1,434 matches
-
plecare Spre țări scăldate-n vară, în verde și în pace. Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare: Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei, Se-agită și vibrează la orice adiere; Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei - Își scutură parfumul de poame și de miere. Dacă-ți așezi, cu grijă, urechea pe pământuri
TABLOU DE SEPTEMBRIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384357_a_385686]
-
Stomatologie din cadrul UMF București. A debutat în anul 1989 cu schița ,,Ciocanul" în revista Urzica. Iar in anul 1996 a publicat volumul de schițe umoristice ,,Bordelul thailandez”. De-a lungul anilor a colaborat cu numeroase reviste de umor precum: Urzica, Șopârla, Moftul român, Revista X, Harababura, Tribuna, Oglinda literară, Viața medicală, Noul val, Țeapa, Integrame cu umor, precum și cu ziarele Libertatea (Brăila) și România liberă. De asemenea, umoristul Mihai Frunză este redactor-șef al revistelor Țeapa și Integrame cu umor care
MIHAI FRUNZĂ – TERAPIE DE RÂS de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382380_a_383709]
-
consumat cerneala dintr-un pix înțepător ca acele de-arici. Privirea ta mi-ngheață clorofila ce-o port timid în vene și-n neștire. Aș adormi în manuscris pe fila cu chipul tău adulmecând uimire. Pe crusta ta solzoasă de șopârlă, Mi-aș construi hamacul infantil. De sete te-aș sorbi ca pe o gârlă în care s-a-necat un crocodil. Iubita mea de iad, dar și de rai! Nu mai sunt frunze, s-a uscat și rugul. S-au
ANOTIMPUL ISPITELOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382453_a_383782]
-
zăpezi. Reci anotimpuri, fără de briză. Mă-nsângerez în coarnele de iezi și-mi linge rana melcul din baliză. În mine-n timpan, în iambi, mi se sparg trupuri mușcate de vipere nude. Tic-tacuri din corduri vibrând în ding-dang, Și-n albe șopârle cu-accente absurde. Nu mă mai prinde la ridul din pleoapă nici tonuri de-albastru, nici tonuri de mov. Doar verdele șarpelui ce pe sub apă, Înoată să-mi vândă ispite-n alcov. Referință Bibliografică: INERȚIE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN
INERȚIE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382504_a_383833]
-
sunt destul de mici, spuse una dintre profesoare, mirată de reacția colegului său, veșnic calm și optimist. .................................................................................................................... Dino văzu lumina soarelui, pentru prima dată într-o zi minunată de toamnă. Căldura razelor solare învăluia protector luminișul în care Sisi, mama sa, șopârla uriașă, dădea naștere puiului său drăgălaș. După ce își reveni, Sisi porni la drum în căutare de hrană. Era epuizată, sleită de puteri și înfometată după efortul depus. Traversă atentă șoseaua care trecea prin pădure și dintr-o curbă veni cu
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
ca de obicei. Privi în jos și zări o șopâliță mică și drăguță. Când era mic, Jănel și frații săi se jucau în casa părintească cu șobolanii, luându-i de coadă și necăjindu-i. Lui Jănel i se păru că Șopârla ar fi un animal de companie de lux simpatic și se gândi să o aducă cadou băiețelului său Ronaldo. O introduse rapid în buzunar. Și o luă cu el în avion, a doua zi, la întoarcerea sa în România. Ronaldo
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
credeți, puteți să veniți la noi, s-o vedeți. În zilele următoare, profesorul făcu o vizită în vila imensă, ca un palat, a lui Ciofligaru. Luxul ostentativ, prezent peste tot, îl uimea, dar cel mai impresionat a fost de Sisi, șopârla uriașă. - Este un dragon de Komodo, zis și varan, așa cum am bănuit, spuse bărbatul. Poate crește mai mare, să ajungă la doi metri și poate deveni chiar periculos, fiind carnivor. Saliva sa, plină de microbi omoară animalul atacat, chiar dacă este
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
bărbatul. Poate crește mai mare, să ajungă la doi metri și poate deveni chiar periculos, fiind carnivor. Saliva sa, plină de microbi omoară animalul atacat, chiar dacă este numai rănit. Copilul este în pericol. Jănel nu se gândi prea mult. Înșfăcă șopârla, o puse în jeep-ul său scump și nu se opri decât în mijlocul pădurii. Astfel ajunse Sisi, regina șopârlelor din Valea Prahovei. Dar nu a avut o viață fericită. Abia reuși să învețe a se descurca singură cu procurarea mâncării
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
plină de microbi omoară animalul atacat, chiar dacă este numai rănit. Copilul este în pericol. Jănel nu se gândi prea mult. Înșfăcă șopârla, o puse în jeep-ul său scump și nu se opri decât în mijlocul pădurii. Astfel ajunse Sisi, regina șopârlelor din Valea Prahovei. Dar nu a avut o viață fericită. Abia reuși să învețe a se descurca singură cu procurarea mâncării, când rămase însărcinată. Iar nașterea grea a dat-o peste cap cu totul, încât a fost victimă ușoară pentru
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
medicamente. Dino pătrunse în interiorul acestuia și descoperi multe cutii cu prafuri și pastile. Deschise cu dinții câteva ambalaje, gustă din conținuturile acestora și unele dintre ele i s-au părut chiar delicioase. „Aici îmi voi petrece iarna”, gândi puiul de șopârlă fericit. Conținuturile din cutii dispăreau de la zi, la zi, fără ca cineva să remarce lipsa acestora. Ușile erau sigilate și nu existau semne că vreo persoană ar fi umblat la lacătele sau la cheile de la intrarea în depozit. Rotindu-se prin
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
distrug scândurile din acest loc”, gândi Dino și se repezi în material. Dar acesta nu cedă. Puiul încercă din nou. Deși cu defecțiuni, lemnul își păstrase duritatea. „Trebuie să mă folosesc de dinții mei ascuțiți”, concluzionă Dino. Și puiul de șopârlă începu să ronțăie cu curaj fibrele lemnoase putrezite. Curând razele soarelui îl luminară puțin. Dino a înțeles. Reușise să ajungă afară. „Sunt un învingător”, își spuse el, pornind la plimbare. Pe traseul urmat descoperea treptat frunze proaspăt apărute, de un
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
o Cotylosauria, spuse Andrei, băiatul mai mare, care era pasionat de zoologie și citea multe cărți despre animale, în special despre cele din ere preistorice. Aruncă-i mingea, să vedem cum reacționează, ce face cu ea, spuse copilul. Puiul de șopârlă lovi cu putere mingea primită, spre băieți. - Ne putem juca cu mingea, cu Dino, spuse copilul cel mic, Mihai. Și timp de jumătate de oră, cei trei se jucară încântați, până când, deodată, se auzi din pragul casei, o voce masculină
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
lor prieten. Noaptea, visară aventuri incredibile în care erau protagoniști alături de Dino. Iar acesta, încântat de noii săi amici, nu părăsi livada, în așteptarea lor. La primele ore ale dimineții, Andrei alergă în grădină sperând că va întâlni puiul de șopârlă. Îl descoperi curând, alături de Mihai, frățiorul său, care ajunsese înaintea sa, având aceleași gânduri ca și el. Zilele de vacanță s-au scurs cu repeziciune. Copiii s-au distrat și s-au jucat zilnic cu Dino. Nu povestiră însă nimănui
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
optimist de felul său, nu îi dădu prea mare atenție, neconsiderându-l periculos, dar nici nu se apropie de el. Dino suferi cel mai mult după plecarea copiilor. Băieții începură școala și cu tezele, extemporalele aproape uitaseră de puiul de șopârlă. Doar din când în când, în week-end, unul dintre ei, îl întreba trist pe celălalt: - Oare ce face Dino ? Îl vom mai vedea când vom merge la bunici, în vacanță ? Când a văzut că prietenii săi nu mai apar, Dino
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
se târa pe lângă gard, proprietarul acestuia îl zări. - Nevastă ! Vino să vezi ce pradă avem în curte ! Îți amintești, că ieri, la știri au arătat că în ciorba de fasole de la masa săracilor, servită într-un oraș, au găsit o șopârlă ? Ideea este magnifică ! Noi avem o reptilă uriașă pe teritoriul proprietății noastre. Și o putem servi ca delicatesă clienților bogați. Ca specialități de mare... Vom câștiga foarte bine cu vietatea ! Vino cu o sfoară groasă, ca un lasou, să o
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
toate ființele au suflet bun, ca Andrei și Mihai. Încercă să fugă, dar era prea mare și se târa greoi pe pământ. „Oare ce vor să-mi facă ?„ gândi înfricoșat Dino. „În niciun caz ceva bun ! ”, își spuse puiul de șopârlă în timp ce mâinile mari și puternice ale omului îl înșfăcară strâns. Bărbatul îl legă strașnic și se apropie de puiul de șopârlă cu un cuțit ascuțit, uriaș... Erau ultimele sale clipe... Epilog În vacanța următoare Andrei și Mihai îl căutară zadarnic
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
pământ. „Oare ce vor să-mi facă ?„ gândi înfricoșat Dino. „În niciun caz ceva bun ! ”, își spuse puiul de șopârlă în timp ce mâinile mari și puternice ale omului îl înșfăcară strâns. Bărbatul îl legă strașnic și se apropie de puiul de șopârlă cu un cuțit ascuțit, uriaș... Erau ultimele sale clipe... Epilog În vacanța următoare Andrei și Mihai îl căutară zadarnic pe Dino, în livada bunicilor. Le era dor de el. Domnul profesor nu mai văzu nici el jivina interesantă, pe care
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
personaj sau putea ascunde o lume pe care voiam s-o descoperim, umbra și răcoarea pădurii, apoi foșnetul și miresmele ei de mușchi, de mânătărci sau de lemn ce-și rafinează existența seculară, trecerea grațioasă a vreunei căprioare sau iuțeala șopârlelor, urmele de animale ce înfiorau doar pentru că s-ar putea ivi de ici sau de colo... toate astea ne făceau să vibrăm mult mai intens ca acum. - Da ! și mie îmi place pădurea , cînd eram mică , am fost în pădurea
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
prin ce spaimă ne-ai trecut sufletele! - glăsui Metodiu lăsându-și mâinile jos și, o dată cu ele, și trupul. Șezură toți trei în iarbă. Nu mi-am făcut decât datoria! - răspunse voinicul, plecându-și feciorelnic ochii și zărind în iarbă o șopârlă de smarald, ce dormea pe fâșie, o făcu să se miște vioaie, după care îi dete una cu buzduganul. Șopârlă mai zvâcni o dată din coadă cu putere, apoi rămase pentru totdeauna fără suflare, amestecată cu glia strămoșească pe care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trei în iarbă. Nu mi-am făcut decât datoria! - răspunse voinicul, plecându-și feciorelnic ochii și zărind în iarbă o șopârlă de smarald, ce dormea pe fâșie, o făcu să se miște vioaie, după care îi dete una cu buzduganul. Șopârlă mai zvâcni o dată din coadă cu putere, apoi rămase pentru totdeauna fără suflare, amestecată cu glia strămoșească pe care voia s-o părăsească. — Drept să-ți spui - glăsui Metodiu - spaima ce-am tras-o rezultă din trei chestiuni: 1î noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cărți, iar vântul mișcă umbra dantelată a frunzelor pe fetele, pe genunchii lor și pe nisip. Sunt însă bulevarde zgomotoase, pe care cântă fanfara militară; în alămurile ei strălucitoare se oglindesc tramvaiele care trec și urcă spre cer ca niște șopârle roșii; bulevarde pe care, în sunetul unui marș războinic, te simți puțin vinovat, iar picioarele îți intră, fără de voie, în ritmul de marș ca într-o groapă pe care n-ai observat-o la timp; bulevarde fără bănci în preajma orchestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din ultimul episod apărut, „ceea ce, de comun acord, consideram a fi la mii de miliarde de kilometri să se afle, spre surpriza noastră, la câțiva ani-lumină”. Privesc cu nostalgie și uimire paginile volumului de față; mă mir și eu câte „șopârle” au putut să scape șerpuind printre rânduri și-mi fac o datorie de onoare de a mulțumi pentru postura aproape involuntară de „dizident prin umor” redactorului-șef al „Științei și tehnicii”, Ioan Eremia Albescu, care, de fiecare dată când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
unele mesaje le receptăm în soto-voce, printre rânduri, creându-ne acea senzație de dej"-vu, deși am fi putut să le fi observat și singuri înaintea „Umbrei...” Singur - pe faleză ninge doar pentru mine * Întâi ne-am privit - și apoi șopârla trece-ncet cărarea * străduță-n Constanța - vrăbiuța are cuib în cireșul japonez Unui visător îi place să se plimbe singur prin ploaie sau pe ninsoare, plimbare care poate să prilejuiască reflexii inedite sau întâlniri neașteptate iar o vrăbiuță zglobie stabilește
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
și a chemat oile la el, așa cum făcuse totdeauna. Oile au luat-o la vale pe o râpă abruptă și soldații le-au scăpat din urmărire. Isus a spus: «Oile Mele ascultă glasul Meu». Suntem oare și noi printre ele?” Șopârla În structura variată și caleidoscopica, însă logică, a volumului, se evidențiază și povestirea intitulata „Animale necurate”, în care autorul dovedește o remarcabilă putere de sinteză. Petru Lascău se oprește asupra Cărții Leviticului, despre care afirmă că „Este cartea preoților. Paginile
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
cu veșnicia”. După ce face aceasta precizare, autorul îmbină într-un mod fericit spiritul științific cu cel religios și pune în antiteza caracteristicile fiecărui animal necurat cu trăsăturile de caracter ce ar trebui să îl definească pe adevăratul creștin. Astfel, despre șopârlă, Petru Lascău ne spune: „Unul din cele mai mici animale, dar cu limba ucigătoare. Este ușor de neglijat prin micimea ei, dar periculoasă prin otrava limbii sale. Lovește fulgerător cu exactitate și cu venin. Nu are alte resurse. Corp mic
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]