433 matches
-
macină asfaltul prefăcîndu-l într-un ,covor de sunet și lumini". Cosmic și teluric, orașul e personajul creat de tălpile, tramvaiul, plicurile, alcoolul, pantofii și adidașii antieroilor din romanul burlesc/carnavalesc al lui Nichita Danilov; din această perspectivă, protagonistul din Tălpi. Șotronul e Iașul, devenit, iată, ceea ce se numește un topos, o paradigmă literară, cum, la fel, va fi fiind urbea moldavă în proza lui Val Gheorghiu, Cătălin Mihuleac ori Lucian Vasiliu: e orașul cum se vede (cu piețele, străzile, statuile, porumbeii
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
Urechea de cîrpă, Apocalipsa de carton și prozele din Nevasta lui Hans, rămîne al umorului negru și al viziunilor expresioniste; altfel, o radiografie amară a epocii, un rezumat - ,cursul scurt" - al istoriei noastre contemporane, prin jocul lozincilor scrise în pătratele șotronului, prin jocul subversiv al literei (,Fiecare literă era un adevărat viespar. Era suficient să răscolești cu bățul pentru ca toată nebunia acumulată în ani lungi de privațiuni să înceapă să roiască în față. Bikinski știa ce înseamnă să lucrezi cu literele
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
la ,hua-hua", ,hua-hua-hu", ,hua-hubba-hu", ,hubba-hubba-hu", ,hubba-hubba-bu": o lume a lui hu(o), iar deasupra ei, neantul, cum zicea poetul altădată: lumea reală, dintr-un oraș de pe hartă, cu nume și străzi aievea, de care Bikinski fuge în orașul-labirint, în pătratele șotronului, pe asfaltul netezit de tălpile sale, într-un roman, în fond, unul dintre cele mai importante apărute la noi, în ultima vreme.
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
în ce privește relația cu primul-ministru. "Băsescu a avut o discuție cu Crin Antonescu și Victor Ponta. S-a înțeles numai cu Victor Ponta și până acum a respectat termenii înțelegerii. E foarte precaut să nu mai calce peste linie, ca la șotron, și cât timp va fi precaut, va fi greu pentru noi să invocăm procedura suspendării", a spus liberalul.
Vosganian, ironic: Băsescu, un om cu sufletul chinuit by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/39021_a_40346]
-
de vedere este - cum ar spune el însuși - neinstinctuabil". Un Eugen Cioclea face - cum altminteri? - figură de... cioclu: " Citind versurile lui Eugen Cioclea ai impresia că asiști la tentativa unui bărbat masiv și grav, îmbrăcat în negru, de a juca șotron pe stradă, alături de copii". Să fie doar simple întîmplări cu sensul... înainte? {i ce să mai zicem de numele unui lipsit de har, Solo Har Herescu? Din care motiv, există pseudonimele... Dar spre onoarea d-sale, Alex. {tefănescu nu se
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
în timp ce aud cum se desface-n mine botul mugurelui de alun cum ochiul hipermetrop al liniștii din pământ afânat de rumoarea unui cântec tânjesc să ating cu porțelanul călcâiului pământul afânat de rumoarea unui cântec pentru pian și să joc șotronul percutând la infinit alveola unui mi bemol ca un nerv în cochilia dintelui cariat îmi place să-mi pipăie nervurile brațelor privirea mirilor zburători ai lui Chagall, acei flamboyanți roboți erotici polenizatori pe care mi-i culcă vântul în jurul gâtului
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
facem mai lungă așa cum desfaci un păr negru într-o noapte de crăciun un vin greu ca o haină 3. frica din pantofi din mănuși frica din dulapuri trupul spînzurat de portmantouri frica mea cuminte din trei în trei căsuțe șotronul se șterge ca o vată de zahăr dumnezeu a făcut lumea ca să nu poată pune nimic în loc 4. ții minte scara iubita mea și iedera și celelalte accesorii și televizorul cu sufletul lui de copil abandonat și liniștea acestui apeduct
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
ei poncife: Unde fugim de-acasă? Păi să vedem. Pe degete: "cu degetul mare, pămîntul și o parte din soare; cu degetul mijlociu, toate orașele pe care le știu; cu arătătorul, copacii, cerul, izvorul." Oamenii mari au iluzii, copiii au șotroane: "voi pictați cerul, noi pămîntul, de la aer mai la vale." Scamatorii, scamatorii, scamatorii... Delimitarea, atît de elegant făcută, nu ține, în realitate. Vacanță cu adevărat nu poți să faci decît pe cont propriu, fiindcă altfel, uite ce se-ntîmplă: "Părinții toată
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
stâlp al infamiei), Obcina Mică și Obcina Mare, sau Piscanul Prisăcarului, încât Ștefan, uneori, se gândea la câmpia acoperită de colnice ca la o geografie mitică, o geografie unde mari ritualuri din an adunau popoare cu slavă sacră, pentru un șotron cosmic. Nu-și cunoștea vârsta Ștefan, dar doica ținuse oarece socoteală și îi spusese că are cam șaptesprezece ani. Privi iar călăreții. Stolnicul și flăcăii înaintau pe drumul plin de glod și se pierdură încetul în spatele Dâmbului Melcilor. Când trecură
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
NUMAI CU SÂNGELE Pe tavan a apărut o cruce a singurătății; numai cu sângele o pot vedea. în genunchi de stau și murmur o rugăciune, funiile văzduhului devin ca o batistă albă din copilărie ce îmi acoperea ochii, jucându-mă șotron. Așternutul parcă-i o arie încinsă a cărei puzderie mi-a înroșit tot albul ochilor. Ea îmi ia brațele, îmi ia inima; ne asemănăm cu un ecran fierbinte de televizor uitat deschis până târziu după miezul nopții. CUM SUNT ZILELE
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
îmbrăcați în haine de duminică - nimic din ce-a fost! - privirea mi se rotește oarbă pe zidurile în dărîmare o copilă cu cîrlionți de aur și cunună de mireasă coboară Scara Fingerling plutind își împrăștie rochiile peste pietre și joacă șotron mîna mi se inelează-n preajma ei brusc o strivesc sub pleoape și piere într-un rîs zglobiu ca și cum ar ploua cu monezi de aur deasupra acoperișurilor Butoiul de aur Într-un zid din Pasajul Scărilor intrai ca în peșteră un
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
multe gradații ca și norii de pe cer, unde stă iubita e un plop știm asta și-i vară pe geam, dar ochii iubitei sunt micșorați și ei la scară și se pierd ca sporii într-o rază de soare. Acum șotronul scrijelat pe nisip se-acoperă încet de umbre, poate că alături în odaie sunt haine fără oameni și te așteaptă veioza unui cosmonaut, lumina improprie pămîntenilor sare ca șarpele la beregată și-i noapte pe toată întinderea pielii, arunci ancora
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
eșecului vîră firul de păr prin urechea acului fă peruci la sachsenhausen era de lucru nu glumă en ten tina saura ca tina perciunații la 5 poponarii la 8 marxiștii la 3 manglitorii la coadă îți povestesc de holocaust jucînd șotron călărind o rață de lemn învîrtind cheia în butoniera unei manșete ascultă: un balerin blond căra un bolovan de la dreapta la stînga un balerin brunet căra un bolovan de la stînga la dreapta între răsărit și apus trei minute pauză poziție
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
întrebare gravă, una din acele blestemate chestiuni insolubile, nimeni nu-i răspunde. Când el tace, înfrânt, acceptându-și soarta, eternitatea devine extrem de locvace. Distribuția dramei este deci și ea importantă. Apar dialoguri cu copii, mici robinete de nevinovăție și înțelepciune (Șotron, Feofan. Pe țărmul mării), precum și înscenări cu personaje deja familiare la Nichita Danilov. Unul este bătrânul pictor de biserici Feofan, de ani 94 și care-și dă ultima suflare spre finalul volumului (Agonie). Un rol complementar îl joacă bătrâna măicuță
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
cu numele Petroff/ în mijlocul deșertului/ va trebui să clădești un acoperiș/ deasupra capului / sau măcar așteptarea/ acel ciudat corolar al pierderii." Există și un fel de experimentalism formal la un moment dat. Poemul Rayuela este, după indicația autorului însuși, un șotron al lecturii, Cuvântul indică faptul că versurile pot fi citite fie ca 27 de poeme de sine stătătoare, fie ca un alt lung poem ce poate fi descoperit schimbând ordinea secțiunilor. Această mișcare sugerează fie arbitraritatea emoției și a condiției
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
cărțile, mulțumindu-te să selectezi capitolele principale, prefețele sau concluziile, doar răsfoind restul. 4)Lectura „de plăcere” (tip Radu Petrescu), fără un interes anume, cu motivație pur estetică, implicînd eventual recitirea întregii cărți pe sărite sau la întîmplare, „cam ca Șotronul lui Cortázar”. Să remarcăm că schema ar putea fi simplificată. Lectura „la temă” și cea „cu program” prezintă un solid numitor comun prin pragmatismul lor (sunt cu precădere instrumente de informare), după cum lectura „pe diagonală” are afinități incontestabile cu lectura
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
de aceea trebuie să fii atent unde calci. E o stradă bună de întins rufe și stăpînii de cîini știu multe despre lenjeria locatarilor. E o stradă mai puțin circulată și copiii din cartier vin să se joace aici. Nu șotron, coarda și fața, ca pe vremea mea, ci hîrjoneli belicoase, la care se înjură mult și murdar. Așa îi imită fetițele și băieții pe oamenii mari. Cînd se plictisesc de alergătură și porcării virile, se așează pe bordură și cîntă
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
perindat pe pământ, înainte de a-l fi părăsit". Vecinul imediat al lui Brâncuși este uriașul editor Henri Fammarion. Câțiva pași spre vest de mormântul lui Eugen Ionescu, se află locul de veci al captivantului prozator Julio Cortázar (care, în romanul Șotron, scria despre „ghemul Paris", cu materia lui infinită care se înfășoară pe ea însăși), ceva mai încolo -al lui Samuel Beckett... Nu vi se pare mult grăitoare (în profunda liniște a cimitirului) această apropiere de Dincolo dintre corifeii teatrului (absurdului
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
scrisorile cu pricina atât de flămândă și pasionată încât, dacă m-ar vedea cineva, ar spune că ar trebui să fiu sedată ca să mă potolesc. Ei, bine, o puzderie de scrisori minunate și încâlcite de dragoste se găsesc în romanul Șotron (Rayuela) de Julio Cortázar: eu nu am să le inventariez pe toate, ci doar câteva dintre ele. Îmi place cea dintâi lumină a Parisului, așa cum o înfățișează Cortázar: de culoarea scrumului și a măslinei; ea se zărește astfel doar peste
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
pe un lucru firesc. Pentru ei nu există un pattern, un canon, o matrice, un borcan cu clor: sunt specializați în a atrage magnetic excentricul, extravaganța, fantasticul din realitatea cotidiană. Pe cerul înstelat al conștiinței lui Horacio Oliveira, personajul-cheie din Șotron, există ceva apăsător: diferența hamletiană între a face și a nu face (nicidecum între a fi și a nu fi!). Renunțarea, abandonul (auto-abandonul), iată tema obsesivă a intelectualului existențialist în secolul XX! Iată un individ care ar putea să fie
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
care opușii sunt dizolvați. Cât despre femeie, aceasta nu mai e o femeie anume (deși ea rămâne și așa ceva, identitatea ei nu piere), ci o entitate cosmică, luna în apă. Simplă și mântuitoare. Maga și Oliveira, eroii lui Cortazar din Șotron, rătăcesc prin Paris, iar detaliile rătăcirii lor sunt întotdeauna neobișnuite, dar într-un sens lipsit de grandoare și gravitate. Viața este făcută mai degrabă din bucăți minuscule de mozaic spart decât din bucăți uriașe de marmură. Să comunici cu peștii
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
mai văzut așa ceva? Pasiunea nu are cum să ofere libertate, nici măcar pe sfert, darmite în total. Moralist amoral, sceptic, caustic, dar și melancolic, metaforic, suav, atunci când nu îl vede și nu îl aude nimeni. Și în capitolul 93 din romanul Șotron nu îl aude nimeni. Dragostea mea, nu te iubesc pentru tine nici pentru mine nici pentru amândoi împreună, nu te iubesc fiindcă sângele m-ar îndemna să te iubesc, te iubesc fiindcă nu ești a mea, fiindcă te afli de
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
Exact invers: ești ales, dar nu alegi. Ceva (și nu cineva) te alege, se năpustește asupra ta, dar nu e făptură omenească. Și iată cum pe nesimțite, Oliveira ajunge de fapt la definiția inițială a femeii Maga la începutul romanului Șotron: iubirea este destin. Ce paradox, nu-i așa?
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
Căloiu Oana O elevă de zece ani a fost acuzată de vandalism de către polițiștii locali. Fetița desenase pe caldarâmul din fața casei sale un joc cunoscut peste tot în lume. Fetița din Kent, Marea Britanie, se juca șotronul în fața casei sale. Eleva de zece ani a fost avertizată de un echipaj de poliție că ar fi comis un act de vandalism, informează Daily Mail. "Doi polițiști aflați în mașină s-au apropiat de ea și i-au spus
Fetiță acuzată de vandalism. Ce joc desenase copila în fața casei by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/56248_a_57573]
-
de identificare cu o vârstă ce-și conservă până la capăt naivitatea. Nimic sau prea puțin cenușiu pe cerul istoriei. Nici nu contează că citim, de fapt, aceleași scenarii, de la școala din comunism, la jocurile arhicunoscute (de la oracole și filatelie la șotron, mima, lapte acru, fazan etc.). Nu acestea refac până la urmă vraja unei vârste, cât oamenii. Iar îndărătul lor, istoria nu are puls. O excepție, totuși: într-o discuție a adulților - aparent neinteresantă, firește, pentru Traian -, se fac câteva trimiteri politice
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]