284 matches
-
adunarea literară a mădularilor societății, care se vor comunicarisi Împreună În pricine grele de boală; 3. Prin publicație În Țară străină de broșuri atingătoare de observații interesătoare care vor fi făcute asupra doftorilor.... 4. Prin stabilirea de relații cu societăților știutoare din străinătate)”(N.A. Bogdan 1919) Efervescenta activității științifice a societății este ilustrata de editarea unei reviste proprii În anul 1887, apărând Buletinul Societății de Medici Naturaliști, publicație lunară bilingva româno-franceză. Viața medicală a Iașului și a Moldovei a fost dominată
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
serie de atribute de tip Braille. Vom avea probabil ecrane cu care putem să ne pișcăm, să ne înțepăm în buricul degetului, să ne gâdilăm în palmă și cine mai știe ce. Aici, nevăzătorii s-ar putea să fie mai știutori decât noi, ceștilalți, chit că pare că avem simțurile întregi. Facebook e deci body language de Internet, dans cu săgețica mouse-ului. Organizarea piramidală dată de text și scheme logice abdică în fața butoanelor. Noi, alfabeticii, oftăm și cârtim în fața acestui nou
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Cărțile, ca și oamenii, autorii lor, nu au decât o cale de a veni pe lume, dar există zece mii de căi pentru a pleca din ea și a nu se mai întoarce.” Jonathan Swift 245. „Ignoranții să învețe, iar celor știutori să le placă a-și reaminti cele știute.” Alexander Pope 246. „Cele mai bune cărți sunt făcute pe jumătate de către cititori.” Voltaire 247. „O carte nu se justifică decât atât cât învață ceva” Voltaire 248. „Singurul țel al scrisului
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
este slabă prin ce seamănă cu celelalte.” Eugen Ionescu 407. „Hoinăreala și cărțile - băile acestea de lumină pentru inimă și minte!” Panait Istrati 408. „Vaca de lapte, hambarul plin de grâne, heleșteul plin de pește, banii de-ajuns și fiii știutori de carte: acesta-i raiul pe pământ.” Proverb bengalez 76 409. „Stiloul, cartea și soția nu sunt de împrumutat.” Proverb bengalez 410. „Ascultați, proștilor, care adorați cărți sacre! Nu cărțile au creat oamenii; oamenii au scris cărțile.” Kazi Nazrul Islam
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
era operatoare desăvârșită. Iar glumele obicinuite ale lui Nory la friptură nu se produseseră: "Tu Eleno! toată viața ta o împărți în felii egale, ca ale gigot-uluil. . ." sau: "Lino! e singurul moșit la care te pot întrebuința!. . .", glume de fată știutoare și masculinizată prin vocațiune sau deprindere și care stânjeneau oarecât pe Mini. Azi însă le-ar fi îngăduit. Ceea ce nu putea îngădui azi era tocmai friptura. Mini, în genere, prefera ca mușchiul să nu palpite, deși recunoștea valoarea momentului acela
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta, cu retina tocită și bătătorită ca o toacă de schit. Băiatul de prăvălie, cu un șorț murdar și lung până la glezne, nu mai prididea cărând vinul cu vedrele dintr-o subpământă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
curată și albă, de nemțoaică. Mai rară ca răcoarea în luna lui Cuptor, Mi-ai lunecat în brațe, ai desfăcut fuior Tot părul ca un galben, întins eter de miere... Și m-ai făcut c-un lucru de preț mai știutor: Ca două sunt, nu una, femeie și muiere. CÎNTEC DE RUȘINE El știa să-njure bine Și cântece de rușine. Anton Pann Stă un biet țigan turcit La un cap de pod, pe vine De toți dracii chinuit. Și la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dacă-i puteam justifica conceptual intriga, desfășurarea, ordinea. Am încercat diferite rezumate și scheme, exclusiv pentru clarificarea mea personală, dar nu am reușit niciodată să le rezolv sută la sută. În acel punct, am dat manuscrisul la citit celui mai știutor dintre prietenii mei, să văd dacă el reușea să mi-l explice. Mi-a spus că, după el, cartea proceda prin eliminări succesive, până la eliminarea lumii în „romanul apocaliptic“. Această idee și, în același timp, recitirea povestirii lui Borges Apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un fel de autobiografie inversă: romanele pe care le-aș fi putut scrie și la care renunțasem, și în același timp (pentru mine și pentru alții) un catalog indicativ de atitudini existențiale ce duc la tot atâtea căi blocate. Prietenul știutor și-a amintit schema alternativelor binare, folosite de Platon în Sofistul, pentru a defini pescarul cu undița: de câte ori o alternativă este exclusă, cealaltă se bifurcă în două noi alternative. A fost suficient acest citat ca să mă împingă spre căutarea schemelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unui preot sfâșiat în adâncul conștiinței sale de tragedia necredinței, dar perceput ca sfânt nu datorită unei vieți cenobitice, ci în virtutea fidelității absolute față de faptă și prezență în act alături de turma sa, o mișcătoare narație hagiografică scrisă de o femeie știutoare a secretului Sfântului, a secretului lui Miguel de Unamuno, poate și al multora dintre noi, „evanghelia“ după Ángela Carballina, despre un preot care se încăpățânează să se comporte ca și cum revelația l-ar fi renăscut spre viața de dincolo cu blândețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
țicneala, șefule, așa încheia pacientul povestea, n-ai voie, dom’le, fufele sunt fiare, lipitorile sunt fiare, asta sunt păpușile noastre, fiare. Iată următorul: călugărul convertit. Barba lungă, albă, obrazul supt, palid. Mâinile lungi, subțiri, diafane și zâmbetul acela îngăduitor, știutor, bătrânesc. „În numele lui Iosif și al lui Visarionovici și al Sfântului Stalin, amin.“ Degeaba i se explică și i se dau pilule, nu poate accepta că cel mai mare strateg al tuturor timpurilor, cel mai bun prieten al copiilor, corifeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îngăduit. Abia de pot evalua proba de desfigurare numită om. Cine mai bine ca voi să le știe slăbiciunile și neputința? Dar Vancea? Ce se poate gândi despre efemerida Vancea, fostul profesor Vancea? Ar zâmbi, bucuros de dialog. Zâmbetul său știutor, vanitos, șiret. Somnambulul Tolea simțea că nu mai e singur în cameră... Nu mă interesați, domnule Vancea. De Ianuli v-am întrebat. Ianuli, vechea noastră obsesie, cum știți. Nu-l cunosc pe Ianuli, am tot repetat. Nu am avut ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
potrivit pentru paste, l-a salvat din impas, întèrindu-i și sporindu-i șansele de a mânca paștele pregètite cu sosul special indicat de Ana și Maria, spune-mi pe nume! ea, râzând de spusele lui Matei, parcurgând că o Ariadnè știutoare traseele labirintice și sinuoase ale interiorului bucètèriei mateiene, aragaz și frigider, dulap și masè, din nou aragaz, anunțându-l pe Matei, Mai trebuie lèsate sè se fiarbè! se referè bineînțeles la spaghete, Matei stând în spatele mesei, cu paharul de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de servici! Regretând cè nevastè-sa face bradul singurè, cu fetițele, informându-ne apoi cè aia micè mai crede și acum în moș Crèciun, e abia în clasa a doua, dar cè cea mare, care e într-a cincea, e mai știutoare, De Revelion, se consoleazè el, am liber! O sè mergem la nașu’, un vèr de-al lui nevastè-mea! Eu spunându-mi în sinea mea cè dacè plutonierul mai stè cu noi zece minute, voi ajunge sè-i cunosc, nu numai familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
valuri, Se-nalță, dar recad Și murmură-ntr-una, Când pe păduri de brad Alunecă luna. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Doar moartea glas să dea Frunzișului veșted. {EminescuOpI 220} Să treacă lin prin vânt A tot știutoarea, De-asupră-mi teiul sfânt Să-și scuture floarea. Cum n-oiu mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte, Ce n-or ști că privesc O lume de patemi Pe când liane cresc Pe singurătate-mi. {EminescuOpI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cer senin Eternelor ape, Care din văi adânci Se-nalță la maluri, Cu brațe de valuri S-ar atârna de stânci - Și murmură-ntr-una Când spumegând recad, Iar pe păduri de brad Alunece luna. {EminescuOpI 222} Reverse dulci scântei A tot știutoarea, De-asupra-mi crengi de tei Să-și scuture floarea. Ne mai fiind pribeag De-atunci înainte, Aduceri aminte M-or coperi cu drag Și stinsele patemi Le-or troieni căzând, Uitarea întinzînd Pe singurătate-mi. {EminescuOpI 223} IAR CÎND VOIU FI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe ascuns plecase - ar fi dacă nu pricina, atunci, sigur, vestitorii celor ce se tot petreceau. Jocul lor - se spunea - nu era întâmplător. Pentru cine nu avea darul să-l priceapă, totul nu era decât o hârjoană păsărească. Ceasornicarul însă, știutor, putea să le citească zborul: pentru el, fiecare tumbă era un semn precis, iar numărul rotirilor, durata lor, cât și dispunerea păsărilor în diferite formații alcătuiau semne pe care le deslușea fără greș. Pe urmă, aranja orologiul să bată așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
aceea tânără, absolut fără chip pentru mine, își schimba greutatea de pe coapsa stângă pe cea dreaptă, am pus palma peste o gropiță din materialul ușor uzat. După o pauză lungă, s-a uitat în jos la mine cu un ochi știutor. Am fluturat servieta spre ea și-am murmurat ceva în franceza mea de baltă, executând în același timp o pantomimă elaborată a căderii pe scara rulantă abruptă, aproape pierzându-mi echilibrul. Zborul spre Orly a avut loc sub privirea sceptică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Cred că ajunge mărinimia pe care am arătat-o față de acești blestemați: cei câțiva care rămân în satul lor nu vor fi uciși. Ai aflat? - Am aflat, stăpâne. Tefnaht îi iscodi ochii: păreau să arate respect nemărginit, dar privirii preotului știutor de oameni nu-i scăpă o luminiță tăioasă ce se alegea din obișnuita lumină cețoasă pe care o vedea totdeauna în ochii acestui sclav, în sufletul căruia nu putea să pătrundă. Vrând să se arate încă o dată mărinimos, Tefnaht spuse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-n veci în lume Colegu-i pântecos. 4l. ADUCÎND CÎNTĂRI MULȚIME (cca 1874 ) Aducând cântări mulțime Și mai bune și mai rele, Mă întreb cu îndoială Cine caută la ele? Cată cei ce noaptea, ziua, Își muncesc sărmana minte - Plebea multe știutoare Pentru pîne, pentru linte? Sau cei ce păzesc cântarul A dreptății, dragă Doamne, Ce la domni sărută mâna Ș-altceva încă la Doamne? Sau acei care-și pun osul Carul statului de-l mișcă? Ah, prea știi mai dinainte Tot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de teamă că se face de râs. Există minciuni pentru care urechile sunt mai vinovate decât gura. Ne reluaserămm mersul înainte. Ea continuă: — Și ce altceva mai zice Ibn-Battuta ăsta despre piramide? — Că au fost construite de un învățat foarte știutor în ce privește mișcarea astrelor, și că el a prevăzut și Potopul; de aceea ar fi clădit aceste piramide, pe care a înfățișat toate meșteșugurile și toate științele, spre a le feri de distrugere și de uitare. Temându-mă de alte sarcasme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spun Eu vouă, că de nu veți fi precum sunt copiii, nu veți vedea Impărăția cerurilor” El se referă anume la inima curată a copiilor. Acest lucru îl dorește Domnul de la noi: să fim precum copiii, naivi și mai puțin știutori, dar mai curați și mai nevinovați. De aceea, de fiecare dată când întâlnesc copiii jucându-se, mă opresc și îi privesc, pentru că am ce învăța de la ei. Păpușa Jucăria este simbolul copilăriei. Fiecare dintre noi a avut o jucărie preferată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Iară băietul A crescut cum L-a menitu-l, Se făcu frumos cu-ncetul, Cine-l vede L-a-ndrăgitu -l. Și deși ca leul tare, Era gingaș ca o floare Și isteț era cu duhul, Cum a toate-s știutoare Doară luna și văzduhul. Într-o zi văzu pe-o rablă Un tobaș ce lumea chiamă, Cu musteața ca o greablă Și c-o trâmbiță de - alamă: Împăratul Pre-nnălțatul M-a trimis s-adun tot satul, Să dau știre tuturor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
În sus și-n jos o coloană de cifre și Întorcându-se Întotdeauna la aceeași cifră. Brusc, el lăsă creionul și Își prinse capul În mâini. Pentru un moment o cuprinse mila și, În același timp, gratitudinea. Cu ochii aceia știutori și ascunși, semăna cu un școlar concentrat cu disperare asupra unei teme de casă care nu-i ieșea. Putu vedea că-și scosese mănușile ca să poată ține creionul mai bine și degetele Îi erau albastre de frig. Chiar și ostentația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
desființată de filosofia plăcerii (ca unic scop), ar fi conservat omenirea în stadiul de grotă! Și ar fi înclinat balanța spre o zonă mai întunecată a progresului omenirii, ceea ce, cu siguranță, nu e de dorit. De unde și viața, a toate știutoare, scoate din arhivele ei genetice, ființe gata să-și asume sacrificii. Răsplata? Da, există și o lege a dorinței de a fi răsplătit pentru sacrificiul tău. Ostașii primesc decorații, deși cunosc oameni, unul este chiar în această carte, care și-
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]