu vânt uscat înecăcios, moș Costache se împletici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]