504 matches
-
ca de carton ud. Hainele morților, maro-verzui, pulovere, tunici, cămăși, erau Întinse de umflare, de gaze, de fluide. Brațe, picioare, gigantice umflate, prăjindu-se la soare. Câinii mâncau prăjeală de om. În tranșee, trupurile se sprijineau de parapete. Câinii veneau șovăitori, târâș. Locuitorii fugiseră din taberele pe care le vedeai ici și colo - corturile joase, ca de beduini, dar făcute din acoperitori de lăzi aruncate din vapor, bucăți de polistiren, foi de celuloză murdare ca niște carcase năpârlite de insectă, chiulase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
orice forță a naturii sau ca orice adolescentă îndrăgostită, Lorelei i-a rănit și i-a îngrozit pe cei care prețuiau lucrurile previzibile. Așa c-a fost înlănțuită. A fost încătușată cu baraje, a fost obligată să-și vadă iubiții șovăitori îmblânziți cu betoane, iar brațele i-au fost retezate ca să hrănească pajiști și ferme. Râul și-a învolburat turbarea, apoi a căzut în apa stătătoare a disperării. Chiar și pe o suprafață plană, lichidul tot se plimbă de colo-colo, încolăcindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
chinuit să se ridice și-a întors spatele râului. A încercat să găsească acea cărăruie pe care o văzuse mai devreme, dar, în întuneric, i-a fost imposibil. A luat-o de-a dreptul, peste pajiște, dar mișcările îi erau șovăitoare. A tot căzut, alunecând pe spate. Când cerul a prins să se îmbujoreze, Jina era la mai puțin de cincizeci de metri de râu. O cioară a zburat pe deasupra, iar de undeva, din depărtare, s-a auzit zgomotul unui avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
frontierele, drumuri, bulevarde, poduri, va trasa. privind harta, ne vom întâlni... goblen cu fir de mătase goblen cu fir de mătase fata cu mandolină acorduri de septembrie întoarce în rotunjimi de copac cornișe împodobite cu hortensii înflorite printre castane pași șovăitori de bătrâni în landoul pictat cu crizanteme aurii scrâșnete de copii un șarpe vertical desparte amărăciuni de bucurii rugăciuni și iertări ne apropie de Dumnezeu stropi de ploaie sting arsuri ale frunzelor moarte confucius nedumerit se întreabă unde se duce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la apariția antologiei pentru copii „Universul Poveștilor”, luând Premiul de Excelență la Concursul național de povești „Universul poveștilor”, 2011. </biography> Zăpezi, numai zăpezi Mi-e frig. Îmi încălzesc degetele cu versuri ce caută “gaura neagră” a destinului țesută de anii șovăitori în drum spre bine, ici-colo, câte o stea adusă de cei Trei Crai colindă, la ceas târziu, lacrima de mir. Zăpezi, numai zăpezi mi-au troienit sufletul bolnav de pe vremea când se coceau cireșele de mai în vechiul turn din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
imediat și a coborît treptele laterale În Întîmpinarea noastră. Avea mîini și picioare lungi și subțiri și o crestătură În bărbia ascuțită. Era bine legat, dar gîtul Îi era prea scurt. Purta ochelari mari fumurii. Ne-a urmat cu pași șovăitori. Ori era beat, ori somnoros. Îmi amintesc că am mai văzut ochelarii aceia pe undeva. Da, semăna cu unul din grupul celor trei care stătuseră lîngă focul din albia rîului noaptea trecută - cel cu favoriți exagerat de lungi și răsuciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-L IA DRACU’ PE KOFF. Cine e Koff? mi-am bâlbâit eu întrebarea. Mda, bun, să-l ia dracu’, oricine ar fi. După siestă m-am simțit ceva mai bine, ba chiar m-am cățărat plin de curaj, deși cam șovăitor, de pe bancheta din spate pe locul din față, oprindu-mă doar să-mi desfac cracul sfâșiat al pantalonului de pe frâna de mână. Apoi mi-am condus singur Fiasco-ul purpuriu acasă - de la Pimlico la Portobello. Fiasco-ul meu e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Iar eu mi-am zis: vreau. Eu, e pentru mine. S-a așezat oftând pe ciuperca neagră din plastic de la bar. După câteva secunde, un bărbat cu o figură infatuată, extenuat, purtând costum sobru, imposibil, apăru lângă ea cu pași șovăitori. — Ai grijă, She-She, spuse el cu o voce plină. — Și dumneavoastră, domnule, îi răspunse She-She pe tonul vioi și comercial al prostituatelor de pretutindeni. Vreau să vă mulțumesc pentru vizită. Pe curând, domnule. Sigur că da. Șmecheria ei l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după care e condus la pat, unde se pregătește să-i ofere dușul vieții ei. Dimineața, pipița s-a cărat, dar Spunk a mai rămas acolo - mâncarea proastă, probabil... A urmat o scenă splendidă, în care Spunk a pornit-o șovăitor să se lupte cu celelalte fete din apartament Colegele fetei sunt obișnuite cu bădăranii agățați de amica lor, dar Spunk (care sparge nucile cu dinții, mănâncă ouă necurățate și cârnații cruzi) e o ciudățenie nouă. Prin intermediul câtorva tranziții delicate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acum chițăitul, ciripitul excitat al sirenelor, și iată doi polițiști dolofani care traversau strada în fugă. Și-au făcut apariția, ținându-și armele strâns. Maestrul lanțului a rămas neclintit, descriind cercuri largi cu zalele uruitoare. Polițiștii și-au coborât armele șovăitori. Erau și ei impresionați de această întâlnire tulburătoare, ei, cărora le făceau plăcere ocaziile care puteau să împartă pumni și bastoane, aplecați deasupra victimei, în timp ce numărau loviturile. Aha, făcui eu, crezând că am priceput: vor aștepta momentul când lanțul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ești amabil s-o faci dumneata? Vultur-în-Zbor nu prea avea cum să refuze. Luă cuțitul care i se întindea și ieși în curte. îi trecu prin minte că era prima sa ieșire conștientă pe insula Calf. După ce ieși, Dolores veni șovăitoare și rămase în picioare lângă domnul Jones. — Doar n-o să... n-o să mergi cu el? Ochii ei erau plini de teamă. Virgil Jones îi luă mâna în tăcere. Ea i-o strânse violent. Era pentru amândoi o declarație ireversibilă, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alandala pitite, așa cum peretele lutos, înalt al unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele înțăncușate, scoteam racul din bârlogul lui. Mă cufundam adeseori în mine, scotocind găvane sufletești, ca și cum aș fi căutat să scot de acolo altceva decât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Întîia oară pe Nuria Monfort zăcea sub un felinar, gol și tatuat cu briceagul, cu nume de Îndrăgostiți, Înjurături și promisiuni. Mi-am ridicat privirea spre ferestrele căminului Nuriei Monfort de la etajul al treilea și am zărit o luminiță arămie, șovăitoare. O lumînare. Am pătruns În grota Întunecată a camerei portarului și am urcat scara pe bîjbîite. MÎinile Îmi tremurau cînd am ajuns pe palierul de la etajul trei. O fîșie de lumină roșiatică se zărea pe sub cadrul ușii Întredeschise. Am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la ochi, se îndreaptă de spate, încearcând să-și revină, când vede cu bucurie ceva ce vine spre el: este ceva ce cunoaște. Trunchiul retezat al unui cedru de Himalaia navighează înspre el prin râpa inundată, cu ramurile-i vibrând șovăitor, ca începutul unei fraze. Copacul pare atât de încărcat de înțelepciune și dibăcie, că ar putea la fel de bine să cânte și imnul național, așa că Forrester lasă să-i scape un strigăt incoerent și îi face semne ca unui taxi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și culori inimaginabile, flori mari ceruite, cu rădăcini care se întind, stele micuțe, eflorescențe în spic, ventilatoare, coloane și rozete, flori sub formă de pungă și altele cu cozi mici ascuțite. Își ridică buzele franjurate din straturile de mușchi, plutesc șovăitor în aer, ducând după ele buchete de rădăcini aeriene, care-i ating fața și părul lui Jonathan. Doctorul este mai mult un conducător pentru el, decât grădinarul lor, controlând aceste hoarde floricole prin forța voinței sale. Plantele din Casa Alpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ropot de aplauze anunță apariția pe scenă a unui bărbat mic de statură, greu de descris. Cu cravata albă și frac reușește să nu fie nici elegant, nici prea murdar. Este doar un costum de lucru. Sub lumina unui spot șovăitor, care aruncă un cerc decolorat de lumină pe scena argintie, stă foarte drept și face o introducere bombastică într-o limbă pe care Jonathan n-o înțelege (să fie rusă?) O pauză. Se întoarce cu spatele spre spectatori, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oameni să fie mai puțin speriați, nimic nu-i ușurează munca. Însoțitorii săi îi detestă pe Fotse și nu suportă să-i atingă din cauza bolilor și a poluării. Când trebuie să-i tragă afară din ascunzători pe localnicii mai mai șovăitori, aceștia își manifestă disprețul pentru ei folosind forța. La început, Jonathan îi roagă, apoi le cere, pentru ca în final să-i implore să-i trateze pe aceștia cu blândețe, dar este ignorat. Când Idris îl pocnește pe unul din localnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
facă ce-or face, să-l scuture puțin pe Cel ce Doarme ori să-l Înlocuiască. Știau că În satul lor se mai petrecuse așa ceva, dar asta se petrecuse cu destule vieți de strămoși În urmă și oamenii se arătau șovăitori și nepricepuți. Deocamdată se strângeau ca oile În mijlocul satului, nu vorbeau aproape deloc, nu mâncau, nu beau, nu munceau, nu odrăsleau și așteptau ca omul potrivit pentru ceea ce urma să se Întâmple să se aleagă singur din mijlocul lor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ca pe o icoană. Nu era adevărat nicidecum că ar fi omorât pe cineva care ar fi rostit cuvinte grele despre ea. Fusese, Însă, bănuit, și cu cât Încerca să se dezvinovățească, cu atât părea mai Încurcat și mai șovăitor. Nedreptatea Îi luase, aproape, răsuflarea. Se smulsese din mâinile celor care se străduiau să-l oprească, alergase ca un smintit până acasă, apucase un cuțit cu două tăișuri și plecase prin fundul grădinii, apoi pe câmpuri, spre pădurea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Drumul Începu, de la o vreme, să i se pară nesfârșit. Privirile Îi poposeau pe case și curți pe care nu le cunoștea și un șerpișor veninos i se Încolăci În jurul inimii. „Ce naiba?!” Încercă el să se Îmbărbăteze, căci se simțea șovăitor și Încurcat. Băgă mâna În sân, apucă, pe pipăite, cu grijă, șerpișorul de cap, trase nițeluș de el - mica vietate se Împotrivea - și-l azvârli În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Târâtoarea Își Încordă amarnic trupul subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prăpădit de câine care abia se târa și, În urma focului tras, cotarla murise aproape pe loc, după ce mai dăduse de câteva ori din picioare. Mocanii oferiseră o sumă uriașă și fraților li se tăiase respirația, Însă, din instinct, se prefăcuseră șovăitori și căpătaseră, până la urmă, un preț dublu față de cel ce le fusese oferit la Început, cu condiția să mai scurteze țeava, așa Încât să poată Încăpea cum trebuie și fără să se vadă sub saricile lungi, largi, mițoase și grele. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mamă-sa Îi fierbea coleașă și mămăligă. Căprioarele de pe pereți se adăpau din același pârâu albastru și pe Baronu Îl Înduioșau Întotdeauna picturile pătate de muște, căci Îi aminteau de copilărie. În acea seară de joi intrase În curte șovăitor. Mersese Încet și cam nehotărât pe poteca pietruită. De sub șopronul din spate se auzea zgomot de vase și venea miros de fum de la plită, amestecat cu abur de mâncare. Fu mai tăcut ca de obicei, răspunse cu zgârcenie la Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cerut cineva socoteală: „Rezistăm, domnule! Apărăm revoluția până la ultimul! Dacă rămânem fără muniție, luptăm cu baioneta. De-acuma nu mai e loc de Întors. Ori noi, ori ei!”. Monstrulică așteptă ca ofițerul să Înlocuiască Încărcătorul automatului, apoi Îl Întrebă cam șovăitor: „Care ei? Cine trage În Armată?”. Însă nu apucă să capete răspunsul, căci un civil căruia Îi plăcea să dea comenzi Începu să urle Într-o portavoce că teroriștii trăgeau din cupola marii biblioteci, aflată și ea pe o latură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin poarta din spate începuseră să dea foc bucătăriei. Armata principală care se înghesuia la poarta din față nu avea chef să se lase întrecută de ceilalți. Turbați de furie, militari de toate gradele urlau spre un grup de ofițeri șovăitori, care păreau să nu facă mai mult decât să piardă vremea în apropierea podului: — Spargeți poarta! Intrați cu forța! Ce-așteptați? Unul dintre ofițeri se întoarse spre paznicul de dincolo de poartă: — Suntem forțele clanului Akechi, în drum spre provinciile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fiecare zi? Înapoi! Întoarceți-vă și luptați! Dar grupul oamenilor cu glugi negre din jurul lui nu se oprea din fugă, în debandada generală. Dimpotrivă, numai un paj teribil de tânăr, având doar vreo cincisprezece-șaisprezece ani, se mai apropie de el, șovăitor. Aducând de căpăstru un cal rătăcit, i-l oferi stăpânului său. În bătălia de la poalele colinei, calul lui Shonyu fusese împușcat, trântindu-și călărețul la pământ. Inamicii îl înconjuraseră, dar Shonyu și croise drumul cu disperare și reușise să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]