296 matches
-
erau ancorate În mijlocul apei. Ghiuleaua căzu În curtea depozitului fabricii de ceramică, ridicînd un nor de praf roșu. Zgomotul unor arme mici de foc veni dinspre malurile rîului spre sud, unde o companie de soldați ai Guomindangului debarcau dintr-un șlep de lemn. O joncă blindată, cu motoare Diesel duduind, veni În sus pe canal sub taluzul căii ferate. Ofițerii chinezi În elegante uniforme americane și căști de fier stăteau pe pod, cercetînd prin binocluri orașul și parcelele de legume. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Mandeville. — Nu! Myrna avea să-l ducă drept în brațele avertizate ale unui psihiatru. Nu ne putem opri acolo! Apa e poluată! E o epidemie! — Da? Atunci trecem podul cel vechi, spre Slidell. Da. E cu mult mai sigur, oricum. Șlepurile se lovesc întotdeauna de drumul de pe dig. Am cădea în lac și ne-am îneca. Renault-ul se lăsase foarte jos la spate și prindea încet viteză. Automobilul acesta e cam mic pentru gabaritul meu. Ești sigură că știi cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gîndit atunci, mărturisea el, am gîndit că ne-or duce jos de pe pămînt.“ N-au făcut rușii Întocmai, dar nici mult mai altminteri. Coborîndu-i din tren, i-au legat cu lanțuri unul de altul și i-au Îmbarcat pe niște șlepuri cărora le-au dat drumul În josul apei. Era la vreme de primăvară, apele se umflaseră și se vărsau vijelios unele Într-altele, rîuri din ce În ce mai late pînă cînd s-au topit toate Într-o singură curgere, aceea a marelui Obi. Vasul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Trebuie că i-o fi sete, și-a zis el, așa de sete, că nici măcar de plâns nu e-n stare să plângă. Sughițurile uscate, țiuite, ale copilului pluteau peste clipocitul apei la chei, peste duduitul Îndepărtat al motorului unui șlep. Adam s-a așezat lângă un perete scund, alături de o femeie oarbă, și și-a adunat genunchii sub bărbie. Mai târziu, pe jumătate adormit, orașul imaginar s-a Întors la el, de astă dată nepoftit. Îi părea rău că-l
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iubire la prima vedere, care a devenit mai adîncă și mai intensă cu timpul. Mai tîrziu, eram încîntat cînd în zilele de sărbătoare rîul se umplea cu ambarcațiuni de agrement, vase de croazieră, bărci cu vîsle, luntre, gabare și vaporașe, șlepuri din lemn și fier, șalupe elegante, remorchere și orice mai poate pluti sau naviga, toate împodobite și pline cu oameni voioși, rîzînd și țipînd din nimic, doar pentru că soarele strălucește și ei nu simt pămîntul sub picioare, pentru bucuria nemărginită
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
atunci mi-am descheiat cămașa, mi-am scos vestonul și am lovit apa cu o mînă. Am privit în jur către ceilalți copii și le-am zîmbit mulțumit, în ciuda faptului că nici unul dintre ei nu-mi dădea atenție. Trecu un șlep care trimise un val de balonașe înspre plajă, spre entuziasmul general. Apa se lovi de pieptul meu slab și m-am înfiorat de bucurie. Mi-am plimbat mîna peste coaste, pipăindu-le una cîte una. Mi-am simțit burtica moale
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lămpile electrice care marca de asemenea și marginea orașului, începea deodată un curent înșelător încrucișat, ca și cum ar fi trecut un vas mare cu motor puternic, ori un remorcher. Dar nu se zărea nici o ambarcațiune cu motor, am depășit numai un șlep cu baza plată cu o pînză mare, cafenie, care se vedea a fi încărcat cu lăzi cu legume, și o pereche de iole. În ciuda valurilor, care veneau acum din dreapta, apoi din stînga și ne înghionteau încăpățînat, dezechilibrîndu-ne, am încercat să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
brațele pe fierul forjat al balustradei, să privesc în voie apa, mai întîi chiar dedesubtul meu, neagră în umbra pilonilor, și apoi încetișor mai departe, unde devenea albastră și albă și începea să strălucească, pînă unde puteam vedea. Rețineam tot: șlepurile încărcate în drum spre centrul orașului, ori, dimpotrivă, întorcîndu-se după ce-și livraseră mărfurile magazinelor, viața pe locuințele plutitoare, drapelele vapoarelor mai mari, albiturile atîrnate la uscat, undeva la bord, un pescar aplecat peste undița sa și, în depărtare, amestecul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe țărm, am învins din nou. A fost vorba despre o competiție națională de vîsle pe un alt rîu, nu cu totul drept, ceva mai îngust, nu foarte departe de orașul nostru. Bărcile care fuseseră aduse din toată țara pe șlepuri erau așezate pe pajiște, pe grătare și suporturi improvizate. Am coborît cu grijă înspre apă astfel încît să nu ne luxăm glezna ori să călcăm într-o baligă. Linia de finiș era urmărită dintr-un hotel vechi, care fusese complet
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o față roșie, strălucitoare, care a privit într-o parte cu o privire mînioasă. Poate că seria nu fusese o greșeală. Imediat după aceea am depășit cea de a doua echipă și pe ultima porțiune, din locul unde erau ancorate șlepurile de-a lungul țărmului și fusese improvizată o tribună, au răsunat urale și aplauze, în vreme ce conduceam pe final. "Și acum o intrare frumoasă", a spus David între două suflări. Am încercat să lungesc bătaia. Cu fiecare atac măream distanța față de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pînă cînd ne-au înconjurat complet. Sunetul unui claxon a marcat finișul. "Felicitări", a gîfîit David. Soarele coborîse deja pe cer pînă am deșurubat greementul pe pajiște și am legat totul laolaltă, lipind eticheta cu numele bărcii pentru transport. Pe șlepurile de lîngă mal, exuberanța lăsase loc unui altfel de petrecere, obosită și un pic chinuitoare, iar asistenții care au apucat carena bărcii noastre păreau aprinși după o zi de mîncat șuncă și băut brandy. Aveau să navigheze toată noaptea pentru
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
intervenția căpitanului am primit și noi două locuri pe care stăteam eu și Petrișor, iar jos, pe plapumă Coca și din când în când Costel, pentru a-mi mai desmorți mâinile. Vaporul nostru se numea “Grigore Manu” iar Cargobotul sau șlepul remorcat, nu știu nici eu ce era, se numea “Abrud”. Aproape două săptămâni am măsurat lungimea Dunării până la Giurgiu. Aici, cu ajutorul bunului nostru prieten Ion Uzunov, care se afla pe șlep, ne-am aprovizionat cu alimente proaspete, atât cât, speram
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Vaporul nostru se numea “Grigore Manu” iar Cargobotul sau șlepul remorcat, nu știu nici eu ce era, se numea “Abrud”. Aproape două săptămâni am măsurat lungimea Dunării până la Giurgiu. Aici, cu ajutorul bunului nostru prieten Ion Uzunov, care se afla pe șlep, ne-am aprovizionat cu alimente proaspete, atât cât, speram noi, să ne ajungă până la Turnu Severin. Lipsa apei proaspete a adus dizenteria pe vapor, slujba de Înviere nereușind decât să ne mai dea curaj și necum sănătatea de care aveam
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de pragul compartimentului de pasageri. Retrăiam pe viu drama Titanicului, a noastră fiind cu mult mai puternică, noi înșine fiind actorii. Cu o decizie proprie doar oamenilor puternici, căpitanul i-a obligat pe bărbații de pe vapor să co boare pe șlep, minusul de greutate oferind mai mult timp pompelor și apropierii de port. A fost nevoit să amenințe cu pistolul.Cu toată încordarea clipelor acelora bravul comandant nu și-a putut ascunde un zâmbet de lacrimă atunci când băieții, Coca și Petrișor
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
port. A fost nevoit să amenințe cu pistolul.Cu toată încordarea clipelor acelora bravul comandant nu și-a putut ascunde un zâmbet de lacrimă atunci când băieții, Coca și Petrișor, l-au rugat să-i lase să coboare și ei pe șlep. Nu-i cazul încă, le-a spus acesta, mai întâi coboară bărbații în vârstă apoi, la nevoie, și bărbații mai tineri. După ani și ani de zile, ca o mărturie a acelui moment o statuietă micuță de argint reprezentându-l
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
plimbam singur pe malul Dunării, cât mai departe de cazarmă. Aș fi vrut să mai aud și eu o vorbă civilă... Într una din duminicile acelea mă bălăcisem în Dunăre și mă uscam întins pe buruieni, când a trecut un șlep. Plutea spre mare. Pe punte, o fată spăla niște rufe într-un lighean alb. Mă uitam la ea, o simțeam cum frige, ca soarele, de la distanță, cu toate că era blondă. Când m-a văzut gol, pe mal, și-a scos din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de câine-șobolan se întorsese la galop, credea că e chemat. I se lipise de pantoful stâng, i-l mirosea, atent. „N-a înțeles nimic“, a oftat Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre javră sau despre fata de pe șlep. „Nici n-avea cum : era un șlep străin, cu pavilion austriac...“ Constantin s-a oprit o clipă să mângâie pe cap javra, care scheuna fericită. „Atunci mi-a venit ideea să plec la mare, măcar pentru o zi, să caut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că e chemat. I se lipise de pantoful stâng, i-l mirosea, atent. „N-a înțeles nimic“, a oftat Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre javră sau despre fata de pe șlep. „Nici n-avea cum : era un șlep străin, cu pavilion austriac...“ Constantin s-a oprit o clipă să mângâie pe cap javra, care scheuna fericită. „Atunci mi-a venit ideea să plec la mare, măcar pentru o zi, să caut șlepul“, a continuat el. „Am un prieten
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Nici n-avea cum : era un șlep străin, cu pavilion austriac...“ Constantin s-a oprit o clipă să mângâie pe cap javra, care scheuna fericită. „Atunci mi-a venit ideea să plec la mare, măcar pentru o zi, să caut șlepul“, a continuat el. „Am un prieten la Constanța, unul, Poenaru, stă pe lângă geamie, i-a albit părul, de tânăr, din cauza nervilor. Mă gândeam să dorm o noapte la el. Mă temeam să nu fi rămas șlepul cine știe pe unde
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o zi, să caut șlepul“, a continuat el. „Am un prieten la Constanța, unul, Poenaru, stă pe lângă geamie, i-a albit părul, de tânăr, din cauza nervilor. Mă gândeam să dorm o noapte la el. Mă temeam să nu fi rămas șlepul cine știe pe unde, la Brăila sau la Galați, parcă poți să știi ?... M-am învoit la regiment, am spus că mama e pe moarte și mi-au dat drumul de sâmbătă după amiază până luni dimineața...“ Așa a început
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
n-a apucat nici o bucățică. Apoi fetele s-au pregătit pentru local și au plecat cu Poenaru. Constantin se simțea obosit, n-a vrut să meargă, s-a întins pe divan. ...I se părea că vede navigând prin cameră un șlep mirific, împodobit cu becuri, ghirlande și panglici multicolore. Pe punte, lângă ligheanul ei alb, îl aștepta cu brațele întinse Lilly. Întreaga scenă îi amintea de prima întâlnire dintre Dante și Beatrice, pe pod, așa cum o văzuse demult, în copilărie, imprimată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu gluma lui echivocă. Semn al eșecului, nesigur ca toate semnele, dar suficient ca să clatine toate trestiile crescute în mine. Apoi, ca din întâmplare, Iason. (O fi plecat Petru sau mai bocește încă la ușa de pe coridor ?) și fata de pe șlep cu ligheanul ei alb, și Poenaru cu invitația lui jovială ca un rânjet de lup. „Ia la tuka...“ și Mia, bătând step, la nesfârșit, și Lilly (de Lilly îmi era milă) și Semiaza, cu baioneta lui de flăcări... De ce ținuse
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
s-a dat liber la plouat și tot toarnă, a rămas robinetul deschis, îți răsar mânătărci pe creier, îți încolțesc semințele aduse de vânt la subsuori, te-aștepți să te trezești cu mușchi între picioare, trenurile au tangaj ca niște șlepuri, în ritmul ăsta ajunge Sibiul port la mare, am putea schimba imnul pe Valurile Dunării, niște moșnegi au refuzat să se evacueze, să păzească în pod purceaua care făta... Romania-mânca-ți-aș...” Ieftin, dar vesel nevoie mare, râzi de te spargi, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zări nimic suspect în salcâm. Pur și simplu burtosul dispăruse. Coborî cu privirea spre revoluționarii săi. Îi cerceta îngândurat. Îi cunoștea aproape pe toți. Cei mai mulți erau de-ai lui, de la Șoptireanca. Zilieri la silozul de tutun. Câțiva descărcau și la șlepurile din port. Îi privea înduioșat. Băieții, înghețați, săreau de pe un picior pe altul. „În fond, ce-am cu Burtăncureanu...“, își spuse Nisip. „Ce-a făcut și ăsta? A furat și a mințit și el cât a putut. N-a omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unul peste altul, parcă spre a se susține într-o ultimă deznădejde de a rămâne încă în picioare în asfințit, razele soarelui răzbăteau printre strama norilor molcome, rățlețe, biruite. O mână nevăzută le răsfirase rare, împrăștiate peste pietrele debarcaderului, peste șlepul părăsit, ancorat în dreptul fostei mori de piatră, peste anafoarele încrețind Dunărea în mari bulboane, răsucind apa în largi cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau apoi razele peste malul celălalt, tot printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]