814 matches
-
Unul dintre ei, înalt și suplu, destul de atent îmbrăcat pentru acest sezon, purta un gen micuț de geantă-diplomat pe care l-a deschis de vreo două ori să verifice existența unor hârtii. Acte importante, se pare. Era degajat în dialogul șoptit și avea o gestică măsurată, atent studiată. Celălalt bărbat, în ținută sărăcăcioasă de zilier, nebărbierit și cu părul în dezordine, părea mult mai agitat. Era un bărbat mic de statură și slăbuț, că aproape i se vedeau coastele prin maieul
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
noi suntem două plăpânde imitații De care n-au să știe vreodată invitații; Să-ți ceri bilet de voie căci părăsindu-ți locul Figura de ansamblu, n-o afectează jocul Să-mi spui ce ai de spus discret și pe șoptite Cum picură tăcerea în seri din stalactite Să te menții în formă, vom merge doar la trap Aș vrea să fii atentă și semn să-ți fac din cap Că inima nu are de ce să ne palpite: Noi suntem manechine
PLIMBARE CU TRĂSURA de ION UNTARU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362008_a_363337]
-
mintea tinerilor aceste informații sunt confuze părând a fi legate de o legendă aproape dată uitării. Mult mai pregnantă este legenda meșterului Manole privind sacrificiul de acum sute de ani. Ce s-a petrecut în contemporaneitate este pomenit doar pe șoptite, cu frică. Decizia lui Ceaușescu de a relua această construcție trezește amintiri dureroase celor ce au supraviețuit supliciilor din anii cincizeci și totuși au speranța ca odată dusă la bun sfârșit, această lucrare să reprezinte nu atât o realizare cât
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
aduce Pace,Facand iubirea să se-nalte .Frumsețea Lui va străluci.... XXXIII. MARIA (BUNĂ VESTIRE), de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 725 din 25 decembrie 2012. MARIA În cămăruța liniștită, Apare îngerul Gavriil. La ceas cand ruga e șoptita, Spre cer , spre-a fi primită, Se pleacă îngerul umil: Mă plec cu umilință ție, Trimis din cerul adorat. Atata har ți s-a făcut Mărie, Ca veacuri după veacuri se va scrie , Ce ai primit din cer cu-adevărat
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
adevărat. Din tine se va naște Unsul, El Fiul Celui Prea Înalt ; Emanuel, Isus, va fi răspunsul, La marea de-ntuneric, nepătrunsul, Lumini din ceruri revărsat. Citește mai mult MARIAIn cămăruța liniștită,Apare îngerul Gavriil.La ceas cand ruga e șoptita,Spre cer , spre-a fi primită,Se pleacă îngerul umil:Mă plec cu umilință ție,Trimis din cerul adorat.Atata har ți s-a făcut Mărie,Ca veacuri după veacuri se va scrie ,Ce ai primit din cer cu-adevarat
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
să-i deranjeze cursul pentru a se adresa studenților. Prima dată profesorul i-a răbdat prezența ignorându-l, dând doar de înțeles, cu ușoare pufnituri pe nas, că ceva pute. De această dată, întors cu spatele către studenți, cu voce șoptită petru a nu fi auzit, îl repede ferm pe intrus poftindu-l afară. Odată scăpat de prezența nedorită își permite o subtilă aluzie la măgărie: „să revenim la oile noastre! ” după care își continuă cu aplomb predarea cașicum incidentul nu
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
strângă la piept, ar fi vrut să îi spună atât de multe cuvinte, dar îi era frică să nu-i strecoare teama și îndoielile ei în sufletul prințesei, care părea neînfricată și foarte încrezătoare. -Mergi cu zeii, se auzi glasul șoptit al reginei. Burnesha se îndreptă spre grajduri pentru a-și pregăti caii de alt drum. Trebuia să ajungă în lagărul ei. Diossippe rămase lângă poartă încă mult timp, până nu se mai văzu în zare silueta prințesei. Referință Bibliografică: La
LA DRUM de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365465_a_366794]
-
a revăzut expunerea găsind ușoare adăugiri menite să capteze atenția examinatorului. A fost cu totul pe dinafară în momentul în care, după ce și-a expus cunoștințele, profesorul l-a invitat de cealaltă parte a catedrei, adresândui-se apoi pe un ton șoptit, conspirativ : - Tu meriți zece dar îți dau numai șapte ! În situația dată Albert nu putea decât să-l privească pe profesor, cu nedumerire, întrebându-se dacă era sau nu întreg la minte. Căpătase, cu ceva vreme în urmă, deprinderea de
XXXI ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365520_a_366849]
-
până în acel moment. Încărcătura emoțională o aveau amândoi, datorită filmului recent vizionat. Mai lipsea un pic de curaj pe care el, Albert, a avut neșansa să-l găsească cine știe de unde și cum. A oprit-o în dreptul porții, cu glas șoptit, care s-a pierdut repede în întunericul nopții: - Doina... - Ce este?.. Șoapta de răspuns, chiar dacă exprima o întrebare, avea aceeași tonalitate, astfel încât lui Albert i-a venit la îndemână să continue: - Te iubesc... O palmă a răsunat pe obrazul lui
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
Nu era singură. - Olga te așteaptă în partea cealaltă! Nu a apucat să răspundă. Nu știa cum să-și stăpânească tremurul picioarelor care-l apucase. Dacă totul nu este decât o farsă? Credea că știe numai el și Olga. Chemarea șoptită a acesteia l-a făcut să uite orice temeri. Mișcările au fost rapide. Olga l-a tras peste ea. Părea a fi un magnet cu o forță de atracție irezistibilă. Apoi a devenit o adevărată tornadă. Senzația că era absorbit
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
zămisliri/ Din apele tulburi de multe păcate.// La ceas de vecernii un dangăt dulceag/ Mă cheamă s-aprind lumânări pentru vise/ Se strâng ne-mpliniri și trec peste prag/ În casa luminii cu geamuri deschise.// La ceas de vecernii cuvântul șoptit/ Se-ntoarce-ncarcat de miresme alpine./ În casă sunt îngeri și sfinții-au sosit,/E noapte, e cald și e bine”. (LA CEAS DE VECERNII) Viața sa, una din cele mai împlinite, devine un inepuizabil izvor de bucurie, proiectând în
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
cartierul Leorda din Comănești, iar firul de apă poartă numele de Urminiș, de la numele acelui copil din vremuri străvechi. În noaptea de Sânziene, când cerurile se deschid, cine este dăruit aude firul de apă strigând: - Leura! Leura! , dar și glasul șoptit al fetiței: - Urmănaș! Urmănaș! De-acolo am auzit-o și eu și v-am adus-o vouă ca să o spuneți copiilor voștri și ei s-o ducă mai departe peste timp Leonid IACOB ( Am scris nouă poveste pentru voi, dragii
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
și diafan, în loc să înceapă o dezbatere serioasă despre salvarea a jumătate din omenire, așa cum mă așteptam, în mod curios s-a întâmplat ceva paradoxal, căci la un consens general, poate numai de ele știut, după ce s-au regrupat repede pe șoptite, formând alte noi grupuri și grupulețe, toate doamnele au început să mă suspecteze și să-mi măsoare cu privirea toate formele mele din cap până-n picioare și din spate și din față, doar doar vor vedea vreun semn deosebit și
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 6 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366204_a_367533]
-
2012 Toate Articolele Autorului la țărmul La țărmul unei mări de peruzea crescuse-un curcubeu cu ochi de soare, venise dintr-o inimă de stea și-mi tot zâmbea cu irisul de floare. Bătea lumina blândă din apus și cântecul șoptit urca încet pe maluri, în larg corabia cu trup de pescăruș se răsfăța plutind pe-albastre valuri. Îi mângâiam din depărtări de vis aripa răsfirată sus în vânturi și marea mea cu ochi de peruzea o legănau șoptindu-i albe
LA ŢĂRMUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361722_a_363051]
-
sub braț de Dumnezeu Colindul sfânt ne-aduce-a Crăciunului magie. Plutesc în seara sfântă vrăjită de genunea Luminilor de vis pe geamuri aburinde Coruri de îngeri veseli ce preamăresc minunea În taine ferecată și-ncep să te colind. Și în culori șoptite ecou sublim răsună Din plânsetul de cetini și zâmbetul fetiței Colind cu toată ființa când picuri de lumină Pun tandru nemurirea în sufletul măicuței. DE CRĂCIUN, ÎN SATUL MEU În Cluj-Napoca m-am născut La Călățele am crescut Printre ape
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
la cale și că se fereau de mine. Așa credeam eu în mintea mea de copil. Nu aveam mai mult de nouă-zece ani în acea vreme. Ei șușoteau că așa erau învățați țăranii să vorbească când intrau în pat, pe șoptite. Vorbele lor le deslușeam destul de greu. Mi-am adus aminte, din cele auzite, că în timpul zilei când mă jucam cu cercul prin curte cu vecinul meu Petrică, mai mic cu un an decât mine, l-am văzut pe tata tot
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
de la indiferență). Ușoare (de la bijuterii). Grele (de la ele). Subțiri (de la carte). Avute (de la parte). Sofisticate (din toate câte puțin). Alambicate (din curiozitate). Complexate (din nedreptate). Neîmpăcate (din păcate). Puternice (din credință). Senine (de la ochi). Fragile (de la glezne). Vulnerabile (de la sâni). Șoptite (de la buze). Supuse (de la genunchi). Plutitoare (de la par). Sălbatice (de la natură). Fabuloase (pline de dor și dorința). Icoane (pentru copiii lor). Femeile (că un joc de cuvinte și de viață). Femeile... MARIUS ȚUCA *** Marius Țuca : Scriu în mine Scriu în
MARIN MIHAI : POETUL MARIUS TUCĂ SE TRANSFORMA IN CARTE DE POEZIE !-´´ AM SA TE IUBESC PANA LA SFARSITUL LUMII ´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352314_a_353643]
-
la cale și că se fereau de mine. Așa credeam eu în mintea mea de copil. Nu aveam mai mult de nouă-zece ani în acea vreme. Ei șușoteau că așa erau învățați țăranii să vorbească când intrau în pat, pe șoptite. Vorbele lor le deslușeam destul de greu. Mi-am adus aminte, din cele auzite, că în timpul zilei când mă jucam cu cercul prin curte cu vecinul meu Petrică, mai mic cu un an decât mine, l-am văzut pe tata tot
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
mică i-a fost mirarea lui Valentin când, peste vreo câteva luni, un coleg de facultate, despre care știa că se angajase la Securitate, ca să evite trimiterea într-un colț nenorocit de țară, îi spusese într-o oarecare împrejurare pe șoptite: „Bă, Oprița, bă! Ți-m văzut, bă, dosarul. Știi tu care. E baban rău, frate. Să nu faci, bă, vreo greșeală, căci, cu toate denunțurile, dezvăluirile și rapoartele vârâte într-însul, zic eu, nu valorezi nici cât o ceapă degerată
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
poveri sau oboseală! Puterea dăruirii să mă-mbete În seri ce ning cu nuferi de beteală Și-n zbor, spre libertate absolută, Las numai bucuria să respire! În trena liniștii ce mă salută Sfarm orele în clipe de iubire. PARFUM ȘOPTIT Adie-n dulcea primăvară sfioasă, virgină iubire, parfumuri șoptite-nfioară și fluturi de dalbă nuntire. Pe-aleea născută-n candoare m-adună cu brațul chemării și-n gust de cireșe amare topește-mi tristețea-nserării. Beau seve de brume atinse, din
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
ruginită/ Își scutură iar plopii coroana lor cernită”. - Catren de toamnă), cu o notă specială de poeticitate când aceasta îmbracă străzile Iașului (Compoziție de toamnă), orașul de unde trimite spre lume versurile sale. Scrie chiar și o inedită Doină, o doină șoptită - nu acel strigăt eminescian de salvare a rotundului țării -, pe care simte nevoia s-o așeze în finalul volumului, ca un cânt-semn al contopirii cu natura și împăcarea în sânul acesteia (,,Duce-m-aș și m-aș tot duce/ În
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Frunze regăsite din beția toamnei, Vreme tristă fulguindă... Lacrimi violete, tocmai răscolite Din ceru-adormit, prin păduri bolnave. Vântu-ngenunchează Ramuri, păsări în ungher de noapte. Cuiburi părăsite, cântec care plânge Al muzicii de creangă, abia abia șoptite... Griul - innocent décor Ploaia, spală toamna părăsită Așternându-i iernii, De nămeți, pufos covor. Referință Bibliografică: Scrisoare iernii / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 362, Anul I, 28 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Constanța Abălașei
SCRISOARE IERNII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351068_a_352397]
-
Paula însăși îmi arată cum se scrie numele ei, adică cu toate literele. Dar ea a înțeles, totuși, ce-a înțeles, și mi-a zâmbit cald. Era un zâmbet cu gust de mezeluri... Afară, plouă, ceață, talanga burlanelor s-aude șoptit și melancolic, grădini, pomi, liliac rezonând din depărtare, iar la „Telefoane” în față - giocei. Ghiocei și viorele. Vânzători - țărani ponosiți, nebărbieriți, întunecați. Sau țărănci cu broboadă neagră, haine ponosite, deloc preocupate de înfățișarea lor; câteodată erau și țigănci, ghemuite în
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
Sticlete, C-a furat o bicicletă... Din raionul lui Juvete”. - Cum se poate, nătărăul! Să ne facă de rușine?... Lasă-l că-nfundă bulăul: E-he, cu poliția nu-i ține! A crăpat ușa... oleacă, Și îmi zice cu-un șoptit: - Domnule, dacă vrei apă... Nu am... că sunt pocăit. Să nu-gheți, e bun un vin... Poți gusta din ăst clondir; Dar te rog, pe-al meu vecin... Un pârlit... un aisictir! Iartă-l, că vorbsc cu el Să v-aducă
ÎN BALCON LA VETTA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352187_a_353516]
-
triumfală: Ce mai faci, Vergilius? Deaconu Vergilius “Porcu'” o privi de după birou, cu ochii lui albaștri spălăciți, inexpresivi, ca de pește mort. Slăbise în mod vizibil și acest lucru îl avantaja: - Toate bune și nimic nou... rosti pe un ton șoptit. Cu ce treburi pe la mine? Anca își aprinse nervoasă o țigară. Vergilius “Porcu'” făcu un gest oripilat cu mâna: - Aici nu se fumează!! “Porcu'” îi înmână un plic format mare. Ștefănescu Valeria Anca studie atentă actele privitoare la depunerea efectuată
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]