1,477 matches
-
își vădește prezența primul semn al dionisiacului obscur, crescut din drojdia subteranei, din întrebările grave, ultime, puse de către Ivan cel întunecat, cel închis, ca misterul: oare trebuie să iubești viața așa cum este ea mai mult decât sensul ei? Alioșa nu șovăie o clipă, fiindcă pentru el, nu se știe cum, lucrurile au o limpezime originară; e ca și când ar vedea totul printr-un ochean accesibil celorlalți exclusiv în momente de grație; angelicul Alioșa, cel viteaz și singur, pare a fi creat din
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
nu-i așa grozavă ca la voi, în Congo... LEOPOLD: Nu contează... Mai mulți sau mai puțini, n-are importanță. Ce contează de fapt e ceea ce am oferit noi bărbaților și femeilor din locurile alea... DICK: Da, sigur... Pauză. Dick șovăie. LEOPOLD: Democrație! Dacă ai fi văzut cum trăiau înainte... DICK: Mult mai rău... LEOPOLD: Cu mult mai rău! Se înțelege! DICK: Până să venim noi, nu exista democrație în Irak. LEOPOLD: Acum îi pot vota pe aceia dintre ei care
Esteve Soler - Contra democrației by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4771_a_6096]
-
caselor și toate celelalte erau parcă cioplite în piatră, trasate milimetric una lângă alta. În vreme ce la tatamare totul era altfel, cald și schimbător. Acolo străzile și străduțele își uitau parcă traseul de la o zi la alta și încet-încet, fără zarvă, șovăiau spre dreapta sau spre stânga. Și asta pentru că acolo nu exista caldarâm, ci doar pământ sfărâmicios. Pământul acesta era schimbător ca și omul: slăbea, se îngrășa, zâmbea, se încrunta, se urâțea, după anotimp. În vreme ce cartierul nostru era aproape indiferent la
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
crepuscular, căruia se străduia a-i insufla ca nimeni altul energia propagandistică. Adrian Păunescu! Nu i-aș putea contesta talentul pe care l-a terfelit, o istețime a verbului pe care l-a maculat, o carismă pe care n-a șovăit a o pune în slujba întunericului. Îmi aduc aminte că i-am menționat numele, pe când încă trăia, în rândul autorilor ce merită atenție în tabloul literar al epocii. Dar cu câtă perseverență a avut grijă să arunce acest nume care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4444_a_5769]
-
precum turnul din Pisa/ către fratele său, pămîntul” (Stare). În marginea abisului, se înscriu secvențe orgiastice: „Viața mea e un dezmăț/ iar eu sînt animal sau plantă/ sînt la cheremul unui vînt/ și-al sufletului de bacantă” (Deznodămînt). Poetul nu șovăie a descinde în instinctualitate, în condiția ferină pentru a-și clama atașamentul la viață, chinuitor și totodată feeric prin conștiința efemerului. Dătător de spaimă și de miraj, acesta face cu putință duetul așteptare-împlinire, „cu promisiuni îngrozitoare, ispititoare, suave/ și purulente
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
salonul de spital. Însă finalul este cum altfel decât fericit. Sugerat, în mod cețos, fericit. În loc de „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, naratoarea spune: „Panica i se cuibări în carne ca un tremur de-abia când închise ușa apartamentului său. Șovăia. O năpădi nevoia meschină de-a se lipi de un trup care s-o protejeze. Se urî pentru asta. Ea singură luase hotărârea de a pleca, dar acum se vedea incapabilă să și-o asume. Dacă s-a pripit? [...] Își
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
întreită durere: e vorba de pierderea unui artist dăruit, a unui om de-o atitudine civică pilduitoare, a unui prieten drag. Poet, jurnalist, dar și interpret al vechilor cîntece maramureșene, Ion Zubașcu și-a extins prezența pe un arc cuprinzător, șovăind a se fixa într-un singur domeniu. O neliniște, o frămîntare, un nesațiu de-a se manifesta plenar și fără zăbavă îl caracterizau, indicînd parcă presentimentul unei neîmpliniri. Și, într-un fel, o atare neîmplinire s-a produs. Știu din
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
geanta veche, primită înainte de Primul Război Mondial de la o mătușă din Elveția, și care îi devine un fel de apendice monstruos: „Pe partea unde se închidea, niște linii în pielea moale, urme ale unei mode în agonie, se răsuceau leneșe, șovăind parcă, în contururi lăbărțate. Degetele subțiri și noduroase ale stăpânei se înfundau în desenul ăsta, făcându-se una cu modelul; părea că pielea uzată a uneia și a celeilalte provine de la același animal mort“. Personajele masculine sunt apariții episodice în
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
cineva în spatele lui l-ar cerceta sau numai l-ar privi. Din pricina asta se așeza pe ultimele locuri în tramvaie sau autobuze, ori intra în sala de cinema după ce se stingeau luminile. În clipa aceea însă simți ceva deosebit. Ceva - șovăi, căutând parcă cuvântul potrivit -, ceva neliniștitor, aidoma acelui trosnet suspect pe carel auzim, sau ni se pare că-l auzim, în puterea nopții. Făcu un efort să nu-și ia ochii de la statuie, dar în realitate n-o mai vedea
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
laturii artistice a medicinii. În ochii profesorului, nu poți fi medic de boli interne dacă te mărginești la a fi savant, fără a avea nimic din înzestrarea unui artist. Căci artist e medicul cu fler care simte boala în pofida erudiției, neșovăind să pună intuitiv un diagnostic acolo unde rațiunea înclină să pună altul. Concluzie? Medicina nu e știință pură, ci întîlnire nemijlocită cu pacientul, adică relație între două suflete, de aceea vindecarea bolii nu se poate reduce la un șir de
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
declarațiile spumoase din carte. Numai că lui Mihai Rădulescu firea blajină de sclav docil a lui Sirin îi provocă sațietate, muzicologul căutîndu-și salvarea în repetate aventuri. Sirin e gingaș, labil și pasiv. Are slăbiciunea ezitantă a spiritului lipsit de virulență. Șovăie, e suspicios și predispus la ruminații interminabile, calități care, amintind de timbrul interior al femeii, îl fac dezagrabil în ochii muzicologului. De aici încolo începe infernul sufletesc al unui efeb care nu acceptă ca Mihai Rădulescu să se culce cu
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
o vreme nu are nicio legătură cu statul de drept, cu modernizarea României, cu programul lansat și uitat al lui Adrian Papahagi, cu tot ce le spuneam noi oamenilor pe când încercam să-i convingem și nu-i înțelegeam de ce ei șovăie. Partidul în care noi am crezut s-a transformat într-o simplă platformă de racolat membri PDL, mai ales primari, umilindu-i, obligându-i să iasă zilnic între oameni purtând două fețe, una de primari PDL și alta aparținând 'Fundației
Un șef PMP dezvăluie ceea ce știa toată lumea by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/31459_a_32784]
-
variante, aproape aceeași. Dezertorul care fuge la inamic luând cu sine și caseta regimentului, reapare, în istoria scurtă a unei clipe, costumat în erou național. Casierul hoț, care trece hotarul spre țări unde nu există convenții de extrădare, nu va șovăi să se machieze în transfug politic. Schimbarea de opinie și criza de conștiință e borcanul cu sulimanuri în care își "înting" degetele toți cei ce au cotrobăit prealabil cu ele prin buzunările altora. Toate aceste transfigurări, și multe altele încă
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
în cazul de față. Iertați-mă că îndrăznesc să vă spun - absolut în gol, căci nu văd în cartea d[umnea]v[oastră] nici o lacună în ce privește, pregătirea omului de cultură - dacă nu ați întârziat destul, încă, în cultura germană, nu șovăiți s-o faceți acum, înainte de-a vă rescrie volumele următoare. Deși păreți, cu această „rezervă“, cercetătorul ideal, dintre cei de astăzi, pentru a da o mare viziune critică asupra lui Eminescu, simțiți și d[umnea]v[oastră] că în
Două scrisori ale lui Constantin Noica by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3010_a_4335]
-
proza zilelor noastre, evoluată încă din postmodernitate către faptul divers și senzaț ional, confiscate printr-un demers neonaturalist în formula decupajului premeditat”. Așadar o mișcare de maree. Mai întîi evenimentul (factor sacrosanct al reportajului) trece în ficțiune, apoi ficțiunea nu șovăie a trece în realitate. O delicioasă închidere a cercului! Teoretician de marcă, Mircea Braga face figura unui iluzionist, sub bagheta căruia iluzia și realitatea devin interșanjabile. Mircea Braga: Despre ordinul suveran al receptării, Ed. Imago, 2013, 144 pag.
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
narator, feminin, se lasă în voia unui sine masculin. Gesturile sunt tot mai insistențe, tensiunea crește, excitația i se transmite și cititorului. Atingerile sunt tot mai fierbinți, orgasmul, unirea devine alunecarea în somn, unirea conștientului și a subconștientului. „O clipă șovăii, ca în urma sa ma hotărăsc iar. Alergai spre dânsul, nerăbdătoare să mă dau toată lui. El nu ezită ... Îmi cuprinse că o flacăra trupul și sufletul, mă încătușa din ce in ce mai mult, pana reuși să-mi închidă pleoapele ... Seducătorul îndrăznețul mă fură
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
Sergiu îi înțelese gândul și zâmbi lăuntric. - Ideea e bună, zise; mi-o însușesc; unul din punctele programului nostru va fi de a încununa activitatea luptătorilor din trecut și de acum pe terenul cultural; vom institui un premiu anual. Burdea șovăi o clipă, acru. - Exagerezi, își ridică el ochii extatici spre cer; premiul nu trebuie bagatelizat, ci să fie masiv, nu trebuie să fie repetat prea des, sau chiar deloc. Intenția i se străvedea limpede: să i se acorde lui un
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
îi întinde o mînă confraternă celui alunecat în dificultate: , Cu atît mai mult folos cu cît exigențelor de gravitate, de compasiune și de coparticipare la suferință ale lui Vasile Baghiu esteticienii le dau dinainte dreptate și cîștig de cauză". Nu șovăie a-i recomanda cîrja unei opinii ilustre: Nu ne-a spus oare însuși Tudoar Vianu că Ťnumai prezența unui subton dureros conferă unei opere de artă viațăť și că o Ťoperă rezolvată numai în elemente plăcute nu coboară mai adînc
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
place lui Vladimir Tismăneanu să fie, îl pot informa: îi place să fie împreună cu prietenii săi. Au existat zeci de situații în care, având de ales între invitații din partea mărimilor zilei și a-și petrece timpul cu prietenii, n-a șovăit să aleagă compania celor din urmă. Dl Gallagher nu-și pune nici o clipă problema dacă Vladimir Tismăneanu n-a fost, cumva, ales să conducă ?Comisia Prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România? datorită excepționalelor sale studii privind comunismul românesc (despre
Tismăneanu trebuie dărâmat! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10695_a_12020]
-
adresării. Al doilea, pentru că astăzi COMUNICAREA, devenind pe toată planeta un mijloc de legătură spontan, între oameni, se cuvine să-i țin trena... Am zis trei motive... Al treilea fiind ceva ce nu se face și, ca să spun așa, intim, - șovăind mult timp... Până ce, tocmai din cauza presiunii Comunicării invocate, mă gândii că nu-i bine totuși să eziți în această privință, chiar dacă-i vorba de un lucru care ți se pare strict personal. (Or, și-așa, prejudecățile nu sunt ele oare
"Rabinul Carmilly din New York" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10764_a_12089]
-
pe care nu ezită, indiferent de gradul lor de prestigiu, a le scruta pe toate părțile, a le împresura cu o textură de obiecții și nu odată a le osîndi în termenii unei, să admitem, legitimități intelectuale. Dl Ciocârlie nu șovăie a-l admonesta și corija pe Pascal, la fiecare pas: ,A nu-ți fi frică de moarte e prejudiciabil, socotește Pascal. El scrie căŤomul care-și petrece atîtea zile și nopți în furie și în disperare pentru că și-a pierdut
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
umane, fiecare cu specializările ei de vârf și cu uriașa ei bibliografie. Toată această apăsătoare masă de cunoștințe face figură frumoasă în timpurile normale, dar când realitatea la care se referă câmpul lor disciplinar intră în criză, cunoștințele cu pricina șovăie și rutina ideologică mătură o știință aflată în derută. Pe timpul unei crize generale, cum este cea actuală, când toate disciplinele și în toată lumea se încalecă și se ambalează, specialiștii cei mai competenți și politicienii formați de ei sunt prinși pe
Adevărata revoluție: educația () [Corola-journal/Journalistic/4065_a_5390]
-
-ndrăznețe și-au trimis gându-n urcare: Doar nebunii-și duc cerneala în adâncul cel mai mare! Lângă mine carul-rege mă urma fără să-mi spună Că-mi purta în suflet setea și-nc-o pace cu furtună. Am urcat fără să șovăi, nimeni nu m-a întrebat Cât știam să merg prin veacuri. Aveam locul rezervat! Dinastii de multe soiuri se-ntindeau ca într-o doară, Trebuia să trec prin toate, doar era întâia oară! Un actor își dresa visul, avea unul
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349234_a_350563]
-
Florile dalbe, de-a fulgul se joc, pe partea cealaltă a vremii și-a lumii, pe luncă, pe gânduri, pe straie... Am vrut ca să-i ning înflorindu-mi toți merii Moldovei, dar din ochi se topeau florile dalbe pe-obraz șovăind stropi rotunzi ca de ploaie... „Singurătatea-i la fel pe amândouă tărâmurile lumii” a vrut să zică palmierul, dar amândoi tăceam izgoniți din același colind. PASĂREA CU UMBRĂ DE PEȘTE Era aceeași Pasăre ce-ntru-nceput de lumi se purta pe deasupra genunii
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
mi s-a dovedit dintr-odată, și în chipul cel mai simplu, capabil de simțăminte autentic senatoriale. După ce i-am povestit cum s-au petrecut lucrurile, mi-a vorbit: - Ce-ai mai venit acasă, nenorocitule? Le-ai dat impresia că șovăi, că poate să încapă și posibilitatea să-ți trădezi prietenii. În afaceri, când spui lăsați-mă să mă gândesc înseamnă că ai și acceptat. Pentru nimic în lume să nu primești martor al acuzării. Hai du-te chiar acum“. „E
Agenda2005-26-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283874_a_285203]