612 matches
-
văd familia. Am întins mâna peste poartă și l-am dat într-o parte. Am pătruns în holul din care se intra în toată casa și am simțit a fi cineva în bucătărie, ceea ce presupuneam dinainte. Am deschis. Tușa, cu șiroaie de lacrimi, m-a îmbrățișat, în timp ce încerca să-mi spună ceva, arătând cu mâna prin fereastră spre acea portiță, eu deslușind în cele din urmă: „...e Licuță, copilul tău”. * * * De data asta, Călugăru nu s-a mai putut abține și
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
radioreceptor. „Nici un semn de viață pînă la a cincisprezecea zecimală!”, turui operatorul mecaniscoadelor între două blesteme, înainte de a transmite semnalul de întoarcere la bază. Mecaniscoadele clămpăniră vicios din fălci peste cîmpul uscat și dispărură. Sub ploaia otrăvită, ce curgea ca șiroaie de lacrimi, rămase epava care se răcea șuierînd cu disperare. Erau oare morți cei doi buni prieteni? Credeam că n-o să puneți niciodată întrebarea asta. Nedibuite de tehnicienii larșnicilor, cu numai o milisecundă înainte de zdrobirea epavei, două mari și aproape
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Cu mâini mari, crăpate, înnegrite. Sunt sigură că nu mă va mai atinge. Dar nu mă pot opri din plâns. Îmi plâng alte dureri. Un bătrânel îi arată obrazul. Ajung chiar să mă simt vinovată. Nu e el cauza atâtor șiroaie de lacrimi. Chiar dacă s-a purtat ca un bădăran la șapte dimineața în tramvai și m-a scos din minți cu moaca lui de om fericit. Trebuie să cobor. Nu mă uit înapoi, dar aud că se vorbește despre mine
PREA FERICITUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342017_a_343346]
-
senzații. Curgeau râuri de fluid fierbinte prin corpul lor care întâlnindu-se au aprins fitilul ce a produs explozia de nedescris în cele două dimensiuni, transfigurate de plăceri. Mușchii li s-au blocat, corpurile le-au devenit rigide, transpirația curgea șiroaie de pe ei, în pofida aerului rece produs de către aparatul de condiționare, mâinile femeii strângeau cu tărie cearceaful mototolit de trupurile cuprinse de pasiune și înfrigurare. Gloria a mai apucat să scoată un țipăt de descătușare când a simțit că a fost
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
apropiere, trandafirul părea mai discret, autonom și împăcat cu soarta, vesel în anumite momente de vibrație și. - De ce nu? - Profesor de lingvistică autohtonă, un joc de cuvinte și imagini privite de pictorul casei. L-am salutat și am pășit, prin șiroaiele nesfârșite de apă, spre mașina aliniată corespunzător, aflată în așteptarea aventurii lacustre. „De-atâtea nopți plouând,/ Aud materia plângând.../ Sunt singur, și mă duce-un gând/ Spre locuințele lacustre.” (George Bacovia) „So many nights I've heard the rain,/ Have
DEALURILE DIN SYDNEY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341737_a_343066]
-
mele de moment - rar întâlnită - încât m-a redus la tăcere, la interiorizare mai profundă la suferința mea pentru dragoste și adevăr pentru un suflet de om. Din acea clipă, am apropiat-o și am simțit-o privindu-mi lacrimile șiroaie de milă. Toate aceste peregrinări s-au întâmplat înainte sau paote în ajun de Sf. Ierarh Nicolae. În fiecare zi vedeam în lumina ochilor mei, mesajul Laviniei, lămurindu-mă despre starea sănătății sale. Plângeam și constatam cum definește ea viața
SUFLET RĂSFRÂNT ÎN CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341784_a_343113]
-
25 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Piatră, piatră și iar piatră, ce te-aș mai lovi o dată Să curgă apa cea bună, să scăpăm lumea de ură. Unde-i Moise cu toiagul? Să te crape piatră-n două Să curgă șiroi de ape, setea nouă să ne adape? Între două pietre iar, plânge Ana cu amar El Manole o zidește casa nu se prăbușește. Piatră, piatră și iar piatră, dă-mi răbdarea ta odată Că sunt iarăși încercată, viață noastră e
PIATRĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341846_a_343175]
-
mereu dărâmată, Unde stăteam noi, la soare. Două odăi luminate, Paturi, dulap și-un cuptor Vechi, dar întruna curate. . . Trudea măicuța - de zor. . . Acoperiș . . . cu șindrilă, Spartă și-n vreme de ploaie, Podu-l umpleam cu ulcele Și castroane, să curgă șiroaie. Tinda - cu beci, o scăriță, Luca - motanul gălbui, Mina - nebuna căpriță, Moli - lătra-n cușca lui. Curtea - mereu măturată, Colo-n grădină-un veceu, Eu - cu o față-ntristată, Fiindcă le curăț, doar eu. Poarta - o mică portiță, Balta - cu
CASA COPILĂRIEI MELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341941_a_343270]
-
cer. Timp de ceva timp am zăbovit ceva timp pe un nor pufos. Era minunat. Zburam spre infinit.... Dar, fericirea noastră a fost umbrită când, într-o dimineață de iarna, după ce m-am trezit, l-am văzut tăiat. Mult timp, șiroaie de mărgăritare îmi curgeau încet din ochii înecați de durere. Mai aveam o singură dorință și anume ca prietenul meu să încălzească o fetiță cu chibrite și pe bunica ei. Adio prieten copac, adio pentru totdeauna.... Referință Bibliografică: Un prieten
UN PRIETEN... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341549_a_342878]
-
Acasa > Versuri > Iubire > LUI ....... Autor: Lidia Florina Turcuș Publicat în: Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Dorul mă lovește din toate părțile Cu furie Cu putere Lacrimile-mi curg șiroaie pe obraji Pe buze Pe buzele care cheamă încet numele tău Ochii tăi plini de stele Care-mi mîngîiau odată sufletul doresc să-i mai revăd O data Măcar o dată Dar nu mă auzi. Ai plecat fără să-ți mai întorci
LUI ....... de LIDIA FLORINA TURCUŞ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341188_a_342517]
-
senzații. Curgeau râuri de fluid fierbinte prin corpul lor care întâlnindu-se au aprins fitilul ce a produs explozia de nedescris în cele două ființe transfigurate de plăceri. Mușchii li s-au blocat, corpurile le-au devenit rigide, transpirația curgea șiroaie de pe ei, în pofida aerului rece produs de către aparatul de condiționare, mâinile femeii strângeau cu tărie cearceaful mototolit de cele două trupuri cuprinse de pasiune și dăruire. Minela a mai apucat să scoată un țipăt de descătușare când a simțit că
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
din 18 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului -Știi e mult de-atunci batista cu colțișori brodează ultimul clipit de ochi privirea din podea semăna versete ........................ de sub pitoresc și refugiat cufăr afrodisiacul miros de joacă îmi plăcea ...................... pe ceafa ta curgeau șiroaie din țurțuri am făcut un nod ...................... te frunzăream ....păcăleam aburinda anafură ..........erai tu?................ Referință Bibliografică: ANAFURA DIN PITORESC POTIR / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1722, Anul V, 18 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica
ANAFURA DIN PITORESC POTIR de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343959_a_345288]
-
PRIMĂVERI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Se scurg zăpezi pe văile abrupte, Clădind nămeți la poale de pădure, Printre copaci scăpați de sub secure Făcând zăgaz din crengi de viscol rupte. Șiroaie mici tot cresc și-ncep să fure Teren viran, din mâluri să se-nfrupte, Dând iama cu vârtejuri ne-ntrerupte Spărgând asfalt și gard, grădini ori șure. Spre cer priviri se-nalță rugătoare, Lansând chemări spre grabnică salvare A rodului și-
SONETUL AȘTEPTATEI PRIMĂVERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342782_a_344111]
-
Dintr-un fluieraș de soc, El își mai aduce aminte Cine-i îngropat pe loc. Și la întrebarea noastră, Cine este sub copac? A răspuns mirat...! nu știți? Omul e din țara voastră, Eminescu-i din părinți. Lacrimile-mi cad șiroaie, Pe mormântul răvășit, Teiul,vântul il indoaie, Norii, iar s-au răzvrătit. Tunete ingrozititoare, Sus din cer acum se aud, Trăsnete lovesc pământul, Teiul nu-mi mai ține scut. Vântul parcă se întețește, Lupii, vai...ma îngrozesc! Totul parca-i
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
lumea multă, ce-L înjura, ...scuipa, ...mereu. Mi-am făcut loc, să Îi văd fața, ...uitând de ce-aveam de făcut, căci mi-a zâmbit cu drag Ființa, făcându-mă să nu-o mai uit... Curgeau pe fața aceea blândă, șiroi de sânge și sudori, iar crucea-i grea, abia târâtă, ...mie îmi provoca fiori. De-odat’ căzu sub greul crucii... Însă un om a și sărit, să-I ia el crucea și s-o ducă; ... Dar eu, ...nu m-aș fi
MEDITÂND LIRIC de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343002_a_344331]
-
în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Din taina unui val Mi-ești drag, precum mi-e marea cu ale ei talazuri ce zdruncină în țărmuri, nemuritoare ploi. Mi-ești drag precum potopul Ce încumetă în șiroaie, tăcerii pieritoare, al lacrimilor dor. Mi-ești drag, precum mi-e luna când oglindește în ape din toamne ruginii al frunzelor șirag. Mi-ești drag, precum speranța din vise, ce în taină coboară-n dimineața seraficelor nopți, bagheta unui Mag
DIN TAINA UNUI VAL de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343352_a_344681]
-
Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016. Din taina unui val Mi-ești drag, precum mi-e marea cu ale ei talazuri ce zdruncină în țărmuri, nemuritoare ploi. Mi-ești drag precum potopul Ce încumetă în șiroaie, tăcerii pieritoare, al lacrimilor dor. Mi-ești drag, precum mi-e luna când oglindește în ape din toamne ruginii al frunzelor șirag. Mi-ești drag, precum speranța din vise, ce în taină coboară-n dimineața seraficelor nopți, bagheta unui Mag
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
capătul de cer, și glasul ciocârliei, ori zâmbetul ninsorii, verdele crud al ierbii, Citește mai mult Din taina unui valMi-ești drag, precum mi-e mareacu ale ei talazurice zdruncină în țărmuri,nemuritoare ploi.Mi-ești drag precum potopulCe încumetă în șiroaie,tăcerii pieritoare,al lacrimilor dor.Mi-ești drag, precum mi-e lunacând oglindește în apedin toamne ruginiial frunzelor șirag.Mi-ești drag, precum speranțadin vise, ce în tainăcoboară-n dimineațaseraficelor nopți,bagheta unui Mag.Aș aminti și vântul,petalele și norii
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
și de vânt Și sub rafalele prelungi de ploaie, Copacii din pădure se îndoaie Și crengile își culcă la pământ. Potecile se-ncurcă în noroaie Și zboru-și domolește din avânt, Iar cântecul își pierde din cuvânt, Când lacrimile toamnei curg șiroaie. Dar noi rămânem drepți în vijelii, Nu ne doboară încă vreo furtună, Chiar dacă nopțile sunt mai pustii Și-n suflet ne tot fulgeră și tună. Când ceasurile ticăie târzii, Apune soare, dar răsare lună FELINAR Apusul varsă peste cer găleți
PATRU SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343088_a_344417]
-
voi știi că ești lângă mine și mă vei iubi mereu. Acolo vei auzi cântecul veșnic al vorbele mele. E o melodie frumoasă pe care poate nu a-i mai ascultat-o vreodată. Sufletul tău o va auzi atunci când căderile șiroaielor mele de apă pură unite în energi ascunse, vor aduce imnul suprem al nemuririi noastre. Căci am fost la început ca DAR suprem al pământului și vom fi pururi pentru înălțarea sufletelor voastre. Vom dăinui pentru ca viața voastră să asculte
VORBELE IZVOARELOR de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343089_a_344418]
-
mult dorit, Care l-au pierdut din prostească neascultare. În trecerea multor veacuri, Omul profan, căutând paradisul cu poftă mare, Uită de cei din jur, Provocând durere mare-n mii de inimi, Care l-au ajutat permanent. Anii curg în șiroaie repezi, Ca un izvor necurmat, Care nu se poate opri, Iar stelele privesc stinse către celest, Rugându-se cu stăruință. Zilele, încep să alerge spre apus, Vestind venirea toamnei, Care seceră viața muritoare a spiritelor, Făcându-le să zacă-n
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
și pot să-și dăruiască singuri propria lor mare. Pot s-o așeze acolo unde vor ei. Chiar și pe un perete, s-o aibă tot timpul în fața ochilor. Mersul îmi devine fără să vreau din ce în ce mai precipitat. Încep să alerg. Șiroaie de transpirație îmi pătrund în ochi și simt cum mă ustură. Alerg cât pot de tare. Vreau să ajung cât mai repede la mare. Oare acesta să fie Binele spre care am alergat? Să fac o baie în apa limpede
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
cum de puteam să primesc așa din senin vești despre ceea ce știam prea bine?”.. cum?’’, “oare senzația mea nouă de libertate m-a făcut insensibil?” Și din uimire am ajuns la plâns... apoi la bocete.. zvâcniri dureroase... dureri de lacrimi... șiroaie ce nu mai conteneau... încercasem după un timp să zic ceva, dar numai gândul ăsta deja iar... și umblăm prin curte așa ca un leșinat... ca o leuză ce abia aștepta să stea jos, însă că după un timp să
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
adâncuri..și orice efort al pescarilor de căutare a fost inutil.. Pescarii au tras barcă la mal în dreptul locului unde ne aflăm.. Scenă la care asistase întreaga plajă ne-a marcat pe toți.. Față implicată a coborât din barcă vărsând șiroaie de lacrimi.. Domnul în vârstă și doamna care îl însoțea își smulgeau plagand părul din cap și blestemau ziua în care în calitate de rude apropiate ale celor doi tineri, ceruseră acordul părinților lor să îi aducă cu ei la mare. Tineri
DESTIN DE FEMEIE.OANA-DRAMA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343671_a_345000]
-
să nu mă mai doboare, Iar inima frântă s-o-mbraci în Lumină, Să-și caute drumul spre Soare. Privește-mă Tată, fereastra-i deschisă Și zorii pătrund în odaie, Îmi tremură glasul, mi-e inim-aprinsă, Pe față cad lacrimi șiroaie. O, vino degrabă, adu bucuria Ce numai la Tine există, Privesc țintă cerul, aștept veșnicia Și uit cât mi-e viața de tristă. Mai am doar o țintă, lumină și sare Să fiu cât trăiesc pe-astă glie, Să spun
CEAS DE SEARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377533_a_378862]