1,933 matches
-
eroilor, iar maiorul Stone s-ar fi cufundat poate și mai adînc În nebunia lui, lîncezind Între cei patru pereți capitonați ai unei celule din „Pavilionul special“. CÎt despre Digby, ar fi rămas fără Îndoială... Digby. Tocmai aceste linii aproape șterse avură darul de a-l ține treaz, după o zi de singurătate și plictiseală. Nu poți respecta un om care n-are curajul opiniilor sale, și pierzîndu-și respectul față de doctorul Forester, Digby Începu să-i pună la Îndoială Însăși competența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Digby ca la un străin - un soi de parazit vulgar și Îngîmfat, a cărui fericire se Întemeiase pe o nesfîrșită ignoranță. Or, fericirea trebuia să aibă la temelie o cunoaștere profundă a nefericirii. Broșura lui Tolstoi, cu sublinierile pe jumătate șterse, se mai afla Încă În raftul de cărți. Esențialul este să știi... Nu e vorba de o cunoaștere abstractă, În genul aceleia În care excelase doctorul Forester; nu e vorba de teorii seducătoare și Înșelătoare, de virtuți transcedente și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sau numai utile. Odaia unui criminal e desigur, o Încăpere neutră, care n-ar dezvălui nimic din personalitatea locatarului ei la o eventuală descindere a poliției. Nu s-ar găsi În ea nici un exemplar din Tolstoi cu sublinieri pe jumătate șterse, nu s-ar găsi nici un indiciu de viață personală. Ar fi desigur mobilată după tipicul obișnuit - un radio, cîteva romane polițiste, o reproducere după van Gogh (Floarea-soarelui, desigur). În timp ce telefonul suna și suna, Rowe Își dădea frîu liber imaginației. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
său, ca și când anii următori ar fi marcat o zonă atemporală, o perioadă ale cărei nevoi imediate depășeau vanitatea. Și totuși, în timp ce se plimba prin apartament, făcând un duș sau schimbându-și hainele, Vaughan era pe deplin conștient de acele imagini șterse, îndreptându-le colțurile ridicate de parcă s-ar fi temut că, odată cu dispariția lor completă, și-ar fi pierdut și el propria identitate. În seara aceea, în vreme ce conduceam de-a lungul autostrăzilor, i-am observat această încercare de auto-etichetare, de fixare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale iritantului ăluia aiuritor. Termitele plecaseră. Schimbarea nuanțelor luminii aproape că încetă, iar aerul de deasupra autostrăzii se stabiliză. Ultimele jeturi de stropi argintii și aurii se pierdură în epavele abandonate ale depozitului. Terasamentele îndepărtate ale autostrăzilor își recăpătară contururile șterse. Irascibil și istovit, am dat portiera în lături și-am coborât din mașină. Mugurii de sticlă răspândiți pe jos scânteiau ca niște monede ieșite din uz. Un motor porni cu un uruit. Pășind în stradă din zona de staționare am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o țară ciudată» în ochii occidentalilor. Ajutoarele economice din partea Comunității Europene au înghețat imediat după violențele minerilor. De asemenea „în pofida faptului că a fost un produs al erei comuniste, Iliescu era un animal politic diferit. El a rămas o figură ștearsă, cel puțin în public, iar stilul lui de viață a fost modest apetitul lui pentru bogăție și viața pe picior mare a fost bine ținut sub control. Soția lui a evitat în mod firesc luminile rampei, astfel încât comparația cu Elena
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Ba mai mult, nu este deloc exagerat să afirmăm că acapararea statului și redirecționarea unei părți din resursele acestuia către un individ și anturajul său sau către un grup reprezintă baza politicii românești. Ca rezultat, partidele actuale au o identitate ștearsă și o reputație proastă în ochii alegătorilor. Mulți comentatori ai fenomenului politic sunt de acord că „aproape toate impulsurile pentru o schimbare fundamentală provin de la instituțiile internaționale, care caută să ajute România cu privire la sarcina uriașă de a se pregăti pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
își trecu o mână prin părul cam murdar. Apoi merse în toaleta gării să se spele. Șeful de gară împături plapuma și o duse în ghișeu. Fata se întoarse, proaspătă, dar nu frumoasă. Avea un corp drăguț și o față ștearsă, searbădă. Trăsăturile ei păreau să nu existe. Ochii nu spuneau nimic. - Vă mulțumesc mult pentru tot, zise fata în timp ce își punea pufoaica. - N-aveți pentru ce, răspunse șeful de gară. Fata ieși pe peron. - La revedere, strigă. - La revedere, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din mulțimea de el, ea, ei.) Totuși, văzând cărțile din casa Ludmilei, te simți încrezător. Lectura înseamnă solitudine. Ludmila pare apărată de valvele cărții deschise, ca stridia în cochilie. Umbra unui alt bărbat, probabilă, ba chiar certă, este, dacă nu ștearsă, împinsă la o parte. Citim singuri, chiar când suntem doi. Atunci ce cauți aici? Ai vrea să pătrunzi în cochilia ei, insinuându-te în paginile cărților pe care le citește? Sau, poate, relația dintre Cititor și Cititoare rămâne relația a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
zile în șir de febră? Atingerea lui întâmplătoare făcea să-ți tremure carnea și să-ți pulseze venele-n tâmple? Pe insul ăsta îl visai cu ochii deschiși, imaginându-ți nerușinat că l-ai dezbrăca de haine? Pentru ființa asta ștearsă băteai străzile de nebună, doar-doar l-ai putea întâlni? - Povestea cu ramura înnegrită... - Da... te uiți acum la individul vulgar, îngrozitor de banal, cu ceva burtă, îmbrăcat și-aiurea... Iubirea vieții mele? Sortitul? Hotărât lucru, printre femeile proaste, da’ proaste rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în suspinul meu... nu înțelege ajutorul lui Leonard să se oprească la timp. Prietenul meu apropie urechea de zid, pune amândouă palmele, ca un vindecător pe burta pacientului, să-i scoată tumoarea fără tăietură, își trece buricul degetelor peste pictura ștearsă, scoate batista și culege ceva. - Vezi, Voievoade? mi-arată batista cu un praf verde-negricios pe ea. Ăsta-i mai rău ca ateismul și ca buldozerele! Macină tot... Se-ntoarce spre călugăr: - Ne bate Dumnezeu, zici tu? S-a hotărât el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o influență irezistibilă, oricît de departe s-ar fi aflat de coastă. Soarele, care se oprise, violent și roșu, deasupra liniei orizontului, avea să-și arunce razele verzui de rămas-bun adresat lumii și contururile lucrurilor urmau să devină atît de șterse, Încît nici un alt albatros n-ar mai fi Îndrăznit să repete fapta de vitejie de a ateriza În acea seară, așteptînd lumina zilei următoare. Zece minute mai tîrziu, cu o precizie cronometrică, la șase fix, indiferent de anotimp, o beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puntea de observație din vârful Acului Spațial, Brandy Alexander, acea regină absolută de firmă, Brandy vine la mine și Seth cu suveniruri ale viitorului. Sunt cărți poștale. Brandy Alexander ne dă fiecăruia câte un teanc de cărți poștale atât de șterse și cu urechi de măgar și întoarse pe toate fețele și ignorate încât au supraviețuit ani la rând în spatele unui stativ rotativ. Iată aici imagini ale viitorului cu ceruri curate, albite de soare, în spatele unui Ac Spațial din ziua deschiderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lumea, Brandy șezând în fața mea cu coșul ei de nuiele desfăcut în poale. Amândouă singure, încuiate în biroul logopedei. Posterul cu o pisicuță de pe peretele de cărămidă. Toate astea capătă luminozitatea pală a unei raze de stea, fiecare colț ascuțit șters sau mânjit de verde și auriu, și lumina fluorescentă răzbătând în frânturi explodate. — Văluri, zice Brandy în vreme ce fiecare culoare în parte se așază peste mine. Trebuie să arăți ca și când ai păstra niște secrete, zice. Dacă ai de gând să înfrunți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mare dezastru din când în când. Sari la o zi, cândva, mai târziu, când lui Manus îi vor crește sâni. Sari la mine îngenuncheată lângă patul de spital al fratelui meu. Pielea lui Shane, nu știi unde se sfârșește albastrul șters al pijamalei de spital și unde începe Shane, așa-i de palid. Ăsta-i fratele meu, slab și palid, cu brațele slabe și pieptul de porumbel al lui Shane. Părul arămiu turtit pe frunte, așa mi-l amintesc de când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ca să se scuze, "sînt mușterii puțini și trebuie să o scot la capăt cumva cu cheltuielile. Nici n-am plătit covoarele, domnule." A căutat cu privirea, nici urmă de covoare, niște țoale de cîrpă, de cînepă, vrîstate în culori destul de șterse, ca să pară sau să fie niște vechituri. "Aha, covoarele... Apă este? Apă de băut?" I se făcuse sete din cauza mirosului dulceag stătut care plutea peste tot, în holul cu scaune rotunde, pitice, îmbrăcate într-un fel de brocart vișiniu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
are pe ce calcă. Fericiți cei neștiutori..." * Basarab Cantacuzino aștepta de mai bine de două luni telefonul acesta. Încă de cînd îl văzuse pe Șerban Pangratty apărînd la recepția dată în onoarea lui Italo Balbo însoțit de un ins boțit, șters, oricum, nu un obișnuit al saloanelor, un clopoțel de argint a clinchenit în complicatul său aparat de evaluare a situației. Din lene ori din șiretenie, nu se prea străduia să le despartă, cu vremea observase că lenea ajută tot atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cotletele de vită de azi, cum voma câte puțin din pateurile cu crab din ziua precedentă. Ciclul nu i-a mai venit de aproape o săptămână. E sindromul clădirii nesănătoase, i-a spus domnișoara Hapciu. Cu nasul înroșit de la atâta șters, deja îndoit într-o parte, pleoștit peste obraz. Trecându-și degetele peste balustradă și peste spătarele sculptate ale scaunelor, Lady Zdreanță ne-a arătat praful. — Uite, i-a spus diamantului baban din palmă, și a adăugat: Packer? Packer, așa ceva e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
răsăritul soarelui sfâșiată și cu sufletul gol. Suporta alinarea perfidă a visului cu stoicism, întrebându-se ce făcuse să merite atâta tristețe. Îi era greu, cu inima plină de trupul bronzat și ochii devastatori ai lui Radak, să accepte chipuri șterse, gesturi forțate, montate după ușă spre a-i face pe plac. Îl iubea pe Ernest și avea să-l iubească până în secunda în care inima și mintea ei se vor declara saturate. Într-una din zilele semestrului doi se întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aceleiași zile despre toate astea. Se uită iarăși la pagina 5. Sub articolul despre arestarea comuniștilor era o mică fotografie. În lumina chioară care cădea pe bancheta din spate a taxiului nu era ușor de distins mare lucru din imaginea ștearsă a vreo douăzeci de bărbați dintr-o celulă a unui post de poliție. Dar printre ei era o față ceva mai palidă decât a celorlalți, fața unui european. 4 În 1841, Nan Sing, un vas chinez sub pavilion olandez, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aceia care jucau cărți În hol. Abia avea șaizeci de ani, dar Îl Încolțise cancerul. El schițase un zâmbet, iar ea a simțit o durere sfâșietoare În piept, nu-și Închipuia că tristețea poate să doară. Abia În surâsul acela șters Își recunoscuse tatăl, cel pe care-l păstra În minte. Iar când el a Închis iarăși ochii, s-a bucurat, pentru că redevenise un bătrân, un străin a cărui durere Îi era de asemenea străină. În fotografii era ca În amintirea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Adam n-a răspuns. Nici măcar n-a catadicsit să dea din cap. Făcea cu lingura grămăjoare de orez și le amesteca În sos, apoi le reconstruia și iar le strivea. Farfuria era decorată de jur Împrejur cu flori roșii cam șterse, ale căror codițe dispăruseră În băltoaca aceea maronie. — Adam, te rog să nu te joci cu mâncarea! Mulți oameni de pe insula asta de-abia Își duc zilele, cu o singură masă la trei zile o dată, și atunci doar orez amestecat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Hei, Adam, a zis și s-a Întins să-l atingă pe umăr. Trebuie să ies În curând. Când a deschis ochii, s-a uitat la ea de parcă o așteptase să-l trezească, Însă privirea Îi era În mod ciudat ștearsă, de parcă lumea Înconjurătoare nu exista Încă pentru el. — Vin cu dumneavoastră, a spus uitându-se la ea cu ochii mijiți. — Nu, nu se poate! — De ce nu? S-a ridicat, și-a dat iute cu degetele prin păr ca să-l aranjeze
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu ochi bulbucați și cețoși din pricina ochelarilor cu len tile groase prinse În niște rame negre. Avea În jur de cincizeci de ani, nu era mai Înaltă decât Margaret, dar ceva mai plină. Cartonașul agățat de piept, zgâriat și cam șters, Îi indica numele și rangul, Cantik Hartono, infirmieră-șefă. Simțind că hotărârea infirmierei e pe cale să se Îndulcească, Margaret a Încercat să câștige teren. — Soră Cantik, vă rugăm frumos, n-am vrea să socotiți cumva că am fi nepoliticoși, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai încolo, cam la vreun kilometru. Aflat la volanul mașinii, poti lesne trece pe langă golul căscat în gardul viu ce străjuiește marginile șoselei fără să observi micuțul indicator din lemn prins de un stâlp, cu litere vopsite de mână, șterse și decolorate, litere ce compun numele „Ludlow“, și - în consecință - să nuți dai seama că el arată drumul spre o locuință umană. O movilita și un pâlc de fagi maschează, dinspre drum, vila și dependințele ei. Nu este una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]