682 matches
-
aceiași expresie pe chip. În acel moment mi-am dat seama că drumul cel drept și adevărat este mai curând necruțător. Mă feream să-l privesc în ochi pentru a nu le citi amărăciunea. Știam că lacrimile mele vor curge șiroi din milă și durere pentru un suflet care mi-a fost mereu aproape. Văzându-mă cu întârziere în fața lui, chipul parcă i s-a luminat puțin și chiar a dorit să stăm de vorbă. Nici nu bănuia câte știu despre
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
lăsau în grija bunicii, pentru a-i urmări cu privirea. Înainte de a ieși pe poartă, mama se întoarse pentru a-i face cu mâna, moment în care, căscă ochii ca o broască și începu să râdă nebunește, cu lacrimi imense șiroindu-i din nou pe obrajii, într-un pârâiaș proaspăt de rimel. - Ferească sfântul, a înnebunit de durere, se bătu cu palma peste gură bunica! Mădălina făcu și ea cu mâna, lipind de geam păpușa pe care o ținea în brațe
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
Stihuri > Semne > BEȚIA Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Beția Îți mai aduci aminte, prietene, ziua aceea în care beți ședeam amândoi, afundați în fotolii, cu lacrimi de ciuda pe obraji șiroindu-ne pentru că nu mai știam unde ne sunt praștiile și pantalonii cei scurți cu buzunare la spate? Mai știi cum ne strigau de-afară băieții ca să plecăm mai repede spre Valea cu Brazi și de acolo mai sus, catre Poiana
BEŢIA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368239_a_369568]
-
Literatura > Proza > VISE RATACITE Autor: Silvia Cinca Publicat în: Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cu avânt, visele care și-au luat zborul din sufletele tinere plecate la Clubul Colectiv, s-au revărsat din cer prin șiroie de lacrimi. Au căzut fără-ncetare peste suferințele celor rămași. O vreme s-au crezut rătăcite. Mai apoi, au mângâiat și au pătruns prin porțile mari ale gândului bun, în inimile milioanelor de tineri răsăriți în lumina razelor de soare
VISE RATACITE de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368260_a_369589]
-
un rânjet diabolic. - Ai văzut că ai putut, ai văzut...? spuse el de câteva ori ridicându-se din apă. În fața lui, mâinile mamei se mișcau spasmodic. Apoi mișcarea lor încetă brusc. Nedumerit, băiatul se ridică pe marginea havuzului, cu apa șiroind pe trupul încins de efort. Femeia gemea încetișor, cu fața strivită de beton. O mână se oprise în creștetul capului, în vreme ce picioarele se mișcau inconștient, încercând să-mpingă trupul spre înainte. Cealaltă mână zăcea neputincioasă pe verticala împrejmuirii betonate. - Mamă
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
îl nimeri pe Roman și acesta se prăbuși de pe cal, Ștefan, luând frâiele calului unui sutaș, „își roti paloșul doborând mârzacii ieșiți în cale. Disperarea îl făcuse sălbatic. O lovitură de ghioagă îi zbură coiful. Cu țeasta crăpată, cu sângele șiroindu-i pe față, orbindu-l, Ștefan mai învârti de câteva ori paloșul, fără nici un folos, căzând. Trupu-i cuprins de convulsii se sfârși în același loc lângă fratele său.” Imaginația neobosită a scriitorului ne mai oferă spre lectură scene de un
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
pentru a i se găsi un nou mormânt. Până când se va întâmpla aceasta, el rămâne pe scările Grădinii Italiene. Mi se interzicea să pășesc peste trupul său. Urma să zăbovesc acolo, alături de el. Eram prizonieră la Peleș. În clipa aceea, șiroind de sudoare, m-am deșteptat din somn, în patul din camera de hotel de la Sinaia. Sosisem la Sinaia cu o dimineață înainte. Era începutul lui aprilie și îmi petreceam aici o săptămână de concediu. La coborârea din tren mă întâmpinase
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
au îmbrăcat, În nou mormânt Te-au îngropat. Iadul Tu l-ai cercetat, Pe Eva și Adam din morți i-ai sculat. Hristos a înviat! Blândă căldură Cu trupul bătut și zdrobit, Cu piroane în mâini și picioare, Sângele curge șiroind, Din spini țepoși, pe cap coroane. Cu blândă căldură privește, Spre cei ce-L batjocoresc, Și-o lacrimă I se prelinge, Pe chipul Lui cel pământesc. Se roagă la Tatăl din înalturi, ,,Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac!’’ În lume
PARAFRAZARE A ,,VISULUI MAICII DOMNULUI” de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354048_a_355377]
-
am speriat!... Am crezut că ați pățit ceva... Am auzit împușcături, m-am îmbrăcat și am venit... N-am spus nimic. Stăteam în aceeași poziție, cu Raisa în brațe, strângând-o la pieptul meu cât puteam de tare, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji. Biata mea Raisa! Îl ajutase pe tânărul acela evreu, dezinteresat, iar acum iat-o lângă mine fără suflare. Ce preț scump pentru o singură libertate! Helmut s-a aplecat ușor și mi-a pus mâna pe umăr
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
de tăciune, guralivi, Își întețesc jocul, Într-o mișcare năvalnică, Cu brațele sprijinite Pe cingătoarea vegetalului. Își lovesc ritmic carâmbul cizmelor, Când șuvoaiele -asmuțite Frâmântă cu nesaț țărâna. Tropotesc fuioare de frunze În hlamida cerului Ce-ncepe a melița tumultos Șiroind printre orele zgribulite. Pe colnic, se ițesc Casele cu obloane verzi, Adunate ca la șezătoare. În liniștea răcoroasă, Noaptea circulă tăcută, Adulmecând pe poteci Mlădițele umbrelor moi. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Allegro / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ALLEGRO de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353758_a_355087]
-
l-au îmbrăcat în hlamidă albă, cu diamante de gheață și... Nu se poate mișca. Prea grea este haina asta pentru umerii săi împuținați. Pe față, fulgii se topesc în lacrimi. Nu știe, îngerii plâng, el plânge, simte doar lacrimile șiroind. Poartă diademă albă, pe capul încins de febră. O sirenă, răsună în noapte. Știe că e... trâmbița chemării la Judecata de Apoi... Vede îngerii cum îl ridică și-l poartă pe brațe blânde... Aude. Spun ceva despre el. Zic că
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
explicații. Oricum, în acele momente, nu ar fi putut. A dat din cap în semn de aprobare și atât! Mergea spre casă așa de îngândurată, nemulțumită și descurajată, încât nici nu și-a dat seama că plouă și apa-i șiroiește pe obraji și pe umeri... Era bucurie mare în casă. Andrei, după ce trecuse foarte bine de bacalaureat, a trecut la fel de bine și prin examenul de admitere. Fericirea lui i-a molipsit pe toți ai casei. După masa de prânz, la
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
un val de rușine mă inundase din creștet până în tălpi. Dă-mi voie să te ajut îi strigasem, dar strigătul meu nu se auzise, eu însumi nu-l auzisem, iar după ce tata își reîncepuse coborârea, îl urmasem neputincios, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji. Se hotărâse să-mi dezvăluie, așadar, cum stăteau lucrurile, într-o zi când mă surprinsese căutându-i prin sertarele mesei de scris, îmi dădea voie să-i împrumut stiloul, în caz că aveam nevoie de el la școală, dar
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
cea mai deosebită din câte am întâlnit până acum și ne-am bucurat din plin de aceasta. Aici, în timpul lunilor de vară, iunie-septembrie, sunt călduri mari atingând și 48 grade Celsius, așa cum am întâmpinat și noi. Deși umblam cu apele șiroi pe noi, am putut să trecem cu bine prin asemenea văpăi ale soarelui, deoarece aici umiditatea este scăzută, atât de scăzută, încât, uneori picăturile de ploaie căzute din nori, nu mai apucă să ajungă pe pământ, fiind absorbite la înălțime
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
Acasa > Stihuri > Momente > PARC-AȘ VREA ȘI PARCĂ NU Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 460 din 04 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Se dezgheață, într-o doară, Dorul meu pe o vioară. Șiroind, plânge pe-o coardă, Parc-ar vrea și parcă nu, Să se stingă ori să ardă. Din copaci se-nălță-n roiuri, Scâncete în mii de soiuri; Vântul trece și se pierde, Parc-ar vrea și parcă nu, Să se
PARC-AŞ VREA ŞI PARCĂ NU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358860_a_360189]
-
se stafidește. Curtea vecinului e goală. Nu mai e nici capra, nu mai e nici vecinul. Bate vântul prin scaieți. Țara arde. Un vrej răsucit de sărăcie se întinde peste garduri. Toată frăgezimea unui vis se dospește într-un borhot. Șiroind, timpul își pune trupul în clepsidră. Duhul ruinei bate tainic la porți. Într-un chiot al desfătării puhave, se întinde cuminte ceafa la jug. Toți pentru unu și fiecare pentru sine. Buzele sunt toarse pentru vorbe și vorba e ca
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
de câte ori am plătit, totdeauna în numerar. Părea un târg echitabil. Mama se pierduse câțiva metri mai în vale, alunecând printre ierburile înalte odată cu vântul, culegând mănunchiuri de plante medicinale. Eram singură, la granița dintre două lumi: cea reală, cu soarele șiroind prin ramurile sălciilor și cea fotografiată în cuvinte, la fel de ademenitoare, desenându-mi până în diafragmă dâre de frumusețe tăcută. Și dintr-odată, fără preaviz, privirea mi-a lunecat spre celălalt scaun, de pe care se ridicase câteva clipe mai înainte mama, ocupat
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
poezie [] Te sărut pe buze... și simt toamna în jurul tău, sărut ce cade ca o frunză-ngălbenită... de ploaie... de așteptare... pe obrazul tău înghețat de sinceritate îți sărut ochii ce-ți încălzesc privirea, să-ți amintești în gând... când lacrimi șiroiesc clipele de dragoste... ce le ascunzi în suflet îți sărut sufletul și cu privirea ți-l cuprind ca pe o floare de aur... de argint... ce înflorește mereu în glastra sufletului meu. 19.06.2009 Romeo + Nicolae - ASiIiVro Vol. Speranțele
SĂRUT DE TOAMNĂ de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359446_a_360775]
-
de câte ori am plătit, totdeauna în numerar. Părea un târg echitabil. Mama se pierduse câțiva metri mai în vale, alunecând printre ierburile înalte odată cu vântul, culegând mănunchiuri de plante medicinale. Eram singura, la granița dintre două lumi: cea reală, cu soarele șiroind prin ramurile salciilor și cea fotografiată ... Citește mai mult Printre crengile alb-smântânite ale salcâmilor curgea aerul verii, în șuvițe blânde, iar câmpul radia în strălucirea subțire a acelui aer.Stăteam în scaunul meu pliant, alunecat pe jumătate în umbră salciilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
de câte ori am plătit, totdeauna în numerar. Părea un târg echitabil.Mama se pierduse câțiva metri mai în vale, alunecând printre ierburile înalte odată cu vântul, culegând mănunchiuri de plante medicinale. Eram singura, la granița dintre două lumi: cea reală, cu soarele șiroind prin ramurile salciilor și cea fotografiată ... III. HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ, de Carmen Lăiu, publicat în Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017. De dimineață, dezgolisem fereastră dinspre meri, ca să pot vedea toată descătușarea aceea de alb, rostogolindu-se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie se-împrăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile, șiroind eliptic printre sânii tăi neatinși de scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâța s-a împletit ca un șarpe
POVARNA. SUNT AŞA CUM SUNT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359565_a_360894]
-
pentru cine-aprindeți făclii de dor păgân?/ Priviți spre cer, surioare. Cu trupul prea curat./ Mai alb ca pâinea jertfei din sfintele altare,/ Mai alb decât potirul cu binecuvântare,/ El stă în tronul slavei, de slavă-nconjurat./ Din palma Lui nu curge șiroi de sânge greu,/ Ci vinul bucuriei din veșnic sfânta Cină./ Din coasta Lui țâșnește izvorul de lumină,/ Menit pe veci să facă din om un Dumnezeu./ Nu-L ungeți cu miresme pe Cel de-a pururi viu/ Și nu-L
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
a visurilor. Ceasul numără clipele pașilor rătăciți pe caldarâmul ud și rece. Plouă în rafale biciuind obrajii pârguiți ai toamnei. Toamna dansează desculță, cu rochia udă lipită de coapsele pârguite ... de sănii cu gust de gutui coapte ... cu părul arămiu șiroind de apă .. Dans ritualic născut din pasiunea misterelor aascunse in culorile calde ale naturii . Cu fața spre cer ea lasă ploaia să-i inunde porii, mângâindu-i trupul fierbinte născut din flăcările stinse ale verii. Plouă liniștit. Toamna își urmează
TOAMNA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360085_a_361414]
-
că le lași libere în mâini străine dar te-am înțeles pentru că ai și tu motivele tale, nu-i așa?) ai rămas la fel de frumoasă ca în amintirile mele? prin plete îți mai curge-n valuri bărăganul pe trup îți mai șiroiește jiul oltul te mai înfășoară-n doine te mai doare prutul te mai răscolește tisa pașii tăi mai rătăcesc pe poteci umbroase sau pe creste semețe cerbii tăi încă își mai cresc rămuroase coarne? (te condamnasem că te ploconești prea
SCRISOARE(LA MULŢI ANI, ŢARA MEA) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359241_a_360570]
-
Uitându-se cu atenție și pe la încheieturi, pe la axile, observă că apa, împreună cu șamponelul, săpunul, începuseră să înmoaie acele zone cu depuneri. “Nu se poate așa ceva!” șopti Emanuela și spălă fetița, cu lacrimi de indignare, de milă și de revoltă, șiroindu-i pe față. Clătea și iar șampona, cerând să mai fie adusă apă caldă. A început să îi desfacă acei solzișori înmuiați frecând ușor cu unghiile. Fetița stătea nemișcată. Doar zâmbea, fixându-și nănuța drept în ochi, fără să clipească
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]